Practica judiciara insolventa. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 426/2009
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva Sentinței nr. 42/F din 14 ianuarie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 42/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă cererea creditoarei DGFP împotriva debitoarei SC H pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
Prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Textul acestui articol stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditori asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă.
Creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, lichidă și exigibilă (asupra cărora se pot ridica pretenții) și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12.
Dovada caracterului cert al creanței se face prin titlu executoriu (hotărâre judecătorească/bilet la ordin/cec/cambie/investite cu formulă executorie) precum și alte înscrisuri necontestate de debitor, nici în privința existenței lor, nici în ceea ce privește cuantumul acestora (facturi fiscale acceptate de debitor).
Titlul executoriu pentru creanțele bugetare este decizia de impunere care pentru a fi opozabilă trebuie comunicată debitorului într-una din modalitățile prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, dovada comunicării aflându-se în sarcina emitentului deciziei.
Legea nu recunoaște înscrisurilor întocmite de creditor și necomunicate debitorului calitatea de titlu executoriu, știut fiind că urmărirea silită a debitorului nu poate fi începută împotriva debitorului decât după comunicarea deciziei de impunere, dispozițiile legale sancționând cu nulitatea măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în lipsa unui titlu executoriu.
Sub acest aspect, judecătorul sindic este ținut că verifice toate înscrisurile depuse de creditori simpla împrejurare că aceste înscrisuri au fost intitulate titluri executorii, nu conferă înscrisurilor caracterul de titlu executoriu dacă nu au fost întocmite și comunicate în chipul și forma prevăzută de dispozițiile legale în materie, respectiv OG 92/2003, cu modificările ulterioare.
În speță, s-a constatat că creditoarea și-a întemeiat cererea pe înscrisuri intitulate titluri executorii și somații semnate de către emitent (conducătorul organului de executare) fără a face însă dovada că aceste înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Mai mult, creditoarea nu și-a îndeplinit nici obligațiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, de Codul d e procedură civilă și de Codul d e procedură fiscală și nici nu a dovedit, conform art. 1169 Cod civil, că a eșuat în procedura executării silite asupra bunurilor acesteia.
Judecătorul sindic a constatat că înscrisurile de care reclamanta se prevalează pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți nu sunt titluri executorii, iar cele care poartă titlul generic de titlu executoriu sunt fără valoare juridică în condițiile în care art. 42, art. 44 Cod procedură fiscală prevede imperativ că pentru creanțele bugetare titlul executoriu este decizia de impunere care trebuie întocmită conform art. 42 Cod procedură fiscală și comunicată destinatarului pe una din căile prevăzute de art. 44 din Codul d e procedură fiscală.
În condițiile în care reclamanta nu a dovedit că deține titlu executoriu față de pârâtă în discuție nu se află o creanță certă, lichidă și exigibilă iar părțile nu au calitatea de creditor și respectiv debitor, astfel că urmărirea silită a debitoarei nu poate fi începută întrucât legea sancționează cu nulitate măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în absența unui titlu executoriu.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Alba Iulia în mai multe decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea H care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat că debitoarea este în insolvență, având datorii mai vechi de 30 de zile și nu a contestat această stare. Creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 242.pr.civ. ale Legii nr. 85/2006 și ale OG 92/2003.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP H în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Cu ocazia judecării cererii creditoarei DGFP H, judecătorul sindic nu a făcut demersuri și nici nu a pus în vedere creditoarei să dovedească faptul că debitoarea are sediul la adresa indicată, deși, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că actele au fost comunicate unei alte persoane decât debitoarea. Nu s-a verificat nici dacă debitoarea mai funcționează, dacă mai există ca persoană juridică sau dacă este supusă procedurii insolvenței sau a dizolvării și lichidării în temeiul altei legi (Legea nr. 31/1990 sau Legea nr. 359/2001).
Curtea de apel nu poate însă să procedeze la rejudecarea cauzei în recurs, câtă vreme debitoarea nu a avut posibilitatea de a formula contestație, nefiind legal citată cu ocazia judecării în primă instanță.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. să admită prezentul recurs, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la ribunalul Hunedoara.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței nr. 42/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.2/10.06.2009
Jud fond
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Mircea Noșlăcan, Gilica Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 418/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 622/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
