Practica judiciara insolventa. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 655/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul - împotriva Sentinței nr.254/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: avocat pentru pârâtul recurent și consilier juridic pentru intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu mandatarul recurentului.
Mandatarul recurentului depune la dosar chitanța reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, situație față de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond să fie respinsă cererea formulată de creditoarea A, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic solicită respingerea recursului declarat de fostul administrator al debitoarei SC SRL - -, ca netemeinic și nelegal, pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.254/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albas - admis cererea formulată de către creditorul Direcția generală a Finanțelor Publice A împotriva fostului administrator social al SC SRL, - și în consecință:
S-a dispus ca acesta să suporte suma de 990.043,91 lei RON, reprezentând parte din activul social al societății rămas neacoperit.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
Conform Certificatului nr.4376/19.11.2003 eliberat de către ORC de pe lângă Tribunalul Alba, pârâtul - a fost numit în funcția de administrator al debitoarei SC SRL la data de 15.12.1994 și a îndeplinit această funcție până la data de 20.01.2004 când, prin Sentința civilă nr.29/CA/2004, a fost deschisă procedura falimentului societății debitoare și s-a dispus ridicarea dreptului acestuia de a-și administra activitatea.
În speță, procedura insolvenței față de societatea debitoare a fost deschisă la data de 20.02.2004, prin sentința civilă nr.29/CA/2004 când în vigoare se afla Legea nr.64/1995, astfel că în raport de dispozițiile acestui act normativ s-a analizat temeinicia acțiunii formulate de către creditoarea DGFP A privind atragerea răspunderii pârâtului pentru prejudiciul pe care acesta pretinde că l-ar fi cauzat societății debitoare, contribuind prin faptele sale la intrarea societății în incapacitate de plată.
Întrucât acest act normativ nu subordonează dreptul creditorului de a exercita acțiunea în atragerea răspunderii pârâtului de îndeplinirea unei condiții sau obținerea unei autorizări, susținerile pârâtului privind lipsa de calitate a creditorului DGFP A s-au constatat a fi neîntemeiate. De altfel, neîntemeiate sunt și susținerile pârâtului referitoare la imposibilitatea creditorilor de a formula o atare acțiune în situația în care ar fi aplicabilă Legea nr.85/2006, deoarece acestora nu le este recunoscută legitimare procesuală activă numai în acele situații în care există constituit comitet al creditorilor, ceea ce nu este cazul în speță.
Conform art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, administratorul este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea executa numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr.85/2006.
Potrivit art.137 alin.1 lit.d teza finală din Legea nr.64/1995, membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori, precum și orice alte persoane care au contribuit la ajungerea societății debitoare în faliment prin neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea pot fi obligați să suporte pasivul societății rămas neachitat în cadrul procedurii.
Din cele de mai sus rezultă condițiile acțiunii în atragerea răspunderii și care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru admiterea acțiunii și anume: societatea debitoare să se găsească în insolvență; pârâtul să nu fi îndeplinit obligația de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, iar neîndeplinirea acestei obligații să fi contribuit la ajungerea societății în insolvență.
Din actele dosarului rezultă că, în cauză sunt îndeplinite toate cele trei condiții, respectiv: debitoarea SC SRL, al cărui administrator a fost pârâtul, se află în stare de insolvență; pârâtul este răspunzător față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, conform art.73 alin.1 lit.c din legea nr.-, iar acesta prin nerespectarea acestei obligații a contribuit la ajungerea societății în insolvență.
În acest sens, instanța a reținut că este fără îndoială faptul că la societatea debitoare contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile Legii nr.82/1991 privind contabilitatea, din rapoartele întocmite de către administratorul judiciar și apoi de către lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței, rezultând că situația analitică întocmită la data de 30.04.2003 de către debitoare nu reprezintă o imagine fidelă a soldurilor, fie sub aspectul neactualizării creanțelor încasate, fie asupra nesemnării facturilor de către clienți.
