Practica judiciara insolventa. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 492
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditorul Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr.5, județul B, împotriva sentinței nr.439 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, creditori fiind Banca Comercială Română - Sucursala B, Primăria municipiului B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, debitor SC SRL B, pârâți și și Oficiul Național al registrului Comerțului
La apelul nominal s-a prezentat pârâtul intimat, asistat de avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul - intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurare ca legală și temeinică. În motivare arată că nu sunt date motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă care au fost invocate în recursul formulat. Nu sunt dovezi din care să rezultă că intimatul ar fi desfășurat activități care să conducă societatea la starea de insolvență. Nu există depus la dosar nici un act care să fie semnat de intimatul, ci doar acte semnate de celălalt administrator. Mai mult, intimatul nu a încasat nici dividende și nici beneficii de la această societate, el fiind doar un simplu asociat, la atât reducându-se activitatea sa. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința nr.439 din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal - judecător sindic - a respins, ca nefondată, excepția privind autoritatea de lucru judecat și ca nefondată cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice B și înregistrată la data de 25 septembrie 2007 - privind atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori și ( art.138 din Legea nr.85/2006) pentru o creanță neacoperită de debitoarea " " SRL B - aflată în încetare de plăți - în sumă de 823.466 lei.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, în raport de elementele impuse de art. 1201 cod civil nu poate fi reținută excepția autorității de lucru judecat, constând în sentința nr. 117/2006 a Tribunalului Botoșani, iar pe fondul cauzei, s- motivat că, cei doi foști administratori ai societății falite nu se fac vinovați de starea de încetare de plăți a societății debitoare pentru faptele prev. de art.138 lit.b și d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Municipală B și a arătat că, judecătorul sindic procedat la o interpretare eronată a dispozițiilor art. 138 lit.b și d din Legea nr.85/2006, în sensul că, înscrisurile depuse la dosar au demonstrat că cei doi administratori ai societății falite nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar evidența financiar-contabilă, ceea ce conturează prezumția de culpă a celor două persoane răspunzătoare în conducerea necorespunzătoare a acestei evidențe. A mai arătat că, din verificarea balanțelor contabile ale societății falite, rezultă că societatea debitoare a desfășurat o activitate profitabilă însă profitul rezultat a fost însușit de cei doi administratori și nu a fost dirijat pentru acoperirea datoriilor societății debitoare, că, din evidențele, figura alături de () ca administratori ai societății debitoare, așa încât, sunt deopotrivă răspunzători pentru falimentul societății debitoare.
Recursul este nefondat.
Din analiza argumentației pe care creditoarea recurentă a evocat-o în susținerea cererii de atragere a răspunderii materiale a foștilor administratori ai societății falite și ( 67 dosar fond), rezultă că recurenta susține că urmare a verificării balanțelor financiar-contabile aferente anului 2004, s-a constatat că deși societatea debitoare a desfășurat activitate comercială profitabilă, veniturile au fost dirijate spre conturile personale ale administratorilor și nu spre acoperirea datoriilor societății debitoare avute la bugetul de stat.
Facturile evidențiate - în acest sens - în conținutul cererii formulate de creditoarea recurentă au fost avute în vedere și de organul de cercetare penală care a efectuat cercetări penale împotriva administratorului sub aspectul infracțiunilor de: evaziune fiscală ( art.11 lit. c din Legea nr. 87/1994); încasarea de dividende din beneficii fictive sau care nu puteau fi distribuite din lipsă de bilanț contabil ( art.266 pct.5 din Legea nr.31/1990) și respectiv reținerea și nevirarea contribuțiilor la bugetul de asigurări sociale ( art.112 din Legea nr. 76/2002) și care prin Ordonanța nr. 192/P/205 Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșania dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - faptele neavând caracterul penal ( 296 dosar).
Nepredarea întregii evidențe financiar-contabile lichidatorului judiciar urmărit ( parte din aceste documente fiind predate organului de cercetare penală - așa cum s-a arătat mai sus, iar parte din documente fiind furate din mașina administratorului) a condus la imposibilitatea pe de o parte a verificării și evidențierii și a celorlalte aspecte evocate de creditoare în cererea sa de atragere a răspunderii materiale ( Ex.: existența unor eventuale clădiri la valoarea de 2 miliarde ROL sau a altor obiective realizate de societatea falită și valorificate ulterior) dar și al imposibilității stabilirii raportului de cauzalitate între faptele administratorilor ( chiar dacă nu au conotații penale) art. 138 lit.b și din Legea nr.85/2006 și starea de încetare de plăți a societății debitoare.
În condițiile în care cererea creditoarei viza antrenarea răspunderii delictuale a celor doi administratori, diferit de susținerile lichidatorului judiciar, creditoarea - titulară a cererii, avea atât posibilitatea cât și obligația de a produce probe în argumentarea și susținerea apărărilor sale, obligație neonorată.
Cu referire la situația administratorului, corect judecătorul sindic a reținut că, deși figurează în evidențele B ca administrator al societății falite, în fapt nu a exercitat acte de administrare, motiv pentru care s-a statuat că cererea creditoarei este nefondată și față de această persoană.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditorul Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în municipiul B, nr.5, județul B, împotriva sentinței nr.439 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, creditori fiind Banca Comercială Română - Sucursala B, Primăria municipiului B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, debitor SC SRL B, pârâți și și Oficiul Național al registrului Comerțului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./7.04.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 2239/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 545/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
