Practica judiciara insolventa. Decizia 894/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.894/COM
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de creditoarea P, cu sediul în C, B-dul - nr.18, împotriva sentinței civile nr. 1948/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- debitoare SC O SRL, cu sediul în C,-, - etaj 3,. 69, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, intimat lichidator judiciar CC L, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri sau alte motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și având în vedere că se solicită judecata în lipsă, conform disp. art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului
La data de 0.06.2008 prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială, înregistrată sub nr-, SC SRL prin lichidator SC a formulat cerere privind deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, motivat de faptul că potrivit prevederilor art.237 al.1 lit.b din legea nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, societatea se află în dizolvare de drept.
În drept, art.27 al.1, art.32 al.1 și art.11 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.1948 din 17.03.2009 judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanțaa admis cererea formulată de lichidatorul judiciar și în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de creditoarea SC SRL.
Pentru a dispune astfel a reținut judecătorul sindic că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.131 din legea nr.85/2006.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C criticând-o sub aspectele:
- lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport final de închidere a procedurii ce trebuia supus analizei și aprobării Adunării creditorilor;
- nu a fost examinată amănunțit activitatea debitoarei și nu s-a întocmit un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței cu menționarea persoanelor ce le-ar fi imputabilă;
- lichidatorul judiciar este cel îndrituit potrivit legii să constate în raport cu aspectele de fapt cercetate, existența indiciilor privind săvârșirea unei infracțiuni; lichidatorul nu a formulat plângere penală împotriva fostului administrator;
- nepredarea evidenței contabile de către fostul administrator prezumă faptul că acesta nu a ținut evidența contabilă, acestea fiind premisele pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii materiale.
4. Curtea
Analizând criticile aduse, Curtea va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
În orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea insolvenței judecătorul - sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculată, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art.4, în situația în care nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr.85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 din legea nr.85/2006, se poate face, ca regulă, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, și numai ca excepție în condițiile alin.3 al acestui articol. Potrivit textului menționat, pe de o parte, numai comitetul creditorilor poate formula o asemenea cerere, creditorii nemaiavând calitatea cerută în mod expres de lege pentru această solicitare, iar, pe de altă parte, legiuitorul a arătat fără echivoc că pentru a se putea cere de către comitetul creditorilor autorizarea judecătorului - sindic este necesar să fie ca administratorul judiciar sau lichidatorul să omită să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, fie ca practicianul să omită să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 să amenințe să se prescrie.
Criticile recurentei DGFP C privitoare la nerespectarea de către prima instanță a prevederilor art.132 alin.2 din legea insolvenței, nu sunt întemeiate motivat de împrejurarea că în cauză închiderea procedurii s-a făcut în temeiul art.131 și nu în conformitate cu art.132, acest din urmă text de lege nefiind incident.
Textul art.132 alin.2 statuează că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul - sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile
sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului judecătorului sindic pronunțând sentință de închidere procedurii, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Ori, în speță, nu a avut loc nici o vânzare a vreunui bun al debitoarei falite și nici vreo distribuire de fonduri rezultate din lichidare, astfel că nu este aplicabil articolul invocat de recurentă.
De aceea, avându-se în vedere că creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod corect judecătorul - sindic făcut aplicarea textului art.131 din legea amintită.
Cu toate că recurenta DGFP Caa rătat că administratorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor
și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită.
În urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențe necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, creditoarea recurentă nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu sau ce anume consideră că mai trebuia făcut în cauză.
În ceea ce privește angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei potrivit art.138 alin.1 din legea nr.85/2006, aceasta se poate face, ca regulă, numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, și numai ca excepție în condițiile alin.3 al acestui articol (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin1 amenință să se prescrie).
Cu alte cuvinte, acțiunea în răspundere civilă delictuală fundamentată pe acest text de lege are un dublu temei de fapt: starea de insolvență societății comerciale asociată cu săvârșirea uneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de legiuitor.
Răspunderea civilă întemeiată pe art.138, fiind o răspundere civilă delictuală specială (atipică) trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În prezenta cauză, recurenta, deși a invocat incidența prevederilor art.138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite de către fostul administrator, anterior deschiderii procedurii insolvenței, s-ar fi cauzat starea de
încetare a plăților de către debitoare, simplele afirmații, nesusținute de probe pertinente și concludente, în sensul că fosta conducere a societății ar fi dispus continuarea unei activități păguboase și că ar fi dat dovadă de lipsă de interes în
recuperarea datoriilor față de proprii debitori neputând duce în mod automat la aplicarea acestei norme.
Pe de altă parte, cum în mod judicios a reținut și prima instanță, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr.85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar sau lichidatorul numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin.3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală.
Ori, în speță, comitetul creditorilor nu a solicitat judecătorului - sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de considere ale societății debitoare, neexistând la dosarul de fond nici o cerere în acest sens.
Într-o altă ordine de idei nu are nici o relevanță faptul că lichidatorul prin raportul nr.2 a cerut închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 atâta timp cât textul statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul - sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, condiții care în speță au fost îndeplinite, astfel cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat de creditoarea P, cu sediul în C, B-dul - nr.18, împotriva sentinței civile nr. 1948/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- debitoare SC O SRL, cu sediul în C,-, - etaj 3,. 69, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, intimat lichidator judiciar CC L, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect procedura insolvenței închiderea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
Președinte, Pentru jud.- - Judecător,
- - Conf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă - -
Semnează Președinte instanță
Grefier,
- -
jud.fond.
red.dec.jud.-/13.07.2009
tehnored. 2 ex./14.07.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1014/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1350/2009. Curtea de... → |
|---|
