Practica judiciara insolventa. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 855/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Olimpia Maria
Grefier -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva sentinței nr.392/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța având în vedere că nu s-au înregistrat cereri de amânare, precum și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față, se constată că prin sentința comercială nr.392/C/1.03.2009 a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței formulată de creditoarea DGFP S împotriva debitoarei SC - SRL.
Din examinarea tabelului centralizator al creanțelor și titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a fișei sintetice editată la 19.11.2008, nesemnată de organul fiscal, s-a constatat că la baza titlurilor de creanță fiscală stau declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil, emise pentru perioada 27.12.2004 - 25.04.2007.
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 Cod pr. fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat), enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei au valoarea unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
In cauză s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile.
S-a reținut că în cauză nu s-au produs dovezi privind comunicarea deciziilor de impunere privind obligațiile de plată accesorii, nefiind de natură a forma convingerea instanței privind comunicarea acestor decizii la data de 22.09.2008 și că dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii emise începând cu 3.11.2006-8.09.2008, nu fac dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 44 cod procedură fiscală.
În motivarea în fapt a cererii introductive de instanță creditoarea a invocat faptul că o parte a creanței a fost stinsă la data de 27.07.2006, fără a depune dovada în acest sens, deși în nota de prezentare această dovadă figurează ca fiind depusă la anexa 9, anexă care nu a fost atașată notei. Or, în lipsa dovezilor privind modul de stingere parțială a obligației fiscale și a modului în care s-a realizat imputația plăților asupra creanțelor fiscale principale și accesorii nu se poate stabili întinderea exactă a creanței de natură a permite o concluzie în sensul că actele de impunere întocmite reprezintă o garanție a dreptului contribuabilului.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu este dovedită.
Așadar, judecătorul sindic obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii, conform atribuțiilor impuse de art. 11 alin.2 din legea insolvenței caracterul cert, lichid și exigibil al creanței a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 modificată.
Pentru considerentele expuse, judecătorul sindic văzând prevederile art. 33 alin.5 din Legea nr.85/2006 a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP S care solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii în sensul de a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare și deschiderea procedurii simplificate a insolvenței.
Consideră că datoria la bugetul general consolidat al statului este certă, lichidă și exigibilă, titlurile fiind valabile ele fiind emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale și îndeplinind astfel condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Mai mult, consideră că în mod eronat instanța a respins cererea deoarece potrivit art.66 alin.1 din Legea nr.85/2006 "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii", ori așa cum s-a arătat mai sus creanța pentru care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este evidențiată prin titluri executorii comunicate debitoarei și necontestate.
S-a arătat că potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.85/2006 " nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale".
Se susține că, în conformitate cu prevederile art.66 alin.3 din Legea nr.85/2006 care arată că " toate creanțele prezentate pentru a fi admise și înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administrator judiciar sau creditor", motiv pentru care consideră cererea admisibilă pentru creanța menționată, având în vedere că societatea debitoare nu a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a arătat, sentința este criticabilă pentru motivul de respingere a acțiunii pe considerentul că nu au dovedit calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform condițiilor prev.de art.3 alin.1 pct.6 din Legea nr.85/2006, motivație care nu corespunde realității, având în vedere faptul că au depus copia titlurilor executorii, a actelor de executare silită pentru debitoarea SC SRL.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu în temeiul art.3041Cod pr.civilă curtea constată că recursul este nefondat.
Se constată că în mod corect judecătorul sindic a reținut că recurenta reclamantă nu a probat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, nedovedindu-și calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
S-au depus la dosar la filele 21 - 60 fișa sintetică totală, iar de la filele 60 - 109 un așa zis dosar de executare.
Din situațiile centralizatoare depuse rezultă că titlurile executorii au fost întocmite în baza declarațiilor fiscale ale contribuabilului pentru creanța principală la care se adaugă accesoriile calculate prin deciziile de impunere.
Declarațiile fiscale ce au valoarea unor titluri de creanțe au fost depuse la dosar doar nu s-a făcut dovada comunicării lor după cum nu s-a făcut dovada comunicării nici a deciziilor prin care au fost calculate accesoriile.
Față de acestea se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.312 urmând să fie respins recursul DGFP
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.S împotriva sentinței nr.392/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Dact. 4 ex./22.12.2009
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu, Olimpia Maria
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 829/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 906/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
