Practica judiciara insolventa. Decizia 919/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 919
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADM.. PU- MUN.I și pe intimat SC" ROMÂNEASCĂ"SA-SUC.I, intimat SC" "SRL, intimat, lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PT.. DEBITOARE SC" "SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva încheierii de ședință din 14.10.2008 și a sentinței nr. 533/S din 21.10.2008 pronunțate de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru este motivat și declarat în termen iar recurenta-creditoare a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că recurenta-creditoare a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 533/S din 21 octombrie 2008, Tribunalul Iași - judecătorul sindic în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului " ", cu sediul în mun. I,-, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost escărcat administratorul judiciar LICHIDATOR I, cu sediul în mun. I,--A, - apartament 2, jud. I și punct de lucru în mun. I,-, scara A, interfon 54, jud. I, număr de ordine în 195, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0059 de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul dispozițiilor art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr. 142/S/20.03.2007, irevocabilă prin neexercitarea recursului, a fost deschisă procedura generală a insolvenței față de debitorul " ", cu sediul în mun. I,-, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, iar prin sentința comercială nr. 375/S/12 iunie 2007 s-a dispus începerea procedurii falimentului față de debitor (fila 14, vol. II).
Potrivit tabelului definitiv al creanțelor asupra averii debitorului, definitivat prin încheierea nr. 311/05.06.2007 (fila 11, vol. II), și consolidat prin încheierea nr. 411/25.09.2007 (fila 100, vol. II), în cauză au fost înregistrate creanțele a 3 creditori, cu o creanță însumată de 672.999 lei.
Bunurile debitoarei au fost valorificate pe baza evaluării efectuate, sumele fiind folosite pentru acoperirea cheltuielilor de procedură, potrivit raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și planului de distribuire, aprobate prin încheierea nr. 114/15.04.2008 (fila 30, vol. III).
La data de 05.08.2008 a fost înregistrată cererea de autorizare formulată de creditorul I, în numele Comitetului creditorilor debitoarei, cerere respinsă prin încheierea din data de 14 octombrie 2008.
Prin raportul final depus și înregistrat la data de 05.09.2008 (fila 48, vol. III), lichidatorul judiciar arată că întrucât toate bunurile societății au fost valorificate iar sumele obținute distribuite, se impune închiderea procedurii, continuarea procedurii determinând doar creșterea cheltuielilor.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu mai deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, astfel încât pentru a nu se acumula noi cheltuieli de procedură, se dispune potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Anterior, prin încheierea (fără număr) din 14 octombrie 2008, judecătorul sindic respinsese cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, având ca obiect autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138, pentru stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului " "
Judecătorul-sindic a reținut - în motivarea încheierii - că în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecătorul-sindic pentru introducerea acțiunii în răspunderea personală a administratorilor numai dacă administratorul sau lichidatorul judiciar omit să indice - în rapoartele lor - cauzele insolvenței, persoanele culpabile de aceasta sau să formuleze o astfel de acțiune iar răspunderea persoanelor culpabile este pe cale să se prescrie.
În cauză nu există astfel de omisiuni, lichidatorul judiciar precizând expres că nu poate fi reținută niciuna din situațiile enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a - g, care să releve motive de angajare a răspunderii administratorului statutar al debitorului (filele 49 și 50, în cuprinsul Raportului final, vol. III).
Împotriva încheierii din 14 octombrie 2008 și sentinței a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând punctele 8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă, articolul 304 indice 1 Cod procedură civilă și art. 2 și 138 alineatele (1) și (3) din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, creditoarea arată că a dat dovadă de rol activ în recuperarea creanțelor de la debitoare, întreprinzând toate măsurile de executare silită prevăzute de nr.OG 11/1996 și -ulterior - de Codul d e procedură fiscală.
Recurenta învederează că interpretarea restrictivă dată de instanța de fond articolului 138 alineat 3 din Legea nr. 85/2006 aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorilor în recuperarea creanțelor. Autorizarea comitetului creditorilor, prin președintele acestuia, pentru a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere a debitoarei, se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în articolul 2, respectiv instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Dacă lichidatorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor prevăzute la alin. 1 al art. 138, apreciază recurenta că solicitarea comitetului creditorilor de a dovedi existența unor astfel de împrejurări sau fapte dintre cele menționate de lege, care să conducă la incriminarea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitoarei, este pe deplin legală, astfel încât el nu trebuie privat de dreptul conferit de legiuitor de a formula acțiunea prevăzută la alin. 1. Datoriile foarte mari pe care societatea le înregistrează față de bugetul de stat, constând în, impozit pe profit, impozite pe dividende, demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate, dar că veniturile obținute au fost destinate personal și în detrimentul creditorilor, învederează recurenta.
Obligarea organelor de conducere ale societății debitoare la suportare a pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată, cât și, în același timp, o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență, susține recurenta.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Niciunul dintre argumentele prezentate de recurentă nu se încadrează în punctul 8 al art. 304 Cod procedură civilă, deoarece nu vizează o pretins greșită interpretare, de tribunal, a actului juridic dedus judecății (în sens de operațiune juridică).
Curtea de apel constată că acele critici care se încadrează în punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate. Judecătorul-sindic a interpretat și aplicat judicios prevederile legale relevante, atunci când a respins cererea formulată conform art. 138 alineat (3) din Legea nr. 85/2006 și când a procedat la radierea debitorului și descărcarea administratorului judiciar, potrivit art. 131 și 135 din același act normativ.
Instanța de recurs reține că - în ce privește încheierea din 14 octombrie 2008 - este pe deplin judicioasă constatarea judecătorului sindic, în sensul neîntrunirii cerințelor alineatului (3) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de același articol, alineat 1, pentru stabilirea răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului. Interpretarea restrictivă a art. 138 (3), dată de judecătorul-sindic și criticată de recurentă, este cea corectă. Textul instituie condiții ce trebuie întrunite cumulativ, lipsa uneia dintre aceste condiții atrăgând inaplicabilitatea textului. Susținerile recurentei, vizând conduita sa activă în recuperarea creanțelor, nu au legătură cu problema juridică dedusă judecății, iar referirile la legătura dintre datoriile mari ale debitoarei și atitudinea organelor sale de conducere exced cadrului prezentei judecăți, care se limitează la incidența sau nu a art. 138(3) din Legea nr. 85/2006. Argumentele privind concepția legiuitorului asupra răspunderii personale a organelor de conducere sunt corecte - în abstract - dar inaplicabile în speță, ele neputând justifica autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art. 138(1) dacă nu sunt îndeplinite cerințele exprese ale alineatului (3) al aceluiași articol.
În recurs nu se prezintă critici separate care să privească sentința comercială din 21 octombrie 2008, Curtea de apel constatând că ea este legală și temeinică, art. 131, 135 și 136 din Legea nr. 85/2006 fiind corect aplicate de tribunal.
Raportat considerentelor expuse Curtea, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, va respinge recursul, menținând încheierea din 14 octombrie 2008 și sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de - I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva încheierii de ședință din 14 octombrie 2008 și a sentinței comerciale nr. 533/S din 21 octombrie 2008 ale Tribunalului Iași (dosar nr-), hotărâri pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași -judecător sindic: -
01.05.2009
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 369/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 976/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
