Practica judiciara insolventa. Decizia 643/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 643
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent și pe intimat SC SRL PRIN J - I, intimat SC SRL H, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE H, lichidator B - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR AL SOCIETĂȚII DEBITOARE SC SRL H, având ca obiect procedura insolvenței discutare raport de activitate, împotriva sentinței civile numărul 365/F din 10 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul recurentului pîrît, dl. avocat.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat pentru a se lua cunoștință de întîmpinarea formulată în cauză de intimatul creditor Administrația Finanțelor Publice H, după care
Dl. avocat precizează, la interpelarea instanței, că nu mai are de formulat alte cereri, iar chestiuni prealabile nu sunt.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Dl. avocat pune concluzii de admitere a recursului, de casare a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Soluția dată de instanța de fond nu este motivată. Nu sunt enumerate motivele de fapt și de drept a soluției pronunțate.
Pe de altă parte, apărătorul recurentului arată că sunt dovezi clare că susținerile lichidatorului judiciar privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pîrîtului recurent nu sunt reale. Lichidatorul judiciar a solicitat documentația contabilă doar pentru 3 ani anteriori deschiderii procedurii, neidentificînd astfel mijlocul fix al societății (un tractor).
Dl. av. depune la dosar note de concluzii scrise la care atașează practică judiciară.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 365/F din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui -judecător sindic s-a admis în parte cererea lichidatorului judiciar B și a fost obligat pârâtul să plătească debitorului SC SRL H parte din pasiv, suma de 40.332 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că lichidatorul judiciar al debitorului SC H, a chemat în judecată pe pârâtul, fost administrator al debitorului, pentru a fi obligat să suporte, din averea proprie, pasivul debitorului în sumă totală de 200.247,52 lei, motivând că acesta, încălcând dispozițiile art. 138 lit. a si b din Legea nr.85/2006, a produs în patrimoniul debitorului prejudiciul arătat mai sus.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea acțiunii, deoarece nu se face vinovat de pasivul debitorului, nu a făcut să dispară documentele contabile și a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu a ascuns partea din activul societății.
Acțiunea reclamantului este întemeiată în parte.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere ai societății, dacă s-au săvârșit faptele prevăzute la lit. a-
In speță, pârâtul nu a ținut contabilitate în conformitate cu legea și a ascuns o partea a activului debitorului, fapte prevăzute la art. 138 lit. a și b din Legea nr. 85/2006, producând prin acestea un prejudiciu debitorului de 40.332 lei.
Între faptele pârâtului si prejudiciul de 40.332 lei există legătură de cauzalitate.
Pentru restul prejudiciului nu s-a probat o legătură de cauzalitate, astfel că acesta nu poate fi reținut in sarcina pârâtului.
În consecință, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale așa cum rezultă din dispozițiile art. 998-999 Cod civil, fiind probate prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția făptuitorului și legătura cauzală dintre faptă și prejudiciul de 40.332, instanța a admis în parte acțiunea lichidatorului, și a obliga pârâtul la plata acestei sume.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Arată recurentul că hotărârea atacată este nulă fiind nemotivată (art. 261 combinat cu art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă).
În conformitate cu art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea sentinței pronunțate de către judecătorul sindic (o hotărâre judecătorească normată de Codul d e procedură civilă, conform art. 11 alin. 1 lit. "g" combinat cu art. 149 Legea 85/2006) se rezumă doar la consemnarea: "În speță pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea și a ascuns o parte a activului debitorului, fapte prevăzute la art. 138 lit. a și b din Legea 85/2006, producând prin acestea un prejudiciu debitorului de 40.332 lei". În fapt, nu s-a făcut altceva decât a se prelua, fără nicio analiză, susținerile lichidatorului judiciar.
Nu există astfel dezvoltată nicio rațiune care să fi stat la baza constatării de către judecător a existenței faptelor, vinovăției pârâtului, prejudiciului și întinderii lui, legăturii de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu și, din acest punct de vedere, pârâtului i s-a produs o vătămare dreptului său de a fi judecat echitabil de o instanță im parțială (art. 6 Convenția ) Instanța de control judiciar este lipsită de posibilitatea de a cenzura hotărârea atacată.
