Practica judiciara insolventa. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 674/2009
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat spre examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2741 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- la data de 04.11.2008, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, SC SRL PRIN LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
S-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea recurenților Pocola și Pocola.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2009 când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2741 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sălajs -a admis cererea formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice S și a fost autorizată introducerea acțiunii prevăzute de art.138 Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
S-a admis în parte cererea formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice S și în temeiul art. 138 alin.1 lit. din Legea 85/2006 obligați administratorii statutari Pocola și Pocola să suporte o parte a pasivului social în cuantum de 7.223 lei.
S-a respins ca nefondată acțiunea pentru angajarea răspunderii administratorilor statutari în temeiul art. 138 alin.1 lit.c și din Legea 85/2006.
S-a respins excepția prescripției acțiunii invocate de lichidator ca nefondată.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 614/24.- a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL Z, fiind desemnat administrator judiciar dl., care, constatând că debitoarea nu are bunuri în averea sa, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, fără a solicita răspunderea administratorilor statutari.
Creditorul DGFP Sas olicitat autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 din Legea 85/2006 și angajarea răspunderii administratorilor statutari Pocola și Pocola să suporte pasivul social în cuantum de 45.263 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că, din analiza bilanțului contabil depus la 31.12.2007 rezultă că societatea debitoare a avut în patrimoniu stocuri-1451 lei, creanțe - 7223 lei și casă și conturi la bănci - 49 lei, bunuri care nu au fost predate pentru valorificare administratorului judiciar, ceea ce constituie fapta ilicită prev.de art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006.
S- mai arătat că administratorii statutari au dispus continuarea activității care conducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, faptă prevăzută de art.138 lit.c din Legea 85/2006.
De asemenea, s-a susținut că nu au condus o contabilitate în conformitate cu legea.
Constatând indicii privind comiterea unei fapte ilicite prevăzute de art.138 alin.1 din Legea 85/2006 și respectând un drept fundamental, garantat constituțional, și anume accesul neîngrădit la justiție, instanța a autorizat creditorul să introducă acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 din Legea 85/2006.
Din analiza bilanțului din data de 31.12.2007 a rezultat că societatea a avut în averea sa bunuri după cum urmează: stocuri-1451 lei; creanțe-7223 lei și casa și conturi la bănci -49 lei.
Pe parcursul procedurii administratorii statutari au achitat sumele de 1451 lei și 49 lei.
Suma de 7223 lei reprezintă propriile creanțe ale debitoarei, care nu au fost recuperate din culpa administratorilor statutari, iar în prezent a intervenit prescripția.
Prin nerecuperarea acestei sume, din culpa administratorilor statutari, posibilitățile de plată a creanțelor creditorilor au scăzut, masa credală fiind lipsită de această sumă, care putea profita plății datoriilor.
Prescripția acestei acțiuni directe de recuperare de la furnizori nu echivalează cu prescripția acțiunii în răspundere față de administratorii statutari întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.
Conform prevederilor art.139 din Legea 85/2006, acțiunea prevăzută de art. 138 se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, deoarece mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Acesta este un termen special de prescripție care nu se confundă cu termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Termenul special de prescripție nu începe să curgă înainte de începerea procedurii, iar acțiunea în răspundere poate fi exercitată numai până la data închiderii procedurii.
Termenul de prescripție de 3 ani va începe să curgă de la data la care administratorul/lichidatorul judiciar avea obligația să întocmească raportul în care să indice persoanele care sunt vinovate de cauzarea stării de insolvență a debitorului, conform disp.art. 59 din lege.
Raportat la aceste precizări, excepția prescrierii acțiunii în răspundere promovată de creditor, ridicată de administratorul judiciar nu este fondată.
Nu este fondată acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c și d deoarece, nu s-a dovedit că administratorii statutari au dispus continuarea activității în situația în care insolvența era vădită.