De asemenea, din raportul de la fila 240 s-a consemnat faptul că o parte din arhiva societății din anii 1998 - 2002 este depozitată fără respectarea normelor de arhivare iar în perioada ianuarie - martie actele justificative ale activității desfășurate sunt îndosariate fără a se putea face dovada preluării și înregistrării acestora în evidența contabilă.
Totodată, în dosarul depus la fila 292, s-a precizat faptul că pentru reconstituirea evidenței contabile pe perioada ianuarie - martie 2003 lichidatorul judiciar a încheiat un contract de prestări servicii cu Cabinetul Individual de contabilitate -, care consultând lipsa actelor necesare pentru stabilirea soldurilor inițiale ale lunii ianuarie 2003, respectiv balanța contabilă la 31.12.2002, balanța analitică a conturilor de clienți și furnizori, mijloacele fixe, materii prime, materiale finite, balanța analitică a avansurilor de trezorerie, evidența formularelor cu regim special, jurnalele de TVA, precum și neîntocmirea registrului de casă, a rapoartelor de producție, a bonurilor de consum și a statelor de plată a concluzionat că nu poate fi reconstituită evidența contabilă clar și corect.
Susținerile pârâtului privitoare la faptul că evidența contabilă a fost înregistrată pe calculator, iar aceasta a făcut obiectul executării silite de către creditor, nu constituie un motiv pentru a considera că pârâtul și-a îndeplinit obligația legală de a asigura existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, obligație ce îi revenea în calitate de administrator, deoarece dispozițiile art.23 din Legea nr.82/1991 prevăd că în cazul folosirii sistemelor in formatice de preluare automată a datelor există obligația de a asigura preluarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
Având în vedere că prin neîndeplinirea obligației de a asigura existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, pârâtul a contribuit la ajungerea societății în insolvență, societatea debitoare fiind pusă nu numai în imposibilitatea de a-și recupera creanțele de la clienți și de a-și achita propriile datorii pentru care curgeau penalități și dobânzi ci și în imposibilitatea de a-și cunoaște în mod corect situația financiară și de a lua măsurile care se impuneau pentru redresarea activității, inclusiv cele privind reorganizarea societății, astfel încât aceasta să fie în măsură să-și achite datoriile către creditori, s-a constatat întemeiată cererea formulată de către creditorul DGFP A, aceasta fiind admisă și pe cale de consecință s-a dispus ca pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei SC SRL să suporte întreg pasivul acestei societăți, rămas neacoperit în cadrul procedurii falimentului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - care a solicitat modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii creditoarei DGFP
În motivarea recursului s-a arătat că evidența contabilă s-a ținut în sistem informatic, pierderea datelor neputând fi imputată pârâtului. Nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între lipsa evidenței contabile pe suport de hârtie și ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Verificând recursul pârâtului prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.304 și 304 indice 1 Cod pr.civilă curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În speță, nu s-a probat că, din culpa pârâtului, nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991. Chiar și în această situație, reclamanta avea sarcina probei în dovedirea raportului de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtului și ajungerea debitoarei în imposibilitate de plăți. În cauză nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens. Chiar și lichidatorul judiciar a arătat că nu există probe concludente care să conducă la stabilirea vinovăției pârâtului în ajungerea debitoarei în insolvență:
În mod greșit judecătorul sindic a considerat că există o prezumție de vinovăție în sarcina pârâtului și nu verificat existența raportului de cauzalitate între fapta acestuia și insolvența debitoarei.
În aceste condiții curtea de apel constată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.137 alin.1 lit.d din legea nr.64/1995 pentru obligarea pârâtului la suportarea întregului pasiv neacoperit al debitoarei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul - împotriva Sentinței nr.254/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba și în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea formulată de creditoarea DGFP A pentru suportarea pasivului neacoperit al debitoarei SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.12.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./14.01.2009
Ex.2
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 443/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 578/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
