Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 154/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 154
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Camelia
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de împotriva sentinței comerciale nr. 534/S din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentantul recurentei B, avocat apărătorul lichidatorului judiciar ACORD I și consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare a Județului I, lipsă fiind intimatul-debitor SC " "SRL, județul I și intimata.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
La data de 25.02.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar întâmpinarea la cererea de recurs formulată în cauză.
Avocat apărătorul lichidatorului judiciar depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță.
Consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare a Județului I depune la dosar delegația de reprezentare în instanță.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței comerciale nr. 534/S din 04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător sindic, în sensul punerii în vedere lichidatorului judiciar de a formula cerere de închidere a procedurii după punerea în executare a sentinței de angajare a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri, motivând că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc. De asemenea, precizează că, în această procedură creditorii nu pot pune în executare titlul.
Avocat apărătorul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 534/S din 04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
Referitor la susținerile recurentei că în această procedură creditorii nu pot să facă executarea silită, această afirmație nu este admisibilă, deoarece cunoaște alți creditori care au putut să pună în executare aceste hotărâri pronunțate de judecătorul sindic.
În replică, consilier juridic G reprezentantul recurentei susține că în această fază se află într-o procedură specială, iar creditorii nu pot să ceară executarea.
Consilier juridic lasă la aprecierea instanței cererea de recurs formulată de
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 534/S din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Comercial și Faliment s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar ACORD I, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtei, în calitate de administrator al debitorului SC SRL.
S-a stabilit răspunderea personală a pârâtei pentru pasivul debitorului falit SRL în sensul că a fost obligată să plătească creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I suma de 793.534 lei și creditorului AVAS B suma de 59.215,81 lei.
În temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SRL, cu sediul în comuna.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art. 136 din legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin.4 din legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar ACORD I și s-a dispus plata către acesta a sumei de 1.969 lei din fondul de lichidare.
În temeiul art. 135 din legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele.
Prin sentința comercială nr. 123/13.03.2007, s-a deschis procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului SRL, constatându-se că acesta face parte din categoria debitorilor prevăzuți de art. 1 alin. 2 lit. e din Legea 85/2006.
obligațiilor debitorului, definitivat prin încheierea nr. 294/29.05.2007, cuprinde pe creditorii, I cu o creanță în sumă de 793.534 lei și AVAS B cu o creanță în sumă de 59.215,81 lei.
Lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura a înregistrat la data de 24.09.2007 raport cu propunere de închidere a procedurii, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, motivat de imposibilitatea întocmirii raportului privind situația financiar -contabilă a debitorului și identificării cauzelor care au generat insolvența întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a depune la dosar documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și nici nu s-a reușit contactarea administratorului social iar din evidențele fiscale rezultă că nu există bunuri în patrimoniul acestuia.
Totodată, lichidatorul judiciar a formulat și o cerere întemeiată pe prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 împotriva pârâtei, cu motivarea că aceasta, în calitate de administrator, a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea.
Acțiunea formulată este întemeiată urmând a fi admisă în care sens se rețin următoarele:
Societatea debitoare a fost înființată în anul 1997, având ca asociați pe - și, aceasta fiind și administratorul societății.
Conform informațiilor furnizate de organele fiscale prin actele de control fiscal aflate la dosar, rezultă că începând cu anul 2004, debitorul nu a mai depus la organele fiscale nici un fel de raportare contabilă - declarații privind obligațiile de plată către buget, indicatori economico -financiari, bilanț contabil, pentru nedepunerea bilanțurilor contabile societatea fiind de altfel dizolvată pe temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Nedepunerea raportărilor contabile la organele fiscale și a actelor contabile la dosar, echivalează cu inexistența unei evidențe contabile, menită să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății. Lipsa evidenței contabile în care se reflectă toate operațiunile economice ale societății, veniturile realizate, pierderile și profitul înregistrate permite concluzia, până la proba contrară că, pârâta a făcut dispărută această evidență sau că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 și de natură a motiva suportarea pasivului de către pârâta, din averea proprie. În lipsa evidenței contabile care să permită o determinare a împrejurărilor în care s-a intrat în încetare de plăți, nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor legale privind ținerea evidenței contabile chiar dacă nu a constituit singurul factor pentru ajungerea în insolvență, a contribuit substanțial la o asemenea situație.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure continuarea procedurii în chip util pentru acoperirea creanțelor reclamate de creditori, se va dispune închiderea procedurii și radierea acestuia din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura, conform art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, pentru activitatea depusă, se va încuviința decontul depus de lichidatorul judiciar reprezentând onorariu și cheltuieli efectuate de acesta în procedură, plata urmând să se facă din fondul de lichidare constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, lipsind disponibilitățile în contul debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În cauză a fost formulată cerere de angajare a răspunderii patrimoniale asupra fostului administrator, iar prin sentința comercială nr. 534/S/04.12.2007 fosta conducere a fost obligată să suporte pasivul debitoarei.
Astfel, consideră că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, art. 142 alin. 1, ale art. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente.
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea 85/2006.
Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus -menționate.
Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate în caz de faliment (cum este situație de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a UNIVERSAL, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus -menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent de titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2006 (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului) și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În fapt, consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul ca executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr.85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorului sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (dat fiind faptul că nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută -putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin di8stribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/(2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr.85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă -instanța de executare, respectiv judecătoria).
De asemenea, precizează recurenta că se află în cadrul unei proceduri concursuale, menite să acopere întreg pasivul debitoarei. În acest sens arată că modificările aduse de Legea nr. 85/2006 sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor, ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscriși la masa credală. Având în vedere aceste aspecte, atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea 85/2006.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art. 142 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului, care refuză să execute, de bună -voie hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic pot fi supuse executării silite a bunurilor din averea lor personală, în acest sens art. 142 alin. 1 din această lege, stipulează că executarea silită împotriva acestei persoane, se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă.
Alineatul al doilea al aceluiași articol stipulează în mod expres cădupă închiderea proceduriisarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc. Prin urmare, art.142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 transferă, după închiderea procedurii, obligația repartizării sumelor rezultate din executarea silită, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, de la lichidatorul judiciar la executorul judecătoresc.
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere întemeiată pe dispozițiile art. 138 din lege va fi pusă în executare potrivit prevederilor codului d e procedură civilă.
Prin urmare, legiuitorul nu a instituit în sarcina judecătorului sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc pentru a realiza executarea silită. Totodată, lichidatorul judiciar, după închiderea procedurii, este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați (art. 136 din lege).
Prin urmare, toate motivele recurentei referitoare la aplicarea și interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și a dispozițiilor codului d e procedură civilă sunt nefondate.
În consecință, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține ca legală și t6emeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 534/S din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.05.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Gheorghiu Camelia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
