Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 418/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 418

Ședința publică de la 02 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu

JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu

Grefier - -

La ordine fiind pronunțarea în recursul formulat de pîrîții, și împotriva sentinței civile nr. 346/F fin 01 octombrie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;

- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 02 februarie 2009, cînd

INSTANȚA

Asupra recursului comercial d e față.

Prin sentința civilă nr. 346/F/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a dispus:

Admite cererea lichidatorului judiciar V împotriva pârâților ,.

Obligă pârâții, în solidar, să plătească din averea proprie pasivul debitorului SC . OC V, în sumă totală de 12.217,33 lei.

Instituie sechestru asigurator asupra bunurilor pârâților până la concurența sumei de 12.217,33 lei.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

Potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere din cadrul societarii, dacă a fost produs pin faptele prevăzute la lit. a-g din același articol.

În speță, pârâții în calitate de administratori statutari au produs un prejudiciu de 121.217,33 lei prin următoarele fapte:

- au folosit bunurile sau creditele debitorului în folos propriu;

- au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice;

- au continuat activitatea societății în interes personal, producând intrarea în încetare de plăți a debitorului;

- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documente contabile sau nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea;

- au deturnat sau ascuns o partea din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Faptele ilicite ale pârâților sunt prevăzute de art. 138 al. 1lit. a,b,c,d si e din Legea nr.85/206.

Pârâții nu au depus întâmpinare, achiesând tacit, la acțiunea lichidatorului judiciar.

În aceste condiții fiind probat prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția si legătura cauzală dintre prejudiciu și faptă, condiții ale răspunderii civile delictuale ( art.998-999.civ), instanța va admite acțiunea lichidatorului si va oblige la plată pe pârâți.

În temeiul art. 141 din Legea nr.85/2006 vor fi instituite măsuri asiguratorii asupra averii pârâților.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs:, și, considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului se susține că, la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte elementele răspunderii civile delictuale a pârâților și care să atragă, pe cale de consecință, obligarea acestora la suportarea pasivului debitorului, în cuantum de 12.217,33 lei.

De altfel, prin cererea formulată, lichidatorul s-a limitat la enumerarea punctuală a cauzelor în care judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Astfel, în sarcina pârâților au fost reținute faptele incriminate de art. 138 alin. 1 lit. a-e, din Legea 85/2006, așa cum au fost enumerate de lichidator deși nu s-au arătat acțiunile sau inacțiunile care se circumscriu dispozițiilor menționate și care au fost săvârșite de pârâți.

La data de 4 februarie 2004 fost adoptată hotărârea nr. 1/2004, prin care Consiliul Executiv al Vaa probat propunerea de lichidare a mai multor cooperative meșteșugărești mici, inclusiv a "Insurăței OC" Hotărârea menționată a fost comunicată debitoarei prin adresa nr. 275/13.02.2004, în care era adusă la cunoștință lichidarea de plin drept a Cooperativelor Meșteșugărești Mici, începând cu data de 01.01.2004. Prin aceeași adresă s-a pus în vedere conducerii societății debitoare faptul că este obligată să ia măsuri în vederea îndeplinirii hotărârii comunicate, în conformitate cu Decizia nr. 8/23.05.2003 a Colegiului Executiv al Consiliului Național de Conducere a Cooperației Meșteșugărești.

Pârâții au respectat întocmai procedura stabilită pentru lichidarea societății, și nu aveau la data închiderii carnetelor de muncă ale salariaților, nicio datorie. Prin înregistrarea nr. 4158/21.02.2005 la oficiul Registrului Comerțului s-a consemnat încheierea judecătorului delegat nr. 302 din 10.02.2005, privind constatarea dizolvării de drept a societății.

Pârâții nu au folosit bunurile sau creditele debitorului, în interes propriu, de altfel, nici nu au existat bunuri în patrimoniul debitorului, pe întreaga sa durată de activitate. Mai mult, afirmațiile lichidatorului sunt simple speculații și presupuneri, fără nici un fundament probatoriu: "Fapta pârâților de a acumula datorii în cadrul exercitării funcției de administrare - poate fi considerată ca o folosire a bunurilor și banilor societății -". Aceeași interpretare subiectivă este folosită și la pct. 5: "Fapta pârâților de a folosi resursele financiare ale debitorului - poate fi considerată o deturnare sau o ascundere a unei părți din activul societății". Aceeași faptă primește o altă interpretare la pct. 2 și 3: "Fapta pârâților - de a folosi veniturile realizate în interes personal, poate duce la concluzia că sub acoperirea debitoarei a făcut acte de comerț în interes personal". "- folosirea veniturilor debitoarei în interes personal și lipsirea acesteia de lichidități nu putea decât să ducă la insolvența debitoarei". În concluzie, presupusa "folosire a veniturilor" de către pârâți, "poate fi considerată" oricare dintre faptele enumerate de art. 138 lit. a-e, din Legea 85/2006.

Pârâții au predat cu bună credință lichidatorului documentele financiar contabile, ținute în conformitate cu dispozițiile legale, iar situația creanțelor nu a putut fi stabilită pentru că acestea nu au existat.

Sunt aberante concluziile lichidatorului, care interpretează aceeași problemă, în sensul dorit pentru justificarea fiecărei fapte enumerate în cererea sa.

În așa -zisa motivare a fiecărei fapte ilicite, enumerate de către lichidator (art. 138 lit. a-e Legea 85/2006), se imputa pârâților acumularea datoriilor ca urmare a "folosirii veniturilor". Este evidentă încercarea lichidatorului de a circumscrie aceste aspecte, fiecărei fapte imputate pârâților, fără nici o referire la conținuturile concrete ale acțiunilor sau inacțiunilor prin care s-au realizat faptele ilicite.

Mai mult, nu sunt îndeplinite nici condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților. Prin fapta ilicită se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv. Este evident faptul că raportul cauzal întocmit de lichidator nu face dovada faptei ilicite, a raportului de cauzalitate și a vinovăției pârâților, pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Este greșită soluția instanței, care a admis cererea formulată de lichidator și a obligat pârâții în solidar, pe cale de consecință, la plata sumei totale de 12.217,33 lei, cu instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor pârâților până la concurența sumei menționate anterior.

În drept se invocă dispozițiile art. 8 din Legea 85/2006 modificată și republicată.

Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii lichidatorului judiciar.

Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate și al dispozițiilor prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și ale art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul este fondat.

În motivarea acestei soluții instanța de recurs a reținut în primul rând că la judecata cauzei în fond la prima instanță, judecata s-a desfășurat în două termene de judecată, cu citarea tuturor părților prin afișare fără să se respecte procedura citării prin afișare conform art. 91 ind. 1 Cod procedură civilă și nu s-a uzat procedural nici de procedura citării prin afișare la ușa instanței cum prevede Codul d e procedură civilă, existând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.

De asemeni se reține și faptul că prima instanță nu a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, simpla enumerare și reținere în sarcina pârâților a faptelor prevăzute de art. 138 lit. a-e din Legea 85/2006 pentru atragerea răspunderii materiale personale a pârâților fără o dezvoltare a acestor motive pe fiecare faptă în parte și pe fiecare pârât în parte cu menționarea probelor pe care se sprijină acestea, constituie o nemotivare a sentinței pronunțate conform art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.

Astfel, conform dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza II și alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite recursul, va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță Tribunalul Vaslui - judecător sindic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr. 346/F/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o casează în tot.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

18.02.2009

Tribunalul Vaslui:

-

Președinte:Cipriana Poiană
Judecători:Cipriana Poiană, Traian Șfabu, Camelia Gheorghiu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 418/2009. Curtea de Apel Iasi