Simpla neplată a datoriilor scadente de mai mult de 30 de zile nu echivalează cu starea de insolvență, câtă vreme întârzierea poate fi determinată de alte cauze, iar continuarea activității este motivată de plata acestor datorii.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâții Pocola și Pocola, solicitând admiterea recursului ca fondat, temeinic și legal, casarea în tot a sentinței atacate și rejudecând pricina în fond, respingerea ca nefondată a cererii de angajare răspunderii materiale a acestora formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului se arată că prin sentința civilă nr. 2741/17.11.2008 instanța reținut în mod corect faptul că pe parcursul procedurii judiciare a achitat sumele de 1.451 lei și de 49 lei.
De asemenea, instanța a mai reținut faptul că nu este fondată acțiunea întemeiată pe disp. art.138 lit. c și d, deoarece nu s- dovedit că recurenții, administratori statuari, ar fi dispus continuarea activității în situația în care insolvența era vădită, nefiind dovedite nici neținerea unei contabilități în conformitate cu legea sau ținerea unei contabilități fictive.
Prin sentința atacată, instanța admis în mod greșit, în parte, cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S și în temeiul art.138 lit. a din Legea nr. 85/2006 a obligat recurenții la suportarea unei părți din pasivul social în cuantum de 7.223 lei.
Suma de 7.223 lei reprezintă contravaloarea unor servicii de transport efectuate de societatea recurenților mai multor clienți și nu putut fi recuperată, deoarece societatea nu a dispus de sumele necesare acoperirii cheltuielilor de recuperare. Suma provine din cursul anului 2005, iar societatea nu a mai desfășurat activitate ulterior, aspect ce se poate observa din contabile ale anilor 2005, 2006 și 2007, depuse și la dispoziția procedurii de insolvență. Practic suma de 7.223 lei se regăsește la capitolul creanțe de încasat din toate aceste trei bilanțuri anuale, iar neîncasarea se datorează faptului că societatea nu a dispus de sumele necesare angajării unui jurist sau avocat pentru susținerea acțiunilor judiciare îndreptate împotriva mai multor clienți care nu au plătit serviciile de transport pe care recurenții le-au efectuat.
Examinând recursul, instanța constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 (1) Cod proc.civ. în cazul în care din raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. 1 sunt identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență debitorului la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte patrimoniului debitorului, persoană juridică ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care cauzat starea de insolvență a debitorului.
În speță, s-a reținut incidența disp. art. 138 lit. a, potrivit cărora, "au folosit bunurile sau creditele persoanele juridice în folos personal sau în cel al unei alte persoane".
Bunurile sau creditele persoanei juridice pot fi folosite în interesul patrimoniului sau în interesul unui terț.
Folosirea constă în întrebuințarea temporară unui bun sau mai multor bunuri ori a creditului debitorului.
Ori, în cauză, s- imputat suma de 7.223 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport efectuate de debitoare mai multor clienți în cadrul activității desfășurate de aceasta, potrivit obiectului de activitate.
Suma amintită mai sus provine din serviciile de transport efectuate de debitoare în cursul anului 2005, iar recuperarea lor nu se datorează culpei pârâților în calitate de administratori statuari ai debitoarei, ci lipsei sumelor de bani necesare pentru acoperirea cheltuielilor de recuperare. După anul 2005, debitoarea nu mai desfășurat activitate.
Din actele de la dosar nu rezultă că suma imputată ar fi fost folosită de recurentă în interes propriu sau al unui terț, că ar exista o culpă acestora sau că între activitatea acestora și insolvența debitoarei ar exista raport de cauzalitate, nefiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii reglementate de art.138(1) din Legea nr. 85/2006.
Pentru cele sus arătate, în baza art.304(9), art. 312(3) Cod proc.civ. se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va respinge cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 2741 din 17.11.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S în temeiul art. 138 alin. 1lit.a din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâților.
Menține restul dispozițiilor instanței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
3 ex/13.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 135/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 754/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
