Practica judiciara insolventa. Decizia 801/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 801/2009
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea SC S SRL împotriva sentinței nr.190/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a înregistrat, din partea recurentei, taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr.190/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de creditoarea SC S SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL și s-a admis contestația debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că facturile fiscale, chiar acceptate fiind prin semnătură/sau ștampila reprezentanților debitoarei, nu fac prin ele însele dovada certitudinii creanței, în condițiile în care, ulterior acceptării lor la plată, acestea au fost contestate.
Mai mult, în speță, executarea silită a biletelor la ordin, declanșată împotriva debitoarei, a fost suspendată provizoriu, prin încheierea nr.288/CC/2009, a Judecătoriei Alba Iulia, unul dintre motivele contestației la executarea acestora formulate, fiind faptul că nu ar fi fost investite cu formula executorie.
Prin contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea s-a prevalat de faptul că, creanța a cărei îndestulare o urmărește creditoarea nu ar fi una certă, un argument în acest sens fiind și faptul că, executarea silită declanșată împotriva debitoarei, de către creditoare pentru recuperarea creanței respective, a fost contestată.
În contextul considerentelor mai sus expuse, judecătorul sindic și-a însușit această apărare a debitoarei constatând că, astfel cum rezultă și din considerentele încheierii nr.288/CC/2009 a Judecătoriei Alba Iulia, executarea silită declanșată de creditoare împotriva debitoarei, pentru suma de 46664,35 lei în dosarul execuțional nr.37/2009 al BEJ, a fost contestată de debitoare, ceea ce înseamnă că, creanța invocată de creditoare și în vederea îndestulării căreia a fost formulată și cererea de deschidere a procedurii insolvenței, nu are caracterul cert, despre care face vorbire art.379 alin.3 din Codul d e procedură civilă, o dovadă în acest sens fiind și faptul că, urmare comunicării contestației formulate de debitoare cererii de deschidere a procedurii insolvenței, creditoarea și-a diminuat considerabil cuantumul creanței pretinse, precizându-l la suma de 27.401,12 lei, sumă ce are un cuantum relativ egal cu cel de 27.800 lei, indicat de debitoare atât în contestația depusă în acest dosar, cât și în cererea de suspendare provizorie a executării silite, înregistrată în dosar nr- al Judecătoriei Alba Iulia.
Așa fiind, judecătorul sindic a reținut că a acorda facturilor emise de creditoare, valoarea probantă pe care aceasta susține că o au ar însemna să i se permită acesteia să își preconstituie în mod unilateral probe, de care să se folosească ulterior în detrimentul debitoarei, fără ca aceasta din urmă să aibă posibilitatea de a contesta în vreun fel, ceea ce este inadmisibil.
Față de apărările invocate de debitoare, pentru recuperarea creanței pe care susține că o are împotriva debitoarei se impune formularea de către creditoare a unei acțiuni de drept comun, la instanța competentă și în cadrul căreia urmau să fie analizate în contradictoriu clauzele contractuale și administrate toate probele necesare în vederea stabilirii cu certitudine a debitului.
Deși Legea nr.85/2006 nu prevede în mod expres aceasta a apreciat că un creditor nu poate formula cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței decât în măsura în care deține un titlu executoriu care să contate creanța acestuia, întrucât în caz contrar judecătorul sindic s-ar transforma într-o instanță de drept comun și ar fi pus în situația de a soluționa acțiuni care raportat la cuantumul pretențiilor invocate nu sunt de competența tribunalului în primă instanță, ceea ce este inadmisibil întrucât în acest sens se încalcă normele imperative care reglementează competența instanțelor judecătorești.
Mai mult, nu trebuie ignorat nici principiul de drept civil căruia, alegerea unei proceduri, în speță cea a executării silite a debitoarei, exclude posibilitatea recurgerii ulterioare și la o altă procedură în speță cea reglementată de Legea nr.85/2006, în vederea recuperării aceleiași creanțe ( electa una non datur recursus ad alteram ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea SC SRL solicitând modificarea în sensul admiterii cererii privind deschiderea procedurii insolvenței.
În motivarea recursului creditoarea arată că susținerile instanței de fond contrazic specificul relațiilor comerciale potrivit cărora consemnarea unei creanțe într-o factură fiscală îndeplinește caracterul cert prin semnătura beneficiarului și este irelevant pentru soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței analizarea și adoptarea unor susțineri formulate de debitoare în cadrul contestației la executare.
