Practica judiciara insolventa. Decizia 685/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 685
Ședința publică de la 19 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H împotriva Sentinței nr. 963/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 242 alin.2 pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 963/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaras -a dispus închiderea procedurii falimentului SC " Com" SRL H, la cererea lichidatorului judiciar Expert Insolvență
Prin aceeași sentință s-a dispus respingerea cererii formulate de către DGFP H pentru atragerea răspunderii administratorului societății - pârâta, în vederea suportării de către aceasta a pasivului nerecuperat în cursul procedurii falimentului, în sumă de 1.178 lei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut, în ce privește închiderea procedurii, că societatea nu deține bunuri ce ar putea fi valorificate pentru recuperarea creanțelor.
În ce privește cererea creditoarei DGFP H de atragere a răspunderii pârâtei, s-a reținut că, precum în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art. 998, 999.civ. și în cazul răspunderii delictuale comerciale reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art. 998 - 999.civ. și art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Creditoarea s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii, prezumția vinovăției pârâtei întemeiată pe continuarea activității în interes personal.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuia completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Creditoarea nu a solicitat și nu a propus probe în instanță în susținerea cererii sale, întemeiată pe prevederile art. 138 alin.1, lit. c din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs creditoarea DGFP H solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale de atragere a răspunderii pârâtei la plata pasivului nerecuperat în sumă de 1.178 lei.
În motivarea recursului se susține că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind atragerea răspunderii pârâtei, în calitate de administrator al societății ajunse în stare de insolvență.
În acest sens, se susține că fostul administrator al societății nu a pus la dispoziția societății actele și documentele contabile prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006, încălcând dispozițiile art. 35 din același act normativ.
Se apreciază că acest fapt, de a nu pune la dispoziția lichidatorului judiciar actele societății, întrunește inclusiv elementele constitutive ale faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Se mai impută judecătorului sindic faptul de a nu fi observat săvârșirea de către administratorului societății a faptei prevăzute de art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006, prin aceea că a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit la o stare de încetare de plăți.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, se constată că recursul nu este fondat.
În ce privește imputarea faptei prevăzute de art. 138 lit.d, în modalitatea de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, se constată că această faptă nu poate fi asimilată și nu poate fi dedusă din aceea că administratorul societății nu a predat lichidatorului actele societății, între care și actele contabile. Aceasta deoarece, pe de o parte, aceste dispoziții implică, în primul rând o verificare a actelor contabile din perspectiva conformității lor cu legea, ceea ce nu s-a putut realiza în cauză în condițiile în care administratorul social nu a fost găsit, iar pe de altă parte, asemenea fapte constituie infracțiuni potrivit art. 147 din Legea nr.85/2006, nedovedite în să că s-au săvârșit.
Cât privește faptele imputate pe temeiul art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în mod întemeiat s-a reținut de către judecătorul sindic că asemenea fapte, respectiv continuarea de către societate, la inițiativa administratorului social pârât, a unei activități în interes personal, care să fi condus în mod vădit la starea de încetare de plăți, nu s-au dovedit în cauză, simpla afirmare a textului de lege menționat nefiind suficientă pentru antrenarea răspunderii pe acest temei.
Așa fiind, cum hotărârea judecătorului sindic este temeinică și legală, recursul de față se va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. H împotriva sentinței nr. 963/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 3/08.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 572/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 129/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
