Practica judiciara insolventa. Decizia 568/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. - - insolvență -
închidere procedură
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 568
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Președinte - -
Judecător - -
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în mun. B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 61 din 5 februarie 2008 a Tribunalului Suceava (-).
La apelul nominal au lipsit recurentele, creditoarea intimată - " VALORIFICARE ACTIVE" SA B, debitoarea intimată - " SERV COM" SRL F - prin lichidator, pârâta intimată și partea în proces intimată ORC .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursurile în stare de judecată și în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ. rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.7898/2001 din 1 octombrie 2001, - ȘI VALORIFICARE ACTIVE SA B formulat cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea - SRL F privind creanța de 109.201.862 lei.
Prin încheierea din 30 octombrie 2001, în baza art. 31 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, s- deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoare iar prin sentința nr. 8 din 15 ianuarie 2002 pronunțată de judecătorul sindic, în baza art. 10 lit. "c" din Legea nr. 64/1995, s-a desemnat lichidator - SRL
Prin sentința nr. 119 din 17 iunie 2003, s-a deschis procedura falimentului față de debitoare.
Prin sentința nr. 132 din 23 mai 2005, s-a respins ca neîntemeiată cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de DGFP împotriva pârâtei.
Împotriva sentinței nr. 132 din 23 mai 2005, s-a declarat recurs, respins ca nefondat prin decizia nr. 2431 din 15 decembrie 2005 Curții de APEL SUCEAVA.
Prin sentința nr. 376 din 15 decembrie 2006, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar - SRL S și în temeiul art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006 s- dispus închiderea procedurii față de debitoarea - SERV COM SRL, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Suceava.
Împotriva sentinței au declarat recurs DGFP S și AVAS B, admise prin decizia nr. 15 din 15 februarie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare judecătorului sindic privind respectarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Reinvestit cu soluționarea cauzei, judecătorul sindic, prin sentința nr. 335 din 29 mai 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins cererea de atragere răspunderii materiale formulată de creditoarea AVAS B, împotriva pârâtei și în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a închis procedura insolvenței față de debitoare, s-a dispus radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva sentinței au declarat recurs DGFP S și AVAS B, admise prin decizia nr. 1206 din 20 septembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare judecătorului sindic pentru a se pronunța la cererea creditoarei AVAS întemeiată pe art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința nr. 61 din 5.02.2008 Tribunalul Suceavaa respins cererea de autorizare pentru introducerea unei acțiunii în temeiul art. 138 al. 1 din Legea 85/2006, formulată de AVAS precum și obiecțiunilor acesteia față de raportul final și în temeiul art. 133 lit. b din Legea 85/2006 dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic reținut că, obiecțiunile formulate de AVAS sunt neîntemeiate, întrucât lichidatorul judiciar sub imperiul Legii 64/1995, nu avea obligația de a formula cerere de antrenare a răspunderii materiale, ci doar de a preciza cauzele insolvenței și mai mult, DGFP Saf ormulat o astfel de cerere soluționată prin sentința 132/2005 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2431/2005 a Curții de APEL SUCEAVA.
Cât privește cererea AVAS de a fi autorizat pentru introduce nouă cerere de antrenare răspunderii materiale în temeiul art. 138 al. 1 din Legea 85/2006, s-a reținut că, dreptul de a formula această acțiune este prescris în raport cu disp. art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958 și art. 139 din Legea 85/2006 și data depunerii raportului administrativ conform art. 59 din legea 85/2006.
În fine, mai reținut judecătorul sindic că, patrimoniul societății debitoare a fost lichidat și că nu mai deține alte bunuri în patrimoniu, fiind incidente disp. art. 133 lit. b din Legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal DGFP S cât și AVAS
DGFP Saa rătat în motivarea recursului că lichidatorul judiciar nu făcut uz de disp. art. 25 din Legea 85/2006, în sensul urmăririi și încasării creanțelor din averea debitorului precum și anulării transferurilor frauduloase efectuate înaintea deschiderii procedurii în dauna celor două creditoare, neexistând la dosar demersuri în acest sens.
