Practica judiciara insolventa. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 510/COM
Ședința publică din data de 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 374/COM din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL - cu sediul în C,-, - 2,.A,. 3, județul C, J- - prin lichidator judiciar & CO - cu sediul în C,-, județ C, intimata creditoare SC SRL - cu sediul în C,-, sector 2, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C- cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 86 din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.374/COM/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanțas -a dispus respingerea ca inadmisibile a obiecțiunilor formulate de creditoarea la raportul de închidere a procedurii insolvenței, respingerea ca inadmisibilă a cererii creditoarei de autorizare a Comitetului creditorilor de a formula acțiune în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea L și radierea debitoarei din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.1136/COM/26.02.2007 s-a admis cererea creditoarei și s-a dispus deschiderea procedurii față de debitoare, fiind numit în calitate de administrator judiciar & CO, iar prin sentința civilă nr.3013/COM/28.05.2007 s-a aprobat raportul întocmit în temeiul art.54 din Legea nr.85/2006 și s-a dispus intrarea în faliment, în procedură simplificată, a debitoarei La data de 26.07.2007 a fost depus la dosar tabelul definitiv consolidat.
S-a mai reținut că prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență depus la dosar la data de 28.05.2007 se arată că obiectul principal de activitate al societății a fost comerț cu ridicata al zahărului, ciocolatei și al produselor zaharoase. Având în vedere că administratorii sociali nu au răspuns în niciun fel notificărilor emise de către administratorul judiciar, acesta nu a avut posibilitatea de a intra în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, motiv pentru care nu se poate concluziona cu certitudine asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei.
Prin raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii depus la dosar la data de 01.10.2007 s-a arătat că bilanțurile contabile aferente anilor 2003, 2004 și 2005 nu au fost depuse la instituțiile abilitate și nicio declarație privind obligațiile de plată nu a fost depusă de agentul economic în perioada 01.12.2003-31.12.2006 astfel încât nu s-a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei. Prin urmare s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva raportului lichidatorului au formulat obiecțiuni creditoarele DGFP și AVAS care au susținut, în esență, că administratorul debitoarei se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit.c și d din Legea nr.85/2006, astfel încât lichidatorul judiciar ar fi obligat să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, ba chiar și plângere penală împotriva acestuia. În cazul în care lichidatorul judiciar nu va formula cererea, AVAS solicită autorizarea Comitetului Creditorilor în temeiul art. 138 alin.3 să formuleze această cerere.
Judecătorul sindic a motivat că, în cauză, creditoarele și-au întemeiat obiecțiunile pe art.129 din Legea nr.85/2006. Ori,creditorii au posibilitatea de a formula obiecțiuni numai împotriva raportului final prevăzut de aceste dispoziții. Raportul prin care lichidatorul arată că în averea debitoarei nu există bunuri de valorificat nu reprezintă un raport final în sensul art.129 care vizează tocmai existența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, ci un raport în temeiul art.131 din legea nr.85/2006.
Având în vedere că împotriva raportului de închidere a procedurii nu se pot formula obiecțiuni în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, iar inadmisibilitatea vizează calea greșit aleasă de parte, judecătorul sindic a admis excepția inadmisibilității invocată de lichidator, respingând obiecțiunile ca inadmisibile.
În ce privește cererea de autorizare a Comitetului creditorilor, s-a reținut că în cauză nu a fost numit un comitet al creditorilor în condițiile art.16 din legea nr.85/2006 întrucât nu erau îndeplinite condițiile acestui text de lege, în sensul că în tabelul de creanțe sunt înscriși doar trei creditori, astfel că cererea creditoarei AVAS de autorizare a acestuia pentru formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei în temeiul art.138 din legea nr.85/2006 nu este admisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prin extrasul de cont emis de Banca Transilvania la data de 09.11.2007 s-a dovedit că în contul debitoarei nu există disponibilități, conform pct.5 din Normele metodologice pentru aplicarea art.4 din Legea nr. 85/2006, iar din adresa emisă de C nr.R-B 25185/30.03.2007 rezultă că debitoarea nu figurează înregistrată în evidențele fiscale cu bunuri imobile sau mobile.
