Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1032/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1032
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent SC ROMÂNIA SA ). SC CU SEDIUL ALES.AV. și pe intimat SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 727/S/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, reprezentanta Lichidator 2003.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata-debitoare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este timbrat și motivat.
depune delegație de reprezentare a Lichidator 2003, xerocopiile încheierii 4746/24.04.2008 și încheierii nr. 174 din 03.03.2009 și precizează că s-a dispus intrarea SC SRL în faliment prin procedura simplificată a insolvenței și a fost numit lichidator al acesteia Lichidator 2003. Învederează instanței că societatea intimată este dizolvată.
Față de înscrisurile depuse la dosar de d-na, reprezentanta Lichidator 2003, prin care face dovada că prin încheierea nr. 174 din 03.03.2009 s-a deschis procedura insolvenței simplificată împotriva debitoarei SC SRL iar prin încheierea nr. 4746 din 24.04.2008 a fost numită Lichidator 2003 ca și lichidator al intimatei, constată procedura de citare a intimatei acoperită prin prezența reprezentantului lichidatorului debitoarei.
Interpelată de instanță, d-na precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentanta lichidatorului precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială 727/S/2.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecătorul sindic s-a respins cererea formulată de creditorul SC ROMÂNIA SA pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitorul SRL, aflat în lichidare judiciară.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Creditorul SC ROMÂNIA (fostă SC ) a formulat prezenta cerere de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare, întemeindu-și pretențiile pe un contract pentru serviciile prestate de pentru persoane fizice nr. -, preluat de către debitoarea SC prin transferul postului telefonic la data de 06.12.2005, precum și pe un contract pentru serviciile prestate de pentru persoane juridice nr. - încheiat la data de 13.06.2005, semnat de către debitor și ștampilat pe prima filă și pe ultima filă, precum și pe 4 facturi fiscale emise pentru lunile decembrie 2005, ianuarie, februarie și martie 2006, neacceptate la plată prin semnare sau ștampilare.
Pretențiile creditoarei se întemeiază, așadar, pe faptul juridic al neplății unei sume de5.246,52 lei, datorată în baza unor relații contractuale de prestări servicii, materializate în facturile fiscale depuse, precum și pe clauzele contractuale prin care debitoarea și-ar fi asumat obligația de a achita la scadență contravaloarea serviciilor prestate și în caz de întârziere de a plăti penalități de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere.
În drept, pentru analizarea incidenței dispozițiilor procedurale de executare colectivă instituite prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, trebuie întrunită condiția existenței unei cereri din partea unui "creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile", potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar creanța să atingă cel puțin valoarea-prag de 10.000 lei, prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pe de o parte, precum și condiția referitoare la existența stării de insolvență a debitorului pe de altă parte.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, scopul acestui act normativ este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență", iar "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Analizând caracteristicile creanței creditorului raportat la înscrisurile depuse și temeiul juridic al pretențiilor, judecătorul-sindic apreciază că în cauză creditorul nu a probat existența unei creanțe certe într-un cuantum de cel puțin 10.000 lei, pe de o parte facturile emise pentru prestare serviciilor de telefonie mobilă nefiind acceptate la plată în conformitate cu dispozițiile art. 46 din Codul comercial, iar pe de altă parte nefiind dovedită însușirea reală de către debitor a clauzei de penalitate, în condițiile în care filele din contractele depuse, care conțin această clauză, nu sunt semnate și ștampilate de către debitoare.
Potrivit Legii nr.85/2006, fără a se cere un titlu executoriu, este obligatoriu ca probele cauzei se releve caracterul cert al creanței, respectiv existența ei neîndoielnică și un cuantum cert de cel puțin 10.000 lei, însă în cauză cuantumul creanței reclamate de către creditoare este discutabil din punct de vedere juridic, întrucât îi lipsește caracterul cert, în sensul art.379 alin.3 Cod procedură civilă.
Simplele susțineri ale creditoarei nu pot fi probate exclusiv cu înscrisurile emanând de la aceasta, respectiv facturile neacceptate la plată și situațiile facturilor și încasărilor, acestea nefiind suficiente pentru analizarea certitudinii creanței.
Așadar, chiar reținând prezumția de insolvabilitate a debitoarei, în lipsa dovezilor contrare, instanța a apreciat că acestei creanțe îi lipsește caracterul cert, în lipsa căruia nu poate fi admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenței, creditorul urmând să-și valorifice creanțele potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC România SA prin reprezentantul său legal susținând că instanța a ignorat convenția părților, potrivit căreia facturile fiscale pot fi acceptate și în mod tacit, în temeiul art. 5 din convenție, iar contestațiile se formulează în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii (art. 8).
Recurenta a invocat și faptul că debitoarea nu a contestat starea de insolvență și nici caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
În ceea ce privește lipsa dovezilor privind însușirea clauzei penale de către debitor, reținută de instanța de fond în motivarea hotărârii, recurenta a precizat că debitoarea a luat la cunoștință și a acceptat condițiile generale menționate la art. 1-16 din contract.
Coroborând aceste condiții, semnate și stampilate de debitor, cu faptul necontestării facturilor telefonice emise de creditoare, dezlegarea dată de instanță, în opinia recurentei, este greșită.
Lichidatorul judiciar al debitorului SC SRL I, "Lichidator 2003" a învederat instanței faptul că prin încheierea nr. 174/3.03.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a insolvenței iar debitorul a fost dizolvat în temeiul disp. art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990.
Alăturat precizărilor, a depus la dosar înscrisuri.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit disp. art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Din conținutul textului de mai sus rezultă că introducerea unei cereri întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 este condiționată de existența unei creanțe care să îndeplinească cumulativ condiția de a fi certă (creanța să fie neîndoielnică), de a fi lichidă (cuantumul să fie precis determinat) și de a fi exigibilă (să fie ajunsă la scadență).
În speță Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză creditorul nu a probat existența unei creanțe certe într-un cuantum de cel puțin 10.000 lei.
Instanța nup oate primi motivul de recurs referitor la însușirea de către debitor a clauzei privind penalitățile în lipsa semnăturii și a ștampilei debitorului pe filele respective ale contractului (filele 12,13 dosar).
Este adevărat că acceptarea facturilor la plată poate fi făcută și în mod tacit însă în speță nu poate fi reținută o astfel de acceptare în condițiile în care părțile nu au înserat în contract clauza expresă potrivit căreia lipsa răspunsului debitorului poate fi considerată ca fiind o acceptare tacită.
În ceea ce privește clauza cuprinsă în art. 8 din contract, potrivit cu care clientul poate face contestație împotriva facturii telefonice, aceasta nu poate fi reținută în susținerea afirmației referitoare la acceptarea tacită având în vedere atât lipsa mențiunii exprese potrivit cu care lipsa contestației debitorului are semnificația unei astfel de acceptări, cât și lipsa semnăturii și ștampilei debitorului pe filele contractului.
În lipsa dovezilor privind contractul cert al creanței în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, nefiind suficient faptul că debitorul nu a răsturnat prezumția de insolvență pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru aceste considerente, constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă să mențină sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de " ROMÂNIA" B împotriva sentinței comerciale nr. 727/S din 2 decembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu, Liliana Palihovici
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
