Practica judiciara insolventa. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.491
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditorul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrate Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței nr.938 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, intimați fiind SC SRL prin lichidator Cabinet de Practician în insolvență Avocat, C și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei prin care s-a învederat că la dosar a fost depusă întâmpinare din partea debitoare intimate.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 14.02.2008 lichidatorul judiciar Cabinet de practician în insolvență Avocat " " a formulat cerere de deschidere a procedurii de faliment prin procedura simplificată față de debitoarea SC SRL, societate aflată în dizolvare de drept.
Prin sentința nr. 161 din 11 martie 2008 s-a admis cererea lichidatorului judiciar și s-a deschis procedura simplificată de insolvență față de debitoare.
Lichidatorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al creditorilor fiind înscrisă Direcția Generală a Finanțelor Publice S cu o creanță admisă în urma verifică de 8.939,00 lei și a depus raportul cu propunere de închidere a procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 (fila 46 dosar), motivat de faptul că societatea debitoare nu a fost identificată cu bunuri mobile sau imobile situație confirmată și de adresa Primăriei - fila 49 dosar.
De asemenea a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale împotriva pârâtei C, în calitate de fost administrator la societatea debitoare și obligarea acesteia la plata sumei de 8.939 lei reprezentând creanța bugetară a creditorului
În motivarea cererii a arătat că societatea SC. a fost înființată în cursul anului 1994, iar activitatea societății a fost condusă până la deschiderea procedurii de insolvență de către administratorul C.
Societatea debitoare și-a încetat activitatea în cursul anului 2003, lichidatorul judiciar neintrând până în prezent în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, deși a fost notificată în acest sens atât societatea debitoare cât și fostul administrator; a acumulat datorii către creditorul S încă din cursul anului 2003, acestea crescând în cursul anilor următori.
Starea de insolvență s-a datorat în primul rând managementului defectuos al fostului administrator, fiind evident faptul că, în condițiile în care societatea acumula datorii, continuarea activității ducea, în mod vădit la încetarea de plăți. Aceasta văzând situația deficitară a societății putea să apeleze la dispozițiile Legii nr. 31/1990, neprocedând astfel a dispus continuarea unei activități deficitare, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și managementul defectuos.
Se mai arată că societatea debitoare nu a depus situațiile financiare la S aferente anilor 2003-2005, încălcând astfel disp.art. 26 alin.1 din Legea nr.82/1991, așa cum rezultă din bilanțurile contabile ale societății debitoare disponibile pe adresa de internet a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr.85/2006.
Pârâta Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de atragere a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar ca nefondată.
În motivarea întâmpinării a arătat că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 alin. 1 lit. c care să justifice atragerea răspunderii sale.
Astfel a precizat că dispozițiile legale sus menționate stabilesc posibilitatea atragerii răspunderii materiale in sarcina persoanei care a dispus în interes personal continuarea unei activități neprofitabile.
Lichidatorul în argumentarea cererii a imputat doar un management defectuos, fără a justifica existența vreunui interes personal, prezumându-se că un astfel de interes ar putea fi dedus din simplul fapt al continuării activității. Totodată, acumularea unor datorii la bugetul de stat nu implică în mod prezumtiv vinovăția administratorului societății debitoare întrucât dispozițiile art. 138 nu instituie o prezumție de culpă a persoanelor a căror răspundere se cere a fi atrasă, fiind necesară dovedirea vinovăției acestora, precum și a legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Arată că nu sunt întrunite în cauză nici condițiile atragerii răspunderii materiale în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Arată că documentele contabile au fost întocmite în conformitate cu legea, nepredarea acestor documente către lichidatorul judiciar datorându-se faptului că pârâta a fost plecată o perioadă mai lungă de timp în străinătate și nu faptul că documentele ar fi dispărut.
La termenul de astăzi, lichidatorul judiciar a depus precizări la cererea de atragere a răspunderii materiale, în sensul că își restrânge acțiunea numai cu privire la dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Prin sentința nr. 938 din 16.12.2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de lichidatorul judiciar, a admis raportul întocmit de acesta și în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, nu sunt întrunite elementele răspunderii materiale prin prisma ipotezei avute în vedere de disp. art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, respectiv că foștii administratori au dispus, în interes personal antrenarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea S, criticând-o pentru nelegalitate.
Dezvoltând motivele de recurs a arătat că, lichidatorul judiciar a formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale în temeiul art. 138 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, iar la termenul de judecată din 16.12.2008 și-a restrâns acțiunea în sensul întemeierii acesteia doar pe disp. art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În ciuda acestei situații, judecătorul sindic a analizat și cercetat cauza doar prin prisma disp. art. 138 al. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, motivând hotărârea în consecință, ceea ce echivalează practic cu necercetarea fondului cauzei.
Deosebit de aceasta mai arată că, lichidatorul nu a făcut uz de disp. art. 25 din Legea nr. 85/2006 și nu a urmat toate etapele premergătoare închiderii procedurii insolvenței.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 312 al. 5 Cod pr. civilă, Curtea constată întemeiat recursul.
Așa cum rezultă din cererea formulată de lichidator la judecata în fond, a înțeles a solicita judecătorului sindic antrenarea răspunderii materiale a pârâtei C - fost administrator al debitoarei, pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 138 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
La termenul din 16.12.2008, lichidatorul și-a restrâns acțiunea în sensul întemeierii cererii doar pe dispozițiile art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, la soluționarea cererii judecătorul sindic avea obligația de a se raporta la acest temei de drept. Însă, fără a lua în considerare acest aspect, deși se consemnează în cuprinsul hotărârii restrângerea acțiunii, motivează soluția de respingere doar pe neîndeplinirea condițiilor cerute de disp. art. 138 al. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește motivul prev. de art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic nu efectuat cercetări și nu a luat în considerare nici măcar poziția pârâtei, care a confirmat nedepunerea documentelor contabile la lichidator.
Această situație, care în fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrage incidența disp. art. 312 al. 5 Cod pr. civilă.
În consecință, recursul declarat de creditoare va fi admis, iar pentru a nu se răpi părților un grad de jurisdicție și în considerarea necesității soluționării cererii de antrenare a răspunderii materiale în timpul derulării procedurii insolvenței, până la soluționarea irevocabilă a cererii de închidere a procedurii, precum și pentru a se asigura o soluționare unitară a cauzei, sentința va fi casată în totalitate, iar cauza va fi trimisă judecătorului sindic pentru rejudecare,
În rejudecare, judecătorul sindic va analiza cererea de antrenare a răspunderii materiale așa cum aceasta a fost precizată de către lichidator la termenul de judecată din 16.12.2008, respectiv prin prisma disp. art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de creditorul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrate Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, împotriva sentinței nr.938 din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, intimați fiind SC SRL prin lichidator Cabinet de Practician în insolvență Avocat, C și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Casează sentința nr.938/16.12.2008 a Tribunalului Suceava - Secția comercială și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./2.04.2009.
Jud. fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 170/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1161/2009. Curtea de... → |
|---|
