Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 686/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ nr. 686
Ședința publică de la 19 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarea - SRL B împotriva Încheierii de ședință din data de 30.06.2008, precum și împotriva Sentinței comerciale nr.1362/C din 22.09.2008, pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat în substituirea avocatului pentru intimata - ROMÂNIA SRL, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul debitoarei intimate depune la dosar un protocol ce dovedește că s-a încercat concilierea chiar de către recurentă, Factura fiscală nr. - din 12.06.2007 refacturată, în urma stornării, prin Factura fiscală nr. - din 30.06.2007 și factura ce face dovada onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul debitoarei intimate solicită respingerea recursurilor formulate de creditoarea - Industriale SRL.
Învederează instanței că recursul declarat de creditoare împotriva Încheierii de ședință din 30 iunie 2008 este inadmisibil, aceasta fiind doar o încheiere interlocutorie.
Susține în continuare că recursul declarat împotriva Sentinței comerciale nr. 1362/C/2008 este nefondat. Invocă, în susținere, prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006, conform cărora instanța poate obliga la plata unei cauțiuni.
Mandatarul - Romania SRL consideră că, cheltuielile de judecată nu sunt exagerate față de obiectul litigiului la fond.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Prin Sentința comercială nr. 1362/C/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva pârâtei debitoare - Romania SRL.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 6510,79 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că:
Reclamanta, în baza relațiilor contractuale, a emis facturile nr. -; -; -/2007 și -/2007 în valoare de 78478,69 lei, neachitate de pârâtă, pe care reclamanta le consideră titluri executorii.
Prin contestația formulată, pârâta contestă starea de insolvabilitate, arătând că în luna martie 2008, în conformitate cu normele contabile, a constituit un provizion pentru risc și cheltuieli în sumă de 79.198,70 lei pentru asigurarea plății creanței reclamantei în cazul în care creanța va deveni certă, lichidă și exigibilă.
Pârâta, cu extrasul de cont întocmit de Bank la data de 18.06.2008a făcut dovada că deținea un disponibil de 5.638.271,37 lei cu mult peste creanța reclamantei.
Pârâta a contestat creanța reclamantei, întrucât debitul pretins prin cele 4 facturi nu izvora dintr-un titlu, iar facturile emise nu au fost însușite pentru următoarele considerente: - acestea nu erau ștampilate și semnate de reprezentanții societății pârâte, potrivit art. 46 alin.3 com. factura nr. -/2007 conținea o operațiune de stornare a avansului, ceea ce echivalează cu o diminuare a creanței, iar factura nr. -/2007 reprezenta valoarea unor lucrări suplimentare neprecizate și neînsușite de pârâtă.
Prin încheierea din 30.06.2008 reclamanta a fost citată cu mențiunea depunerii unei cauțiuni de 5.000 lei, conform art.33 alin.2 din Legea nr. 85/2006, aceasta neconformându-se dispozițiilor instanței.
Conform art. 2 pct.6 din Legea nr. 85/2006, creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței este acela care deține împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Pentru ca o creanță să fie certă, lichidă și exigibilă trebuie să îndeplinească condițiile cerute de art.379 pr.civ.
Titlurile de creanță invocate de reclamantă, facturile neconfirmate și nefăcându-se dovada comunicării lor, nu constituie titlu executoriu în baza căruia să se deschidă procedura insolvenței, care de fapt reprezintă o executare silită concursuală.
Mai mult, pârâta a făcut dovada că nu era în stare de insolvență, deținând disponibilități bănești care să acopere plata datoriilor exigibile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SRL, care a solicitat modificarea acesteia și admiterea cererii creditoarei.
În motivarea recursului s-a arătat că, în mod greșit, judecătorul sindic a apreciat că se impune plata unei cauțiuni, câtă vreme debitoarea nu a justificat producerea vreunui prejudiciu, singura prejudiciată fiind creditoare, care nu a încasat suma de 7847,69 lei. S-a arătat că și cheltuielile de judecată acordate debitoarei sunt exagerat de mari.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 și 31 din Legea nr.85/2006, art. 304 și 242.pr.civ.
Reclamanta a declarat recurs și împotriva Încheierii de ședință din 30.07.2008 pronunțată de judecătorul sindic, solicitând modificarea acesteia în sensul revenirii asupra obligării reclamantei la plata cauțiunii și angajarea răspunderii administratorului pârâtei în conformitate cu prevederile art. 138 și următoarele din Legea nr.85/2006.
Recursurile au fost legal timbrate cu 37 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Verificând recursurile reclamantei prin prisma motivelor invocate în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 33 alin.3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic are posibilitatea de a obliga creditorii să consemneze o cauțiune la cererea debitorului. Singurul care apreciază asupra oportunității obligării creditorilor la plata cauțiunii este judecătorul sindic.
Judecătorul sindic a apreciat corect că, în speță, reclamanta nu deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă. În copiile protocolului și ale facturilor fiscale (filele 21-24) rezultă că o parte din debitul pretins nu este cert, una din facturi fiind stornată. De asemenea, refuzul de plată al debitoarei se întemeiază pe efectuarea cu întârziere și necorespunzător a lucrărilor de către reclamantă. Și din copiile extraselor de cont rezultă că aceasta a dispus de lichidități în cont, reclamanta având posibilitatea de a-și valorifica eventuale creanțe.
Față de caracterul incert al creanței invocate de reclamantă, apare drept justificată obligarea acesteia la plata cauțiunii.
Din aceleași considerente se impune, în temeiul art. 31 și art.2 pct.6 din Legea nr.85/2006, respingerea cererii reclamantei.
Curtea de apel constată că, față de complexitatea cauzei și de consecințele grave pe care admiterea cererii ar fi avut-o asupra pârâtei, cheltuielile de judecată acordate de judecătorul sindic sunt justificate.
Față de considerentele expuse, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. să respingă drept nefondate recursurile reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta - SRL împotriva Sentinței comerciale nr.1362/C 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și a Încheierii de ședință din data de 30.06.2008 pronunțată în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th. Ex.2/20.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
