Practica judiciara insolventa. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.909/COM
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de creditor - SRL Hârșova,-, -.7, județ C, împotriva încheierii nr.2003/COM/19.03.2009, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanța - Secția comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare - SRL - cu sediul în C,-, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, intimat, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, timbrat conform chitanței nr. -/25.06.2009, cu suma de 20 lei și timbru judiciar 0, 50 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata-debitoare - SRL prin cererea depusă la dosar ( fila 13) solicită acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător.
Instanța, respinge cererea de amânare și văzând că nu mai sunt alte motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin încheierea de ședință nr. 2003/COM/19.03.2009 a Tribunalului Constanțaa fost admisă cererea debitoarei - SRL C privind obligarea creditoarei - SRL Hârșova la consemnarea unei cauțiuni în cuantul de 1656 lei, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii, în favoarae instanței care a dispus luarae acestei măsuri.
Pentru a pronunța această soluție a reținut judecătorul sindic al cauzei că a fost investit cu cererea prin care creditoarea - SRL a solicitat, în temeiul art.26 și 31 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că s-a legitimat față de debitoarea sa cu o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 13.068,80 lei, reprezentând c/val. marfă livrată, constatată prin facturi fiscale emise în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1990/4.05.2006 și factura -/9.11.2006, extracontractuală, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 10.793 lei, calculate pentru perioada 30.09.2006- 30.09.2008 în contul căreia - SRL nu a efectuat nici o plată, deși au trecut 30 de zile de la scadență.
Debitul principal a fost evidențiat în extrasul de cont din data de 19.09.2008.
Apreciind îndeplinite cerințele art.31 și art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006, întrucât debitoarea nu s-a prezentat la convocarea prealabilă a litigiului generat de neachitarea integrală a debitelor, creditoarea a solicitat admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței și desemnarea administratorului judiciar.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin.2 din Legea 85/2006 debitoarea a formulat contestație privind starea de insolvență, susținând totodată că, în fapt, creanța invocată de creditoare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379 proc. civ. relativ la caracterul cert, lichid și exigibil necesar pentru a atrage deschiderea procedurii insolvenței.
În conformitate cu dispozițiile art. 33 alin.3/Legea 85/2006 debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea pretențiilor.
A susținut debitoarea că a achitat integral c/valoarea celor 3 facturi fiscale emise în executarea contractului de vânzare cumpărare nr.1990/4.05.2006.
Relativ la cea de a 4-a factură, debitoarea a arătat că aceasta a fost emisă în afara contractului, astfel încât creditoarea nu putea pretinde plata penalităților în întârziere întrucât acestea nu au fost convenite de părți printr-o clauză penală.
Totodată, a mai arătat debitoarea că pentru diferența neachitată de 11.150,80 lei din cea de a 4-a factură, i-a eliberat creditoarei o filă CEC, pe care aceasta nu a valorificat-
Cu privire la penalitățile pretinse, - SRL a arătat că, în fapt, creditoarea nu a anexat la dosarul cauzei fișa de calcul pentru a se verifica legalitatea și temeinicia pretențiilor.
Relativ la insolvență, debitoarea a susținut că este o societate comercială solvabilă, iar în conturile bancare s-au aflat, constant, sume suficiente de bani, îndestulătoare pentru acoperirea creanței invocate, așa cum a rezultat din extrasele bancare anexate.
În susținerea contestației și a cererii de obligare a creditoarei la plata cauțiunii, debitoarea a anexat înscrisuri.
Legal citată cu copia contestației, creditoarea a făcut precizări la cuantumul debitului principal și al penalităților pretinse, anexând fișa de calcul a acestora și a formulat concluzii scrise referitoare la cererea de consemnare a cauțiunii.
Analizând, cu prioritate, cererea debitoarei de obligare a creditoarei la plata cauțiunii prevăzută de lege, judecătorul sindic constatat că a fost întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Deși norma legală nu prevede motivele pentru care judecătorul sindic poate obliga creditorul la plata cauțiunii, din interpretarea dispozițiilor art. 33 alin.2 și 3/Legea 85/2006 rezultă că scopul acestei instituții este cel al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor privind deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a beneficia de dispozițiile art.33 al.3, debitorul trebuie să invoce motive temeinice care să privească, în principal, pagubele pe care le-ar suferi urmare a admiterii cererii creditorului.
În speță, s-a constatat că debitoarea a tăgăduit atât starea de insolvență, dar a adus critici și cu privire la caracterele pe care trebuie să le îndeplinească creanța - SRL pentru a fi incidente dispozițiile Legii 85/2006, ambele constituind condiții prevăzute pentru deschiderea procedurii.
Prin prezentarea extraselor de cont eliberate de Bank, unitatea bancară prin care debitoarea își derula activitatea financiară, pe perioada 31.07.-.09.2008, 22.09.2008, 29.08.2008, 30.09.2008, 3.11.2008 debitoarea a făcut dovada că, la data promovării cererii creditoarei, a deținut suficiente disponibilități bănești pentru acoperirea creanței izvorâtă din contractul de vânzare cumpărare nr.1990/4.05.2006.
