Practica judiciara insolventa. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 754 /2009
Ședința publică din data de 24.02.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC & SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3162/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimata SC SPORT SRL, având ca obiect procedura insolvenței -deschiderea procedurii.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
S-a înregistrat la dosar în data de 18.02.2009, întâmpinare din partea intimatei, prin avocat.
Reprezentantul intimatei declară că nu are de formulat cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu se impune cenzurarea onorariului avocațial. Susține oral motivele invocate în cuprinsul întâmpinării. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3162/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul cu nr. unic -, s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea SC & SRL B, împotriva debitoarei SC SPORT SRL C
S-a respins, ca rămasă fără obiect contestația formulată de debitoarea SC SPORT SRL.
A fost obligat creditorul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei în cuantum de 35.700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În motivare se arată că, creditoarea SC & SRL a solicitat instanței să dispună deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SPORT SRL, apreciind că se află în stare de insolvență și nu mai poate face față obligațiilor sale comerciale și deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 1.263.904,81 lei.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale. La data de 18.08.2007 s-a semnat acordul de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică "Proiectare și lucrări construcție TERENURI DE Complexul Sydney 2000. Creditoarea și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, contribuția financiară, inițial a fost stabilită în procent de 37%, iar ulterior s-au adăugat 3% pentru proiect, ce nu a mai fost realizat de către SC 7 PROIECT SRL. La data de 10.07.2008 creditoarea a emis factura fiscală - în valoare de 1.463.910, 63 lei astfel că urmare a plăților efectuate de către debitoarei în data de 17.04.2008- 100.002,91 lei și 01.04.2008- 100.000 lei, au fost stornate facturile fiscale nr. -/2007 și -/2007, plățile fiind considerate avans pentru factura finală nr. -/2008.
La data de 18 septembrie 2008, debitoarea a formulat contestație, solicitând obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței pretinse, respingerea cererii de deschidere a procedurii și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că a încheiat cu creditoarea și alți parteneri un acord de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică. Prin pretențiile formulate creditoarea a solicitat debitoarei achitarea a 40% din valoarea lucrărilor, însă creditoarea nu și-a executat în totalitate obligațiile care îi reveneau în conformitate cu acordul de asociere, prin urmare valoarea creanței pretinse și care este pretinsă de creditoare, nu este reală.
Contestatoarea a mai arătat că a constata întârzieri în livrările efectuate de creditoare, astfel că a contactat alte societăți care să preia o parte din lucrările în sarcina creditoarei, tocmai pentru a grăbi ritmul de execuție.
În conformitate cu disp. art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct.12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, în sumă de 10.000 lei.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus enunțate la cazul în speță, judecătorul sindic a constatat că, în susținerea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea îi datorează suma de 1.263.904,81 lei, însă înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către debitoare, respectiv refuzul de plată prin care s-a invocat neexecutarea contractului imprimă creanței pretinse un caracter incert, iar extrasele de cont fac dovada unor rulaje de plăți în sume mult superioare cuantumului pretins prin cererea introductivă, în același sens fiind lichiditățile aflate în conturile debitoarei. Așadar, extrasele de cont depuse relevă o serie de operațiuni, precum și lichidități în măsură să acopere creanța pretinsă de creditoare, astfel încât prezumția de insolvabilitate prev. de art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2006, a fost răsturnată, iar înscrisurile depuse la dosar de către creditoare, nu fac dovada caracterului cert al creanței, în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 3.pr.civ.
Pe de altă parte, este de relevat faptul că urmare a cererii debitoarei și raportat la disp. art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006, instanța a citat creditorul cu mențiunea de a consemna o cauțiune în cuantum de 100.000 lei, întrucât, în lipsa unor condiții reglementate de lege a căror îndeplinire să determine obligarea la plata cauțiunii, instanța a apreciat că se impune obligarea creditorului la consemnarea cauțiunii, atât pentru dovedirea bunei credințe a acestuia, cât și datorită faptului că înscrisurile anexate de către debitoare contestației formulate, au făcut loc unei stări de fapt echivoce, care ar putea crea prejudicii.
Astfel, și din această perspectivă și raportat la teza finală a aliniatului 3 articolului 33 din Legea nr. 85/2006, cererea formulată de creditor a fost respinsă.
Așadar, cererea formulată de creditoare nu întrunește cerințele prevăzute de disp. art.3 pct.1 lit.a, pct.6 din Legea nr.85/2006, nefăcându-se dovada existenței unei creanțe certe, iar prezumția de insolvență a fost răsturnată.
În temeiul art. 274.pr.civ. creditoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea debitoarei în cuantum de 35.700 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea SC & SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de nu reține în sarcina ei cheltuieli de judecată în cuantum de 35.700 lei.
În motivarea recursului se arată că din moment ce se respinge cererea introductivă, precum și contestația debitoarei, părțile nu pot cădea în pretenții una față de cealaltă, drept urmare, instanța poate uza de prev. art.274 Cod proc.civ. "(1) Partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", or instanța ar trebui să pună atât în sarcina debitoarei, cât și a creditoarei cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată puse în sarcina creditoarei SC & SRL, recurenta consideră că sunt nepotrivite pentru o astfel de speță. Privind disp. art. 274 alin. 3 Cod proc.civ. "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat". În cauză, instanța a supraevaluat efortul depus de apărătorii SC SRL, ea trebuind să solicite dovezi concrete prin care să fie justificate aceste cheltuieli.
Intimata prin întâmpinare solicitat respingerea recursului, deoarece cererea de deschidere insolvenței formulată de creditoare fost respinsă, iar conform art.274 (1) Cod proc.civ. partea care căzut în pretenții este obligată să plătească cheltuieli de judecată.
Examinând recursul, instanța constată că este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.274(1) Cod proc.civ. "partea care căzut în pretenții este obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de debitoarea SC SRL are la bază culpa procesuală creditoarei recurente, cărei acțiune a fost respinsă. Este lipsit de importanță faptul că instanța respins acțiunea pe fond, pe calea unei excepții sau datorită faptului că reclamanta nu și- îndeplinit o obligație procesuală impusă de instanța de judecată, în cauză obligația de plată cauțiunii.
Formularea contestației de către debitoare a fost determinată de acțiunea recurentei, fiind strict legată de aceasta și nefiind o acțiune de sine stătătoare, astfel că nu se poate dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Raportat la complexitatea cauzei, la apărările formulate de apărătorul debitoarei, la faptul că a formulat contestație la susținerile făcute în fața instanței de fond, se constată că cheltuielile de judecată au fost legal acordate, neavând temeiuri motivate pentru micșorarea cuantumului lor.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatei SC Sport SRL C suma de 11.900 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
În dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată, au fost depuse factură fiscală și ordine de plată.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1).civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC & SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3162/30.10.2008 pronunțată în dosar - al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC Sport SRL C suma de 11.900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/13.03.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 674/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1303/2009. Curtea de... → |
|---|
