Practica judiciara insolventa. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 437
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent.. A. PU-ȘI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.I și pe intimat SC " " SA, lichidator ACORD I, intimat SC "" SA, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 151/S din 01.04.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul creditor I - Administrația Finanțelor Publice reprezentat de d-na cons.jr..
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, termen acordat la cererea intimatului pentru apărare. Intimatul nu și-a angajat apărător, la dosar nefiind depusă nici o împuternicire avocațială și nici nu s-a prezentat altă persoană împuternicită a-i reprezenta interesele, după care
D-na cons. jr. precizează, la interpelarea instanței, că nu are de formulat alte cereri în această cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
scurte concluzii de admitere a recursului formulat de I - Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 151/S din 1 aprilie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, d-na cons. jr. solicită respingerea excepției invocată de lichidatorul judiciar vizînd lipsa calității procesuale active ca fiind neîntemeiată.
și nelegală este și soluția instanței de fond, susține reprezentantul delegat al recurentului, care nu a interpretat corect documentele dosarului și care a pronunțat o soluția cu aplicarea eronată a textelor legale incidente.
Declarînd închise dezbaterile, Curtea rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 151/S/1 aprilie 2008 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar ACORD I, cu sediul în mun. I,-, -. A,. 2,. 10, jud. I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a administratorului debitoarei SC SA, domiciliat în localitatea, com., jud. I, CNP - -, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilorart.131din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA, cu sediul în mun. I,-, parter, județul I, nr. de înregistrare în Registrul comerțului J- și cod de identificare fiscală -.
A dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilorart.136din Legea privind procedura insolvenței, escarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
A aprobat devizul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar ACORD I, cu sediul în mun. I,-, -. A,. 2,. 10, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în 193, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0246 și dispune plata către acesta a sumei de2.106 leidin fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilorart.135din Legea privind procedura insolvenței, a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
La data de 16.11.2007 (fila 17, vol II) lichidatorul judiciar ACORD a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a administratorului debitoarei SC SA, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În motivarea cererii, lichidatorul judiciar a arătat că în calitate de administrator, pârâtul nu a depus bilanțurile contabile anuale la. I, conform dispozițiilor legale și nu a predat documentele lichidatorului judiciar deși îi era cunoscută această obligație legală. Apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Cererea promovată de către lichidatorul judiciar vizând stabilirea răspunderii personale a administratorului social a fost respinsă, reținându-se că în reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, elemente care nu au fost probate în persoana administratorului - pârât.
Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea", în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtului a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestuia, iar faptul că de pe site-ul s-a constatat că firma nu a mai depus indicatorii financiari în perioada 2005-2006 nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la declararea acestor indicatori, care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d teza finală.
Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni ulterioare ivirii stării de insolvență. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura falimentului este lichidatorul judiciar (cum este situația de față), fie prin subrogarea în drepturile sale a unui creditor, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de către pârâtul a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut, sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, instanța de fond a respins cererea promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâtului vreo activitatea delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Constatându-se în cadrul procedurii că nu au fost identificate bunuri care să poată fi supuse lichidării, debitorul nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, administratorul judiciar a solicitat închiderea procedurii pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, propunere notificată părților fără a se formula obiecțiuni.
În condițiile în care debitorul aflat în insolvență, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât s-a dispus potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Totodată, pentru activitatea desfășurată de administratorul judiciar, s-a încuviințat decontul depus de acesta, plata urmând să se facă din fondul de lichidare, lipsind disponibilitățile bănești în contul debitorului.
Sentința comercială nr. 151/S/1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător sindic, a fost recurată de către creditoarea I - Administrația Finanțelor Publice I invocându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 8,9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins cererea formulată de către lichidatorul judiciar privind antrenarea răspunderii administratorului.