Conform adresei emise de Bank, în perioada 30.06.2008- 24.02.2009, debitoarea a avut un rulaj bancar de 405.268,92 lei, ceea ce infirmă susținerile creditoarei privind starea de insolvență a debitoarei sale, criticile - SRL, cuprinse în contestație, prefigurând existența unui raport conflictual pentru soluționarea căruia erau necesare cercetări de fond.
Pentru aceste considerente, apreciind îndeplinite cerințele legale pentru a dispune obligarea creditoarei la plata cauțiunii, pentru prevenirea creării unui prejudiciu ca urmare a înregistrării pe rolul instanței a cererii de deschidere a procedurii legii 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea - SRL Hârșova, arătând că, potrivit prevederilor art. 304, pct. 9 proc. Civ. hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
A solicitat recurenta - SRL admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate în sensul respingeriicererii debitoarei de obligare a creditoarei la plata unei cauțiuni, în susbsidiar a cerut modificarea încheierii în sensul admiterii în parte a cererii și stabilirii unei cauțiuni în cuantum de 1% din valoarea debitului pretins.
A susținut creditoarea recurentă că debitoarea nu a făcut dovada achitării a trei din cele patru facturi pe care s-a justificat creanța pentru a cărei recuperare a fost formulată cererea de deschidere a procedurii insolvenței, deși i-au fost acordate debitoarei mai multe termene în acest sens, iar prezumția de insolvență nu a fost răsturnată de către debitoarea contestatoare.
A criticat recurenta creditoare măsura de obligare la consemnarea unei cauțiuni și pentru nemotivarea acesteia în raport de dispozițiile art. 33, alin.3 din Legea nr. 85/2006, întrucât nu s-a arătat care ar fi fost pagubele cauzate în ipoteza admiterii cererii de deschidere a procedurii de insolvență, iar extrasele de cont prezentate de debitoarea - SRL fac doar dovada efectuării unor plăți după bunul său plac, fără a ține seama de creanțele scadente.
În opinia recurentei, suficiența sau insuficiența disponibilităților bănești se putea proba cu bilanțul contabil pentru perioada 2007-2008, precum și cu balanțele trimestriale.
Examinând recursul în raport de criticile invocate, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Rolul consemnării cauțiunii de către creditor la dispoziția instanței, la cererea debitorului, este acela de a acoperi pagubele suferite de cel împotriva căruia s-a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, fără ca această cerere să fie întemeiată.
Însă, pentru a verifica în ce măsură se probează apărările debitorului, invocate în contestația formulată la cererea creditoarei de deschidere a procedurii, judecătorul sindic poate, în exercitarea prerogativelor conferite de art. 33 din Legea nr. 85/2006, să dispună în sarcina creditoarei obligația consemnării unei cauțiuni, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei cererilor asupra cărora urmează a se pronunța.
Legea instituie doar un prag maximal până la care poate fi fixat cuantumul cauțiunii, iar judecătorul sindic, poate, cu respectarea acestei limite, stabili în mod suveran care este nivelul cauțiunii ce trebuie să fie consemnată în cauză.
Criticile recurentei privind aprecierea de către judecătorul fondului a caracterului neîntemeiat al cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței nu pot fi reținute, întrucât, la momentul fixării cauțiunii, instanța nu a antamat aspecte de fond care să prefigureze această soluție, ci doar a reținut, în esență, că există un raport conflictual între cele două părți, pentru soluționarea căruia sunt necesare cercetări de fond, astfel că instituirea unei cauțiuni este justificată de necesitarea garantării unui fond din care să poată fi acoperite eventualele pagube ce s-ar ivi în patrimoniul debitoarei prin respingerea cererii creditoarei.
Nici solicitarea recurentei privind modificarea cuantumului cauțiunii până la 1% din valoarea debitului nu poate fi primită, cât timp rolul acestei sume este de a fi aptă a garanta pagubele produse debitoarei, iar cuantumul derizoriu al cauțiunii lipsește de efecte necesitatea existenței acestei instituții, reducând-o la un aspect formal ce contravine reglementărilor stabilite la art. 33 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste considerente, Curtea reține că judecătorul sindic a stabilit în mod judicios cauțiunea ce a fost solicitată de debitoarea contestatoare - SRL C, astfel că, în raport de dispozițiile art. 312 proc. civ. și ale art. 304, pct. 9 proc. civ. va fi respins recursul declarat de creditoarea - SRL Hârșova, fiind menținută încheierea nr. 2003/com/19.03.2009 a Tribunalului Constanța ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial formulat de creditor - SRL Hârșova,-, -.7, județ C, împotriva încheierii nr.2003/COM/19.03.2009, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanța - Secția comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoare - SRL - cu sediul în C,-, județul C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C, intimat, având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
Pt. președinte, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Pt. judecător, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Judecător, - - |
Pt. grefier, - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.prim grefier |
03 iulie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2 ex./27.07.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 80/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 534/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
