Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 103/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 103/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea MEF-DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței comerciale nr.1629/09.07.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei-creditoare DGFP H, al celor 36 de intimați-creditori și al intimatei-debitoare SC SRL prin lichidator judiciar Târgu-
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, intimatul-lichidator Târgu-M pentru debitoarea SC SRL a depus întâmpinare, iar recurenta-creditoare și intimatul-lichidator au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1629 din 09.07.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- judecătorul sindic dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului debitoarei SC. SRL, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, pe parcursul desfășurării procedurii, lichidatorul, deși a efectuat demersuri, a constatat că în averea debitoarei nu există bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare. De asemenea, sentința nr. 173/2007 prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei, poate fi pusă în executare de creditoarea DGFP și după închiderea procedurii conform art. 136 alin. 6. pr. fiscală.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP M arătând că nu s-au efectuat demersuri suficiente pentru recuperarea creanțelor de la terți iar lichidatorul nu a prezentat date concrete din care să rezulte că în patrimoniul debitoarei nu se găsesc bunuri mobile sau imobile. Pe de altă parte, nu a fost realizat scopul consacrat de lege în sensul art. 2 din Legea nr. 85/2006 iar prin închiderea procedurii creditoarea suferă un prejudiciu de 186.901 lei. Nu s-a valorificat sentința nr. 173/2007 prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorilor debitoarei și, întrucât sentința prin care s-a respins cererea formulată de lichidator pentru anularea contractului de vânzare cumpărare încheia de pârâtul, nu este irevocabilă, bunurile debitoarei sunt încă incerte. Mai mult, judecătorul sindic nu a dat o autorizare pentru ca executarea acestei sentințe să poată fi pornită de creditori. În consecință, arată că se impune continuarea demersurilor în scopul recuperării creanței pe deține împotriva debitoarei.
SC., lichidatorul societății debitoare a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041.pr.civ. instanța reține următoarele:
În dosarul nr. -/2007 al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC. SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorilor debitoarei și prin sentința nr. 173/2007. Lichidatorul judiciar a demarat executarea silită a acestei sentințe la BEJ însă, până în prezent, în patrimoniul acestora nu au fost identificate bunuri sau alte drepturi în proprietate care să poată fi valorificate. Mai mult prin sentința nr. 13008/18.05.2009 pronunțată în dosarul aceleași instanțe s-a respins cererea lichidatorului de anulare a contractului de vânzare cumpărare încheiat de cu SC. SRL, sentința rămânând irevocabilă prin nerecurare,
Susținerea recurentei că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art.3717alin. 1.pr.civ. iar creditorii nu au nevoie de o autorizare dată de judecătorul sindic pentru a demara executarea silită.
În ce privește repartizarea fondurilor obținute din executarea silită după închiderea procedurii falimentului, acest lucru este posibil având în vedere disp. art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
Închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditoarei, aceasta putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani. Mai mult, conform art. 136 alin. 6 din OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, "în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile <LLNK 12006 85 10 203 0 29>cap.IV din Legea nr. 85/2006privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile <LLNK 12006 85 10 202 142 30>art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod ".
legea nu condiționează închiderea procedurii de începerea punerii în executare a sentinței de angajare a răspunderii administratorilor.
De asemenea, au fost parcurse toate etapele prevăzute de Legea nr. 85/2006 iar în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri susceptibile de valorificare.
Potrivit art. 131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii și, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1629 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/6ex
jud.fond:
-2.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