Întrucât în patrimoniul falitei nu se regăsesc nici bunuri imobile și nici mobile, iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani în acest scop, judecătorul sindic a apreciat că, în temeiul art.131, se impune închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea AVAS care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.304 punctele 5 și 9 și 304/1 Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului aplicând în mod greșit disp. art.131 din Legea nr.85/2006, întrucât, pentru o constatare eficientă a inexistenței surselor de finanțare a cheltuielilor aferente procedurii, se impunea efectuarea unor demersuri specifice, respectiv solicitarea de astfel de fonduri de la creditori și registrul comerțului.
S-a arătat, de asemenea, că lichidatorul judiciar a analizat extrem de sumar situația patrimonială a falitei, fără a întocmi un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările care au favorizat ajungerea debitorului în stare de insolvență și la persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare.
A mai susținut recurenta că judecătorul sindic aduce atingere și prevederilor art.255 Cod de procedură civilă deoarece prin aprobarea așa zisului raport de închidere a procedurii nu se putea soluționa fondul cauzei, ci trebuia să se pronunțe o încheiere prin care fie să aprobe raportul final, fie să dispună modificarea acestuia, potrivit art.129 alin.2 din Legea nr.85/2006. Aprobarea raportului final și închiderea procedurii sunt etape procesuale distincte, reglementate separat și cu efecte juridice diferite, astfel că prin aprobarea raportului final prin aceeași hotărâre prin care s-a dispus și închiderea procedurii s-a încălcat și principiul disponibilității părților, creditorii fiind limitați doar la formularea recursului împotriva hotărârii de închidere a procedurii. Mai mult, creditorii nu pot folosi calea recuperării creanțelor lor prin acțiune de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea disp. art.131 din Legea nr.85/2006, instanța de recurs constată că dovezile depuse la dosarul cauzei, respectiv extrasul de cont emis de Banca Transilvania la data de 09.11.2007 și adresa emisă de C nr.R-B 25185/30.03.2007 sunt probe suficiente pentru a se reține că nu există bunuri în averea debitoarei destinate a acoperi cheltuielile administrative. De asemenea, față de atribuțiile judecătorului sindic stabilite prin lege și având în vedere că nu au existat demersuri ale creditorilor pentru avansarea unor sume de bani în vederea acoperirii cheltuielilor, Curtea apreciază că solicitarea acestor sume de la creditori nu reprezintă o obligație a judecătorului sindic și nu poate fi invocată ca un motiv de nelegalitate a măsurii de închidere a procedurii.
Referitor la modul în care a fost analizată situația patrimonială a debitoarei, se reține că lichidatorul judiciar și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acest aspect, în sensul că, neavând posibilitatea de a intra în posesia documentelor contabile ale societății debitoare, nu a putut concluziona cu certitudine asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a acesteia. Într-o atare situație, creditorii aveau posibilitatea de a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, criticile privitoare la închiderea procedurii odată cu aprobarea raportului final sunt nefondate dat fiind faptul că închiderea procedurii s-a dispus în temeiul art.131 din lege și nu în baza art.129, astfel cum susține recurenta. În cauză nu a fost întocmit un raport final împotriva căruia creditorii ar fi putut formula obiecțiuni și care trebuia supus aprobării, așa încât, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 pentru închiderea procedurii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 374/COM din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL - cu sediul în C,-, - 2,.A,. 3, județul C, J- - prin lichidator judiciar & CO - cu sediul în C,-, județ C, intimata creditoare SC SRL - cu sediul în C,-, sector 2 și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C - cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
jud. fond
red.dec.jud..
2 ex/10.07.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 272/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1641/2008. Curtea de... → |
|---|
