Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 309/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/2010
Ședința publică din 08 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 587 din 25.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator și, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 05.02.2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea, în calitate de lichidator al debitoarei - SRL trimis prin fax, la care a anexat Raportul care vizează cauzele și împrejurările care au condus la falimentul debitoarei - SRL ( 24 -28).
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr.587 din 25 iunie 2009, Tribunalul Bistrița -N în baza art.138 alin.1 lit.b, c și d din Legea nr.85/2006 a admis acțiunea administratorului judiciar în contradictoriu cu pârâții și, s-a stabilit răspunderea materială a pârâților în calitate de administratori statutari și asociați ai debitoarei -. SRL și au fost obligați la plata sumei de 36.679 lei, în solidar, parte a pasivului debitoarei, sumă ce va fi destinată acoperirii pasivului respectiv a creanței înregistrate.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că din actele existente la dosar a rezultat că pârâții au calitatea de administratori statutari. S-a arătat că administratorul judiciar a întocmit și a depus la dosarul cauzei raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența societății debitoare înregistrat sub nr. 85/18 februarie 2009, iar după întocmirea acestui raport reprezentantul societății a mai predat administratorului judiciar o serie de documente fiind apoi întocmit raportul definitiv consolidat înregistrat sub nr.79/12 februarie 2009.
În urma verificării documentelor existente a rezultat că în perioada în care debitoarea a funcționat a acumulat datorii care la data deschiderii procedurii generale de insolvență se ridică la suma de 36.679 lei. Prejudiciul a fost stabilit pe baza declarației de creanță înregistrată la dosarul nr- respectiv a tabelului definitiv consolidat înregistrat sub nr. 79/12 februarie 2009.
Administratorii statutari ai debitoarei -. SRL se fac vinovați de o serie de fapte care cad sub incidența art.138 alin.1 lit.b, c și d din Legea nr.85/2006, iar din rapoartele privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența societății debitoare nr. 85/18 februarie 2009 rezultat că la data de 31 decembrie 2004 din informațiile date de pe site-ul ANAF referitor la indicatorii financiari ai debitoarei, întrucât nici unul dintre administratorii statutari nu au predat documentele financiari contabile ale debitoarei. Prejudiciul a fost stabilit doar pe baza declarațiilor de creanță înregistrate la dosarul - respectiv pe baza tabelului definitiv consolidat înregistrat sub nr. 79/12 februarie 2009. Nedepunerea actelor contabile și raportărilor contabile prevăzute de lege la organele fiscale echivalează cu inexistența unei evidențe contabile, menite să ascundă modul în care a fost gestionată activitatea societății și modificările aduse în patrimoniu.
Nedepunerea documentelor la dosarul cauzei și nepredarea acestor documente către lichidatorul judiciar în conformitate cu prevederile art.28, art.33 și art.44 din Legea nr.85/2006 constituie un motiv de atragere a răspunderii materiale a administratorilor statutari prin însăși această acțiune nefiind necesară atragerea răspunderii atâta timp cât pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.
S-a apreciat că pârâții refuză predarea documentelor și a informațiilor necesare desfășurării procedurii solicitate de lichidatorul judiciar împiedicându-l pe acesta din urmă, cu rea credință în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr.85/2006 cu atât mai mult cu cât însuși pârâtul susține că numitul s-a ocupat de ținerea contabilității societății falite.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că pârâții se fac vinovați de neținerea contabilității în conformitate cu legea, de efectuarea de acte de comerț, în interes personal sub acoperirea persoanelor juridice și de continuarea în interes personal a unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți, fapte prevăzute și sancționate de prevederile art.138 alin.1 lit.b, c și d din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții s-a arătat că pârâții nu justifică suma de 36.679 lei iar administratorul judiciar concluzionează că pârâții au folosit bunuri și sume de bani de această valoare în interesul personal sau în interesul altor persoane.
Administratorul statutar nu a respectat nici prevederile legale privind ținerea evidenței contabile așa cum prevăd dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și în aceste condiții se impune răspunderea pentru neținerea contabilității conform normelor legale respectiv Legea nr.82/1991 iar prin neplata datoriei către DGFP B-N pârâții în calitate de administratori ai debitoarei au creat un prejudiciu în valoare de 36.679 lei reprezentând creanța înscrisă la masa credală a debitoarei, conform tabelului definitiv consolidat înregistrat sub nr. 79/12 februarie 2009.
