Practica judiciara insolventa. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.907/COM
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de creditor AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1545/COM/02.03.2009, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanța - Secția constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu SC SRL, cu sediul în C,-, -31,.B,.21, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str.-. - nr.9A, județul C, intimat - creditor P, cu sediul în C, str. - nr. 18, județ C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, văzând că nu mai sunt cereri sau alte motive de amânare, constată dosarul în stare de judecată și având în vedere că se solicită judecata în lipsă, conform disp. art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea înregistrată sub nr.6765/118/12.07.2007, la Tribunalul Constanța, creditoarea Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea în vederea realizării creanței de 11.042 lei.
Prin sentința civilă nr. 5687/16.10.2007, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea fiind numit în calitate de administrator judiciar Corona
Tabelul preliminar a fost depus la data de 07.01.2008 iar tabelul definitiv la data de 05.02.2008, fiind trecute în acestea creditoarele C și AVAS.
Prin sentința nr. 951/com/14.04.2008 a Tribunalului Constanța, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei.
Tabelul definitiv consolidat cuprinzând creanța creditoarei și a creditoarei AVAS a fost depus la dosar la data de 30.07.2008.
Prin raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii depus la dosar la data de 20.10.2008 completat cu raportul depus la dosar la data de 15.12.2008 s-a arătat că din documentele financiar contabile predate parțial de soția administratorului social a rezultat că starea de insolvență nu a fost cauzată prin acte și operațiuni de către foștii reprezentanți legali care să intre sub incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006. Față de lipsa bunurilor mobile sau imobile în patrimoniul societății se solicită închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din 15.12.2008, lichidatorul a precizat că nu înțelege să formuleze cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecată din 23.02.2009 lichidatorul judiciar a depus cerere de decontare a sumei de 60 lei din fondul de lichidare.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.1545/COM/2009 Tribunalul Constanțaa admis cererea lichidatorului judiciar, încuviințând plata din fondul de lichidare a sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli aferente procedurii și în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii față de debitoarea SC SRL.
Pentru a dispune astfel a reținut în esență judecătorul sindic că sunt îndeplinite cerințele instituite de dispozițiile art.131 din lege, în patrimoniul falitei neregăsindu-se vreun bun iar creditorii nu au înțeles să avanseze suma de bani în scopul continuării procedurii falimentului.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs creditoarea AVAS criticând-o pe aspecte de nelegalitate:
- fondurile necesare continuării procedurii de lichidare puteau fi obținute din fondul de lichidare conform art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006;
- nu a avansat sumele necesare întrucât creanța sa față de debitoarea s-ar fi mărit devenind și mai greu de recuperat;
- continuarea procedurii se impunea în contextul în care cererea de antrenare a răspunderii materiale a persoanei vinovată de starea de insolvență nu a fost formulată;
- în contextul în care Statul român prin AVAS a suferit un prejudiciu a cărui certitudine fost probată de starea de insolvență a debitoarei, lichidatorul trebuia, în virtutea atribuțiilor sale să examineze situația debitorului, să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor ce au dus la insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
4. Curtea
Analizând criticile aduse instanța de recurs va reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Prima critică nu este întemeiată întrucât menirea dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 este tocmai aceea de a se evita pe cât posibil efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art.4.
Ori, atâta vreme cât creditorilor li s-a cerut să avanseze sume în sensul acoperirii cheltuielilor necesare pentru continuarea procedurilor, nu se poate ca judecătorul sindic să impună practicianului în reorganizare să administreze în continuare procedura de insolvență față de respectivul debitor, costurile procedurii urmând, pentru început, să fie avansate de acesta iar apoi recuperate din fondul special de lichidare.
Că este așa, rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art.20 alin.1 lit.i și art.131 potrivit cărora practicianul are ca principală atribuție și aceea de a sesiza de urgență judecătorul sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că cele existente sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative, sesizarea sindicului impunându-se tocmai pentru ca instanța, în urma analizei acestei situații și constatând faptul că creditorii nu doresc avansarea sumelor necesare să poată decide închiderea procedurii conform art.131.
Referitor la critica privind antrenarea răspunderii materiale a persoanelor vinovate de starea de insolvență, se reține că nici aceasta nu este întemeiată. Aceasta pentru că angajarea acestei răspunderi se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile alin.3 al art.138.
Ori, în contextul condițiilor impuse de dispozițiile legale amintite, din actele și lucrările dosarului nu a reieșit că cei 2 creditori înscriși la masa credală ar fi ieșit din pasivitate în sensul creării premiselor legale pentru constituirea comitetului creditorilor și solicitării judecătorului sindic să autorizeze cererea acestuia de antrenare a răspunderii.
Pe de altă parte, deși a invocat îndeplinirea condițiilor necesare antrenării răspunderii speciale întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 recurenta nu a indicat în fața judecătorului sindic prin care fapte săvârșite de fostul administrator,anterior deschiderii procedurii insolvenței s-ar fi cauzat starea de insolvență, simpla afirmație nesusținută de probe, neputând duce automat la aplicarea acestei norme.
Totodată, neformularea cererii de antrenare a răspunderii nu poate fi imputată lichidatorului judiciar în contextul explicațiilor date de acesta în cuprinsul raportului întocmit, precum și completărilor acestuia.
În același timp, nu se poate vorbi despre pasivitate a lichidatorului judiciar în acest sens.
Nu același lucru se poate spune despre atitudinea procesuală a creditorilor ce se caracterizează prin lipsă de diligențe ce le-ar fi putut permite crearea de premise pentru continuarea procedurii de lichidare.
Nici ultima critică nu poate fi primită, întrucât potrivit raporturilor întocmite în cauză (la 20.10.2008 și 15.12.2008) starea de insolvență nu a fost cauzată prin acte și operațiuni ale foștilor reprezentanți legali care să intre sub incidența art.138 din lege.
S-a arătat că societatea nu mai are activitate din anul 2005 pentru că activitatea comercială devenise neprofitabilă, lucrătorii comerciali având o activitate ineficientă, înregistrând lipsuri în gestiune societății, astfel că aceasta nu a mai fost administrată - fostul său administrator plecând la muncă în Spania.
Raportul întocmit de lichidator întrunește elementele necesare pentru a putea permite judecătorului sindic să aprecieze asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de disp. art. 131 din lege.
Față de cele arătate, Curtea va reține că hotărârea judecătorului sindic este în acord cu probatoriile administrate dar și cu dispozițiile legale incidente speței, astfel că recursul se impune a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de creditor AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1545/COM/02.03.2009, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Constanța - Secția constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu SC SRL, cu sediul în C,-, -31,.B,.21, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str.-. - nr.9A, județul C, intimat - creditor P, cu sediul în C, str. - nr. 18, județ C, intimat OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județ C având ca obiect procedura insolvenței - art. 131 din Legea 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
Președinte, Pentru jud.- - Judecător,
- - Conf.art.261 alin.2 Cod pr.civilă - -
Semnează Președinte instanță
Grefier,
- -
jud.fond. - jud.sindic
red.dec.jud.-/14.07.2009
tehnored. 2 ex./15.07.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 437/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1697/2009. Curtea de... → |
|---|
