Practica judiciara insolventa. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. 1621/40/2007 - insolvență -
închidere procedură
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 566
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în mun. B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 446 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 1621/40/2007 ).
La apelul nominal au lipsit creditoarea recurentă, debitoarea intimată - " " SRL B - prin lichidator și partea în proces intimată ORC .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.446 din 20 noiembrie 2007 Tribunalul Suceava - judecător sindic a admis cererea lichidatorului judiciar Cabinet de Practician în Insolvență ing. și în temeiul art. 131 din Lg.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - " " SRL B și radierea societății din registrul comerțului. Totodată, s-a dispus efectuarea notificărilor prevăzute de art. 135 din Lg.85/2006 și plata lichidatorului judiciar din fondul prev. de art. 4 (4) din Lg.85/2006 în limita sumei de 500 lei reprezentând retribuție.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că debitoarea se afla în procedura de lichidare administrativă; prin încheierea nr.2815 din 11 octombrie 2005 judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Botoșania admis cererea AVAS și a dispus numirea în calitate de lichidator la - " " SRL Bad omnului. Acesta la 17 aprilie 2007 a cerut deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei; cererea a fost admisă prin sentința nr.231 din 19 iunie 2007 a judecătorului sindic, în temeiul art. 2701din Lg.31/1990.
Cum lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea nu are bunuri și nici disponibilități bănești iar starea de insolvență a operat datorită unor motive independente de activitatea administratorului, a solicitat închiderea procedurii falimentului, cerere admisă, în cauză fiind întrunite cerințele art. 131 din Lg.85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea AVAS B, care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii, câtă vreme nu i s-au comunicat copii ale raportului final și a situațiilor financiare nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni sau să depună demersuri pentru angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, nu a fost convocată nici o ședință a Adunării Creditorilor.
Recurenta a mai arătat că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite imperativ în sarcina sa prin disp. art. 25 alin. 1 lit. a și art. 59 alin. 1 din Lg.85/2006.
În fine, recurenta a susținut că i s-a încălcat dreptul constituțional privind garantarea accesului liber la justiție și drepturile procesuale ce decurgeau din calitatea de creditor în dosarul de faliment.
Verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, întemeiate în esență pe disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civ. având în vedere și disp. art. 3041Cod proc. civ. curtea constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Astfel, din întreg probatoriul administrat rezultă fără echivoc că procedura insolvenței debitoarei a fost solicitată de creditoarea recurentă pentru o creanță de 269 RON, reprezentând sumă restantă la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, preluat prin protocol de la CNAS la 25 februarie 2004.
Lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile în sensul că a procedat la identificarea societății și a reprezentanților acesteia, însă notificarea a fost returnată cu mențiunea "destinatar necunoscut" (18 ds. fond). Cum nu a fost identificat un alt sediu, iar debitorul nu figurează cu obligații la bugetul consolidat al statului (24 ds.), nu are nici un bun mobil sau imobil valorificabil, iar creditoarea recurentă nu a avansat sumele necesare continuării procedurii, deși lichidatorul judiciar a depus demersuri în acest sens (39 ds.), în mod legal s-a dispus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Lg.85/2006.
Recurenta este singura creditoare înscrisă pe creditorilor, raportul final a fost publicat la ușa instanței, sentința de deschidere a procedurii a fost publicată în Buletinul Insolvenței, deci a avut posibilitatea să-și formuleze toate cererile nefiindu-i încălcate în nici un fel drepturile procesuale. Aceasta nu a formulat cerere pentru a fi autorizată să promoveze acțiunea prev. de art. 138 alin.1 din Lg.85/2006.
Cum nu există certitudinea recuperării creanței, precum și pentru faptul că prin continuarea procedurii s-ar mări cheltuielile de administrare, care și așa sunt mai mari decât cele ce se vor recupera în cadrul procedurii, curtea apreciază că sentința de închidere a procedurii este legală.
Pentru considerentele arătate recursul este nefondat și în temeiul art. 312 pct.2 Cod proc. civ. urmează a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în mun. B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 446 din 20 noiembrie 2007 a Tribunalului - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. TA
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 05.05.08
Dosar nr-
OPINIE SEPARATĂ
Contrar opiniei majoritare, consider că soluția ce s-ar impune în speță ar fi aceea de admitere a recursului, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, pentru următoarele motive:
Deși art. 129 din Lg.85/2006 este integrat în secțiunea intitulată "Falimentul", acesta are aplicabilitate indiferent dacă închiderea procedurii insolvenței are loc în baza art. 131 ori a art. 132 din lege, aceasta deoarece, indiferent de faza în care se află procedura (procedura simplificată, reorganizare, faliment), creditorii au dreptul de a fi informați cu privire la iminența închiderii acesteia și a motivelor avute în vedere pentru pronunțarea acestei soluții.
Mai exact, în situația în care administratorul judiciar nu identifică bunuri (situația din speța de față) sau acestea sunt insuficiente pentru continuarea procedurii, raportul conținând aceste constatări poate fi contestat de creditori care, fie pot indica bunuri de urmărit, fie pot declara că avansează sumele necesare continuării procedurii, pe calea obiecțiilor la raportul final formulate în fața judecătorului sindic și nu pe calea recursului declarat la instanța superioară, aceasta pentru a nu le fi răpit un grad de jurisdicție.
Cum în cauza de față însă, judecătorul sindic a închis procedura fără ca un asemenea raport să fi fost comunicat creditorilor, răpindu-le acestora posibilitatea de a contesta pretinsa lipsă a bunurilor în averea debitoarei, apreciez că acesta nu a cercetat în totalitate fondul cauzei, astfel încât sunt incidente disp. art. 312 alin.5 Cod proc. civ.
JUDECĂTOR 1: Hîncu Cezar
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Tofan Aurica, Mitrea Muntean Daniela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 212/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 606/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