AVAS B, în motivarea recursului arătat că, judecătorul sindic în mod eronat a analizat acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori sub aspectul prescripției extinctive, întrucât nu fost investit cu o astfel de cerere, ci doar cu cerere de autorizare în vederea introducerii unei cereri pentru antrenarea răspunderii materiale, astfel că a dat ce nu s-a cerut.
Relativ la prescripția extinctivă a dreptului de formula cerere de antrenare a răspunderii materiale, mai arată recurenta că, judecătorul sindic a aplicat greșit legea, întrucât Legea 64/1995 sub imperiul căreia s- depus raportul privind cauzele insolvenței nu prevedea un astfel de termen el fiind introdus abia prin Legea 85/2006; sub imperiul Legii 64/1995, o astfel de cerere se putea formula oricând, până la închiderea procedurii.
În fine, mai arată recurenta că, nu formulat mai curând cerere de antrenare a răspunderii materiale întrucât nu a cunoscut prejudiciul suferit în mod exact decât după lichidarea bunurilor din averea debitoarei și distribuirea sumelor, rezultând în final un rest de creanță neacoperit de 301 lei.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recursurile declarate, ce vizează disp. art. 304 pct. 6 și 9 cod pr. civilă, curtea reține următoarele:
Critica formulată în recurs de DGFP S vizând faptul că lichidatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile în sensul că nu a făcut uz de disp. art. 25 din Legea 85/2006, nu poate fi primită, motivat de aceea că, nu se arată ce anume transferuri frauduloase au fost încheiate în dauna drepturilor creditorilor anterior deschiderii procedurii și nici care sunt creanțele din averea debitorului a căror încasare nu s-a urmărit.
În lipsa oricăror informații și dovezi în acest sens, această critică rămâne doar o simplă afirmație lipsită de suport.
Cât privește recursul declarat de AVAS B, prima critică vizând faptul că judecătorul sindic a dat ceea ce nu s-a cerut, nu poate fi primită.
Astfel, așa cum rezultă până la evidență din considerentele hotărârii atacate, judecătorul sindic nu a analizat excepția prescrierii dreptului de introduce acțiunea pentru antrenarea răspunderii materiale cu consecința respingerii acesteia ca prescrisă, ci, în eventualitatea în care o astfel de excepție ar fi dată, a analizat utilitatea autorizării creditoarei în vederea promovării unei acțiuni în temeiul art. 138 din lege, care evident ar prelungi procedura falimentului considerabil și ar genera cheltuieli mult mai mari decât creanța acesteia, în sumă de 301 lei, fără a exista în final certitudinea recuperării creanței cât și cheltuielilor de procedură.
Deosebit de aceasta, sub imperiul Legii 64/1995 creditoarea DGFP formulat cerere de antrenare a răspunderii materiale a foștilor administratori, soluționată irevocabilă prin sentința 132/2005.
Cea de-a doua critică, vizând interpretarea și aplicarea greșită a legii de către judecătorul sindic în sensul că în lipsa unui termen special de prescripție definit de Legea 64/1995 pentru introducerea acțiunii în răspunderea materială a membrilor organelor de conducere a societăților comerciale, are aplicabilitate termenul general de prescripție prev. de art. 3 al. 1 din Legea 167/1958, deasemeni nu poate fi primită.
În condițiile în care Legea 64/1995, în vigoare la data depunerii raportului privind cauzele insolvenței (22.04.2002) nu prevedea un termen de formulare a cererii, este evident că în speță își va găsi aplicarea termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de disp. art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958.
Față de aceste aspecte, autorizarea comitetului creditorilor pentru introducerea unei acțiuni în răspundere materială a membrilor organelor de conducere fiind atributul judecătorului sindic, în mod just nu a dispus o autorizare formală, cu consecința prelungirii nejustificate a procedurii (ce trebuie să fie caracterizată de celeritate) și generării de cheltuieli suplimentare.
Pentru aceste argumente, constatând că în speță nu sunt date motivele de casare și respectiv de modificare invocate în cele două recursuri precum nici vreun alt motiv de admisibilitate publică ce s-ar putea invoca și din oficiu de către instanță în temeiul art. 312 cod pr. civilă, curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în mun. B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr. 61 din 5 februarie 2008 a Tribunalului Suceava (-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/13.05.2008
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Tofan Aurica, Mitrea Muntean Daniela
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 772/2008.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1387/2009. Curtea de... → |
|---|