Se mai susține de recurentă că creanța este certă și dacă este consemnată într-o factură fiscală semnată de beneficiar, legea neprevăzând deținerea unui titlu executoriu.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 1 și 6 raportat la art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței acel creditor care deține asupra patrimoniului debitorului o creanță certă și lichidă, și care să fie exigibilă (scadentă) de mai mult de 30 de zile, creanță care, în conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, trebuie să aibă o valoare minimă, în general de 30.000 lei, iar în cazul salariaților de 6 salarii medii pe economie, și care constituie prin aceasta o valoare-prag.
Cât privește caracterul cert al creanței, în legătură cu care judecătorul sindic s-a pronunțat în sensul că deține această calitate numai un titlu executoriu și care, potrivit art. 372.pr.civ. poate fi doar o hotărâre judecătorească ori un alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, se constată că această concluzie nu corespunde pe deplin economiei generale și scopului instituirii procedurii insolvenței, nici în reglementarea actuală a legii nr. 85/2006 și nici în reglementarea anterioară a Legii nr. 64/1995.
Într-adevăr, procedura insolvenței constituie un ansamblu de norme juridice, reglementând căi și modalități specifice prin care se urmărește obținerea fondurilor bănești pentru plata datoriilor debitorului aflat în insolvență față de creditorii săi, în condițiile stabilite diferențiat pe categorii de debitori, prin reorganizare judiciară bazată pe un plan de reorganizare sau prin faliment. Aplicarea procedurii reorganizării judiciare reprezintă un remediu pentru activitatea debitorului pe când procedura falimentului constituie un instrument de executare silită asupra averii debitorului.
Utilizarea, în acest scop, a uneia sau a alteia dintre aceste proceduri necesită, în concepția legii, parcurgerea unei proceduri prealabile în care urmează a se stabili dacă debitorul mai poate face față datoriilor cu sumele de bani disponibile, adică dacă se află sau nu în insolvență, în stare de incapacitate de plată. Nu orice creanță însă, dă dreptul creditorului de a cere constatarea stării de insolvență, ci așa cum s-a arătat mai sus, doar acele creanțe care se situează peste pragul minim prevăzut de lege, de 30.000 lei, cu condiția de a fi certe, lichide și exigibile.
În consecință, caracterul cert, lichid și exigibil nu implică și existența unui titlu executoriu, în baza căruia creditorul să își valorifice creanța, așa încât nici dispozițiile art. 372.pr.civ. reținute de judecătorul sindic nu sunt aplicabile procedurii insolvenței, ca o condiție necesară pentru deschiderea acesteia.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi considerat, așa cum se susține, procedura insolvenței ca fiind o procedură de executare silită, pentru începerea căreia ar fi necesar un titlu executoriu, ar fi reglementat în mod expres, cu acest titlu, atât procedura ca atare cât și condiția titlului executoriu, fiind greu de crezut că o chestiune de o asemenea importanță, ce ține de esența procedurii, a fost lăsată pe seama interpretului.
Așa fiind, în situația în care judecătorul sindic s-a mărginit să examineze deschiderea procedurii insolvenței, la cererea creditoarei, doar din perspectiva condiției creanței de a fi un titlu executoriu, condiție neprevăzută de Legea nr. 85/2006, fără a examina condițiile privitoare la creanța reclamantei de a fi certă, lichidă și exigibilă, în limita valorii prag prevăzute de dispozițiile art. 3 pct. 1, 6 și 12 din același act normativ și a celorlalte condiții privitoare la starea de insolvabilitate a debitoarei, urmează că acesta a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, supusă casării în condițiile art. 312 alin. 5.pr.civ. și trimiterii acesteia aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, judecătorul sindic urmează să examineze dacă în cauză sunt sau nu îndeplinite condițiile generale ale insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, potrivit celor de mai sus menționate, atât cu privire la creanța reclamantei creditoare cât și în legătură cu eventuale apărări ale debitoarei, fără a reține condiția titlului executoriu în economia acestora.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC SRL împotriva sentinței nr.190/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr- și, în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 4 ex./18.11.2009
Jud.fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 766/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 815/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