Având în vedere împrejurarea că documentele contabile ale firmei nu au fost predate lichidatorului judiciar, este evident că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în disp. art. 138 alin. 1 lit. d, din Legea 85/2006, Nu au fost prezentate documentele din care să rezulte rapoartele juridice cu creditorii, punând astfel lichidatorul judiciar în imposibilitate de a proceda la recuperarea creanțelor prin formularea acțiunilor specifice. Totodată administratorul -pârât nu a mai depus bilanțurile anuale la ORC așa cum prevede legislația în vigoare, acest aspect conducând la concluzia ca, cu bună știință, administratorul a încercat să scape de creditorii societății.
Așa cum rezultă din fișa sintetică totală a agentului economic și a titlurilor executorii întocmite de către organul fiscal, se poate observa împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat încă din anul 2005, ceea ce justifică și incidența disp. art. 138 alin.1 lit. c, respectiv continuarea activității în interes propriu.
Fiind o societate pe acțiuni, atribuțiile, îndatoririle, competențele și obligațiile administratorilor sunt menționate în disp. art. 72,73 și 144 ind. 2 și urm. din Legea 31/1990, privind societățile comerciale.
Față de dispozițiile art. 144 ind. 2, alin. 4 și 5 din Legea nr. 31/1990 rezultă că răspunderea pentru daune aduse prin greșita administrare este convertită în răspunderea solidară a tuturor administratorilor ce alcătuiesc consiliul de administrație.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, dar, în același timp, și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
Răspunderea administratorilor este atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară a acestora, fapt de notorietate atât în doctrina cât și în jurisprudență, câtă vreme administratorul este un mandatar al familiei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență și grijă chiar decât propriile sale bunuri.
Față de aspectele invocate, consideră recurenta că este nelegală și netemeinică sentința comercială nr. 151/S/01.04.2008 și solicită modificarea acesteia, iar pe fond, admiterea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, în sensul de a fi obligat la suportarea pasivului SA I ce nu a putut fi recuperat în cadrul procedurii reglementate de Legea 85/2006.
La termenul de judecată din 15 septembrie 2008 lichidatorul judiciar ACORD I, prin apărător, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei I în promovarea recursului având în vedere că acțiunea în răspunderea poate fi promovată doar de lichidatorul judiciar/comitetul creditorilor.
Față de excepția invocată, curtea constată că acțiunea întemeiată pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi promovată de lichidatorul judiciar și, în anumite condiții, de comitetul creditorilor.
Deși în speța de față acțiunea în răspundere reglementată de prevederile art. 138 alin. 1 fost promovată de către lichidatorul judiciar, iar prin sentința recurată instanța de fond a respins această acțiune ca fiind neîntemeiată, instanța de control judiciar apreciază că poate declara recurs în cauză atât lichidatorul judiciar, cât și oricare dintre creditorii debitoarei, aceștia din urmă fiind direct interesați în recuperarea propriilor creanțe.
Pe fondul cauzei, curtea constată că recurenta invocă săvârșirea de către fostul administrator a faptei de a nu ține contabilitatea conform procedurilor legale, faptă prevăzută de art. 138 lit. d, motivat de neprezentarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar și nedepunerea bilanțurilor anuale la.
Se mai invocă și incidența dispozițiilor art. 138 lit. c, respectiv continuarea activității societății în interes propriu de către, debitoarea neîndeplinindu-și obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat încă din anul 2005.
Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditorii trebuiau să probeze faptele acestuia prin care au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991 și, mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legătura de cauzalitate între contribuția fostului administrator și starea de insolvență.
Sarcina probei incumbă celui ce face o afirmație în fața judecății, iar invocarea art. 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere a administratorului societății.
Cât privește incidența disp. art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în cauză, nu s-a probat împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.
Chiar dacă statul român, reprezentat de I - Ias uferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera aceste creanțe nu poate constitui o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat fostul administrator social la plata creanțelor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Raportat acestor considerente, curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința recurată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei I, excepție invocată de lichidatorul judiciar ACORD
Respinge recursul declarat de recurenta I - I împotriva sentinței comerciale nr. 151/S/1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași -judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.11.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Iulia Miler, Cipriana Poiană
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 825/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1319/2009. Curtea de... → |
|---|