Analizând întregul material probator administrat respectiv raportul cauzal înregistrat sub nr. 85/19 februarie 2009 și tabelul definitiv consolidat nr.79/12 februarie 2009, instanța a reținut că în activitatea de administrare a societății debitoare, pârâții în calitate de administratori statutari au săvârșit fapte de natura cauzării stării de insolvență a societății pe care o administrau creând un prejudiciu în valoarea sumei precizate respectiv 36.679 lei față de care potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 lit.b, c și d din Legea nr.85/2006 aceasta este de natură a atrage răspunderea materială.
Așa fiind, în baza considerentelor de mai sus, a temeiurilor de drept invocate, respectiv art.138 alin.1 lit.a și d, instanța a admis acțiunea, în stabilirea răspunderii materiale a administratorilor statutari ai societății aflată în insolvență prin acțiune formulată de administratorul desemnat, ca fiind întemeiată, urmând ca pârâții să suporte din averea proprie din pasivul societății comerciale aflată în insolvență până la concurența sumei de 36.679 lei, sumă care este destinată a acoperi creanța înregistrată și înscrisă la masa credală a debitoarei conform tabelului definitiv consolidat înregistrat sub nr.79/12 februarie 2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul - solicitând desființarea acesteia în întregime, sau în subsidiar, doar pentru recurent, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, pârâtul arată că la dosarul cauzei nu au fost depuse documentele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, motiv pentru care administratorul judiciar a depus plângere penală în baza art. 147 din lege iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a dispus neînceperea urmării penale.
Se susține că ulterior, lichidatorul judiciar a cerut atragerea răspunderii administratorilor statutari ai societății pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea; efectuarea de acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice; continuarea în interes personal a unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, fapte prevăzute de art. 138 alin.1 lit. b,c și d din Legea insolvenței.
Societatea a fost dizolvată prin sentința comercială nr. 547/24.06. 2008 pentru nedepunerea bilanțului contabil pentru anul 2006.
Pârâtul-recurent, consideră că sentința recurată este neîntemeiată deoarece se bazează pe simple prezumții, nu pe fapte reale.
Se arată că este unanim recunoscut, atât în practica instanțelor cât și în literatura de specialitate că antrenarea răspunderii personale prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței presupune îndeplinirea cumulativă
a următoarelor condiții:
1. un prejudiciu cert determinat;
2. o faptă cauzatoare de prejudicii care să fi determinat insolvența debitorului;
3. existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și insolvența debitorului;
4. culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
Menționează că nerespectarea prevederilor art. 28 din lege a insolvenței nu face parte din motivele prevăzute de art. 138 din aceiași lege care să atragă răspunderea materială a conducerii societății.
In cererea pentru atragerea răspunderii administratorilor societății, lichidatorul judiciar face următoarea afirmație:" întrucât este posibil ca în documentele financiar contabile ale debitoarei care nu au fost predate să se găsească probe și pentru săvârșirea acestor fapte". Apreciază că această afirmație este o dovadă cât se poate de elocventă că lichidatorul nu dispune de nici o probă concretă împotriva administratorilor, alegând din textele de lege pe cele care i s-au părut că se potrivesc speței.
Pârâtul arată că la data de 10 ianuarie 2005 prin procura de administrare autentificată la Biroul Notarial-N sub nr. 60/10.01.2005 a încredințat atribuțiile sale celuilalt administrator, începând cu acea dată și până la retragerea mandatului acordat, întrucât a plecat la muncă în Germania.
Potrivit prevederilor art. 1539 cod civil" mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui." Întrucât a lipsit din țară și a încredințat executarea atribuțiunilor sale celuilalt administrator, consideră că dintr-o eroare instanța a stabilit o răspundere solidară pentru cei doi asociații administratori.
Potrivit prevederilor art. 10 din Legea contabilității nr. 82/1991 "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective". Se susține că la data intrării în faliment, recurentul nu îndeplinea nici una din aceste atribuțiuni.
Recurentul consideră că sunt simple supoziții afirmațiile lichidatorului judiciar potrivit cărora s-au efectuat acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice. Consideră că asemenea afirmații trebuiau neapărat enunțate concret și dovedite.
