Practica judiciara insolventa. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 895/2009
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea - LEASING SA împotriva sentinței comerciale nr.276/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar nu s-au înregistrat cereri de amânare, iar recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, împrejurare față de care, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.276/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albas -a respins cererea formulată de către reclamanta - Leasing SA ( fostă - LEASING SA) împotriva pârâtei - SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, în speță, se constată că s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei pentru faptul că nu au fost achitate facturile fiscale menționate de către creditoare în înscrisul depus la dosar la fila 10 și care se ridică la suma de 15165,17 lei.
Este adevărat că facturile fiscale au fost emise în baza contractului de leasing încheiat de către părți, însă pentru ca acestea să poată fi plătite de către debitoare este necesar ca ele să fi fost comunicate acesteia.
Or, din actele existente la dosar nu rezultă dacă creditoarea a comunicat facturile fiscale debitoarei astfel încât acesta să le poată plăti, iar obligația să devină scadentă.
Prin urmare, neputându-se cunoaște data la care facturile fiscale au fost expediate debitoarei nu se poate verifica dacă în cauză este îndeplinită condiția ca de la data scadenței să fi trecut mai mult de 30 de zile, astfel că cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - LEASING SA care a solicitat modificarea sentinței atacate și admiterea cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat că are împotriva debitoarei - SRL o creanță certă, lichidă și exigibilă care îndeplinește condițiile prev.de art.3 alin.1 lit.a, art.3 pct.12 și art.379 alin.4 Cod pr.civilă. Debitul este exigibil fără a fi nevoie să fie comunicate facturile, debitoarea având obligația să facă plățile conform art.5.1 din condițiile generale ale contractului de leasing și scadențarului.
Recursul a fost legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Verificând recursul creditoarei - LEASING SA față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041Cod pr.civilă curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea a invocat și în considerentele recursului faptul că nu era necesară comunicarea facturilor către debitoare pentru că aceasta avea obligația de plată conform graficului de plăți ( fila 25 din dosarul Tribunalului Alba ). Această obligație a fost stabilită potrivit art.5.1 din condițiile generale parte integrantă a contractului de leasing ( fila 23 din dosarul Tribunalului Alba ).
Într-adevăr debitoarea avea obligația de a achita sumele prevăzute în grafic indiferent de comunicarea sau nu a facturii.
Verificând facturile depuse în probațiune curtea de apel constată că acestea cuprind și alte sume decât rata de leasing dobânda și comisionul de leasing. Facturile cuprind sume reprezentând penalități, diferențe de curs, diferențe de dobânzi, asigurarea CASCO și RCA și cheltuieli de recuperare. Aceste sume nu sunt cuprinse în graficul la care face trimitere art.5.1 din condițiile generale ale contractului. Ca atare, pentru aceste sume este necesar ca debitoarei să îi fie comunicate facturile în vederea plății. Pentru aceste sume judecătorul sindic a reținut a reținut corect că, în lipsa comunicării facturilor, obligația de plată nu era scadentă.
În facturile depuse în probațiune sunt cuprinse și sumele din graficul de plată aferente ratelor 10 - 14 scadente între 25.02.2008 - 25.06. 2008. Aceste sume sunt într-adevăr o creanță certă, lichidă și exigibilă. Valoarea însumată a celor 6 rate a câte 326,96 Euro fiecare este însă inferioară pragului prevăzut de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
În concluzie curtea de apel constată că, în speță, creditoarea nu a făcut dovada că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, scadentă de mai mult de 30 de zile cu o valoare superioară pragului prevăzut de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Față de cele reținute curtea de apel urmează ca, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, să respingă recursul creditoarei - LEASING SA drept nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea - LEASING SA împotriva sentinței comerciale nr.276/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex./10.12.2009
Jud.fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 859/2009.... | Practica judiciara insolventa. Decizia 971/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
