Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 110/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 110/2008
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva Sentinței nr. 325/F din 11 decembrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru recurenta reclamantă, lipsind intimata pârâtă SC.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei reclamantei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea Sentinței nr. 325/F/2007 în sensul admiterii cererii introductive. Susține că Aas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de SC SRL, justificând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale cu dosarul de executare silită emis de Administrația Finanțelor Publice Creanța are la bază titlul executoriu care se întocmește de organul fiscal pe baza declarațiilor depuse de contribuabili la administrația financiară, în speță fiind vorba despre depunerea decontului de TVA și a declarației de impozit pe venit, documente care au stat la baza emiterii titlurilor executorii constatatoare ale creanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Sentința nr. 325/F/11.12.2007, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta DGFP A, pentru Administrația Finanțelor Publice S împotriva pârâtei SC SRL.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că creditoarea nu a menționat în cerere titlul din care rezultă existența creanței pe care pretinde că o are împotriva debitoarei, însă a depus la dosar un înscris intitulat Notă de constatare și care face referire la titlurile executorii nr. 8, 7, 6, 54, 3, 2, 1 din 17.01.2005 emise de S nr. 38620/9.11.2005 emis de S, nr. 38621/9.11.2005 emise de S, nr. 958/18.11.2004 emis de S și nr. 69128/05.12.2003 emis de S, astfel că se deduce că acestea sunt actele pe care își întemeiază creanța.
Deși i s-a pus în vedere creditoarei să depună acte justificative ale creanței pe care susține că o are împotriva debitoarei, aceasta prin înscrisul intitulat "Notă" învederează faptul că, în conformitate cu prev. art. 66 din Legea 85/2006, creanțele constatate prin titluri executorii nu sunt supuse verificării, fiind prezumate valabile și corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administrator judiciar sau creditori.
Conform art. 3 alin. 1 pct. 6 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitoarei este certă, lichidă și exigibilă mai mult de 30 de zile.
Din aceste prevederi rezultă că o condiție esențială pentru deschiderea procedurii insolvenței o reprezintă existența unei creanțe certe și exigibile.
Conform art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este acea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, semnate de la debitor sau recunoscute de debitor.
Creditoarea nu deține un titlu de creanță, cu un simplu act intitulat de ea însăși "titlu executoriu" care a fost emis de către ea însăși și care nu a fost recunoscut în vreun fel de debitoare.
În condițiile în care înscrisurile intitulate "titlu executoriu" de care se prevalează creditoarea nu au îndeplinit condițiile prevăzute de lege, nu s-a putut considera creanța invocată de către creditoare certă, în sensul art. 379 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Întrucât nu s-a făcut dovada caracterului cert al creanței invocate de creditoare, nu s-a mai impus examinarea caracterului lichid și exigibil al acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitând admiterea recursului și desființarea soluției pronunțate pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanța a respins cererea motivat de faptul că creanța A nu are caracter cert astfel cum este definit de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă respectiv existența să rezulte din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Precizează că existența creanței sale rezultă dintr-un act de creanță, respectiv din titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, iar titlul executoriu este definit, la art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, astfel "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Arată că titlurile executorii se emit de către organul fiscal pe baza declarațiilor depuse de contribuabili la Administrația Financiară, conform art. 81, 82, 83 din OG nr. 92/2003, în speță fiind vorba despre depunerea decontului de TVA și a declarației de impozit pe venit, documente care au stat la baza emiterii titlurilor executorii constatatoare ale creanței sale.
Susține că această stare de fapt demonstrează în mod indubitabil argumentul instanței de fond că DGFP A nu deține un titlu de creanță, cu un simplu act pe care l-au intitulat titlu executoriu și care nu este recunoscut de debitor, din moment de însuși debitorul a declarat materia impozabilă, iar titlurile executorii de care se prevalează se circumscriu prevederilor art. 81, 82, 83 coroborate cu art. 141 din OG 92/2003, aceasta fiind și rațiunea legiuitorului când, la art. 66 din Legea insolvenței nr. 85/2006, a statuat că creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat nu sunt supuse verificării.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
Creditoarei i s-a pus în vedere să depună acte justificative ale creanței pe care susține că o are împotriva debitoarei însă a depus la dosar doar un înscris intitulat Notă de constatare care face referire la titlurile executorii nr. 8, 7, 6, 54, 3, 2, 1 din 17.01.2005 emise de S, nr. 958/18.11.2004 emis de S și nr. 69128/05.12.2003 emis de
Dintre cele de care se prevalează creditoarea intitulate titluri executorii nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și nu se poate considera creanța ca fiind certă în baza art. 379 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Dintre câte au fost intitulate de către creditoare ca fiind titluri executorii, emise de către aceasta și fără să fie recunoscute de către debitor.
Conform art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă creanța este certă, doar când existența ei rezultă din însuși actul de creanță, sau și din alte acte, chiar neautentice, semnate de debitor sau recunoscute de debitor.
În speța neexistând astfel de acte în mod corect a fost respinsă cererea formulată de către reclamantă iar instanța în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă față de considerentele mai sus expuse urmează să respingă prezentul recurs ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței nr. 325/F/2007, pronunțată de către judecătorul sindic a Tribunalului Alba, în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored. NP
Ex.2/05.05.2008
Jud fond -
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 47/2008.... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 152/2008.... → |
|---|