De asemenea consideră că este o simplă afirmație, rămasă nedovedită și afirmația că s-a continuat în interes personal o activitate care ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Întrucât lichidatorul judiciar se limitează la a enunța motivele care atrag răspunderea conducerii societății, fără să aducă nici o dovadă în sprijinul celor afirmate, că nu face nici o diferențiere între cei doi administratori, în sensul că unul se găsea la conducerea societății iar celălalt în străinătate în momentul intrării în incapacitate de plată, iar instanța în considerentele hotărârii, extrem de sumare, trece sub tăcere cele mai importante aspecte ale speței, stabilind în opinia sa, total greșit o răspundere solidară, recurentul consideră că hotărârea este neîntemeiată.
Analizând recursul declarat de către pârâtul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 304!pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei - SRL a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC C, pârâții și sunt asociații și administratorii debitoarei.
Anterior intrării în insolvență, societatea era în starea de dizolvare în conformitate cu prevederile art. 237 din Legea nr.31/1990, constatată prin încheierea pronunțată de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița - După numirea lichidatorului, practicianul în insolvență a notificat atât societatea debitoare, cât și pe foștii administratori să predea registrele și actele societății; cu toate acestea, pârâții nu au înțeles să dea curs solicitării lichidatorului și nu predat documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Considerând că au fost făcute toate demersurile pentru intrarea în posesie a documentelor contabile ( inclusiv plângere penală) și că foștii administratori statutari au refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile și administrative ale societății a formulat cererea de atragere a răspunderii personale a persoanelor vinovate în conformitate cu prevederile art. 138 alin.1 lit. a și d din Legea insolvenței.
Este cunoscut faptul că inexistența registrelor contabile și a altor documente financiar-contabile fac imposibilă cunoașterea unor eventuali debitori ai societății împotriva cărora să fie formulate acțiuni pentru recuperarea acestora. Lipsa documentelor face imposibilă formularea unor eventuale acțiuni de anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori, cum aceeași lipsă a documentelor face imposibilă cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale (stocuri de exemplu), a căror valorificare pot acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta. Aceste fapte îndreptățesc instanțele să susțină că administratorii societății nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea prin neîntocmirea registrelor contabile obligatorii pentru a nu cunoaște natura operațiunilor economice dispuse de administratori și ascunderea situației reale financiare a societății în scopul de a nu se afla modul de gestionare defectuoasă a societății debitoare.
După cum rezultă din rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar al debitoarei, acesta a realizat demersurile necesare pentru preluarea documentelor contabile ale societății; probele administrate relevă împrejurarea că administratorii debitoarei nu au pus la dispoziția lichidatorului actele societății iar creditorii societății nu au putut fi identificați iar eventualele bunuri nu au putut fi valorificate pentru a se realiza scopul procedurii.
De asemenea, din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniu bunuri, eventuala înstrăinare a activelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, ceea ce permite instanței să tragă concluzia că în cauza nu au fost respectate dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991 republicata potrivit căreia societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste, asociațiile și celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care au calitatea de comerciant au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei legi" și art.5 din aceeași lege potrivit cu care: "Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească bilanț respectiv dare de seamă contabilă în cazul instituțiilor publice, denumit în prezenta lege bilanț contabil.", ceea ce face sa fie incidente dispozițiile art.73 alin.1 lit.c si art.73 alin.2 din legea nr.31/1990, potrivit cu care: "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
In conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.82/1991, răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității la persoanele juridice revine administratorului.
Având in vedere faptul ca potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuiesc avute in vedere și dispozițiile art.1540 cod civil potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisa in executarea mandatului .
Prin rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a pârâților, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditoarelor prin neplata datoriilor către acestea.
Se poate conchide că toate aceste constatări și susțineri fundamentate pe prevederile Legii societăților comerciale sau Legea insolvenței sunt corecte și îi vizează pe administratorii societății adică pe pârâții din cauză. Împrejurarea că recurentul și-a delegat atribuțiile care îi reveneau în calitate de administrator celuilalt pârât nu poate constitui o faptă exoneratoare de răspundere întrucât pentru terți acesta rămâne administratorul societății și este ținut să răspundă pentru prejudiciul cauzat în această calitate, eventuala depășire a limitelor mandatului acordat mandatarului urmând a fi analizate doar în raporturile dintre mandatar și mandat.
Se poate conchide, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală atunci când a dispus obligarea în solidar a pârâților la suportarea pasivului neacoperit din bunurile debitoarei, statuând corect că aceștia urmează să răspundă în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârât ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime dispozițiile hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentința civile nr.587 din 25.06.2009, pronunțată în dosarul nr.- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
10.02.2010 - 6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