Judecătorul sindic a încălcat așadar prin hotărârea dată formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 305 pct. 5 Cod procedură civilă) situație în care soluția se impune a fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare (art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă).
Pe fond, arată recurentul că în considerarea situațiilor relevate de înscrisurile depuse în apărare de către pârât, acțiunea lichidatorului judiciar trebuia respinsă.
Prin cererea sa, lichidatorul judiciar reproșează pârâtului:
-"societatea (administrată de către pârât -) nu întocmește registrele obligatorii pentru organizarea evidenței contabile cum sunt: registrul de casă, registrul de cumpărări, registrul de vânzări, registrul jurnal de operațiuni" astfel că pârâtul "nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
-"având în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a găsit nici un bun pentru a fi inventariat aceasta înseamnă că lipsa din gestiune este în răspunderea administratorului" astfel că pârâtul "a ascuns o parte din activul societății". Conform evidenței contabile elementele de activ ale debitoarei falite constau în mijloc fix - 8900 lei, stocuri -29825 lei, creanțe -1607 lei (total 40.332 lei).
În legătură cu prima imputație, pârâtul a depus procesul -verbal din 12.05.2008 întocmit cu prilejul returnării de către lichidatorul judiciar a arhivei pe baza verificării căreia s-a ajuns la concluzia inexistenței registrelor (anexa I la "Precizări" depuse pentru termenul de judecată din 25.05.2008), proces -verbal din care rezultă însă că registrele declarate inexistente au fost chiar la dispoziția lichidatorului; a depus raport de inspecție fiscală nr. 3993 din 22.11.2006 (anexa II la Precizări din 25.05.2008) în care organele de control fiscal menționează verificarea și constatarea existenței registrelor contabile.
În legătură cu a doua imputație, pârâtul a menționat și a demonstrat cu chiar procesele verbale de predare -primire a arhivei către lichidator, că acesta din urmă a solicitat și a ridicat documentația contabilă doar pentru cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței. A învederat depunând și înscrisul "contract de vânzare -cumpărare pentru un vehicul folosit - certificat de radiere" nr. 141/20.10.2000 că bunul identificat ca mijloc fix cu valoare de intrare 8900 RON este un tractor casat (durata normală de funcționare este de 5 ani). Verificarea de către lichidator a documentației contabile pe anul 2000 ar fi ilustrat acest fapt.
A demonstrat, depunând hotărâri judecătorești și procese verbale de executare (obținute în cursul judecării cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale) că stocul în valoare de 29.825 lei reprezintă ce a fost executat silit (anexele III și IV la Precizări din 25.05.2008).
Prin urmare, în nici un caz, nu se poate reține că pârâtul ar fi ascuns o parte din activul societății, așa cum susține lichidatorul și cum, de altfel, a preluat și judecătorul sindic fără nicio minimă analiză (de exemplu creanța de 1607 lei) componentă a celor 40.332 lei la care a fost obligat pârâtul nu putea fi "ascunsă").
Așadar, pe fond, arată recurentul că cererea lichidatorului trebuie respinsă ca netemeinică.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul comercial d e față este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească va cuprinde și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Așa cum în mod corect a susținut recurentul, hotărârea primei instanțe nu conține o argumentare în fapt și în drept a admiterii cererii de stabilire a răspunderii personale a pârâtului pentru suma de 40.332 lei ceea ce echivalează cu o vătămare a dreptului recurentului de a fi judecat echitabil (art. 6 CEDO) și ceea ce face ca instanța de control judiciar să fie lipsită de posibilitatea de a cenzura hotărârea atacată.
Așa fiind, curtea constată că prin hotărârea recurată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, ceea ce atrage în speță incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 365/F din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, decizie care va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, împotriva sentinței civile nr. 365/F din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, decizie pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.03.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Iulia Miler, Camelia Gheorghiu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 872/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 598/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
