Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1101/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1101/2009
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea - SRL C N, împotriva sentinței 140 din 14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații:- GRUP SRL, SP, având ca obiect procedura insolvenței- deschiderea procedurii judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru debitoare avocat iar pentru creditorii asociați, avocat, pe baza împuternicirii avocațiale (fila 133).
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar un înscris din partea BĂNCII prin care se arată că este de acord cu admiterae recursului formulat de - SRL, creditorilor întocmit de, note de ședință formulate de societatea debitoare și note de probatorii depuse de către societatea debitoare prin avocat, înregistrate la dosar în data de 23.03.2009.
Reprezentanta debitoarei mai depune extras de conturi la data de 13.03.2009, cu soldul disponibil în contul creditor al debitoarei, dovezile prin care s-a achitat debitul principal și penalitățile față de creditoarea - Grup SRL și copia cererii de renunțare la judecată, formulată de către creditoare, formulată în dosarul Tribunalului Comercial Cluj.
Reprezentanta debitoarei și reprezentanta asociaților debitoarei declară că nu au de formulat cereri și nici excepții de invocat.
Curtea în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse pe larg, în principal pentru faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea formelor legale, respectiv dreptul de formula contestație în termenul legal de 10 zile, întrucât instanța a înjumătățit termenul pentru formularea contestației, fiind astfel prezumată vătămarea debitoarei și existența prejudiciului. Arată că deși sunt incidente două motive de recurs, unul având drept consecință casarea hotărârii iar celălalt modificarea, arată că interesul recurenților este de a pronunța o hotărâre de modificare a sentinței dată de judecătorul sindic. Arată că prin recursul formulat se contestă starea de insolvabilitate a societății, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și toți creditorii din tabelul creditorilor întocmit de lichidator au fost achitați integral, iar în prezent, societatea nu datorează nici o sumă de bani. Societatea are disponibilități bănești și desfășoară activitate. Cu privire la cererile de renunțare la judecată formulate, solicită să fie interpretate ca o apărare, în sensul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta asociaților solicită admiterea recursului și exprimă punctul de vedere al asociaților, care, arată că societatea dispune de lichidități pentru a face față obligațiilor și faptul că, în calitate de asociați sunt dispuși să ajute societatea să depășească orice problemă.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 140 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulată de creditoarea - GRUP SRL împotriva debitoarei - SRL și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, J-, CUI -.
A fost numit administrator judiciar, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii și s-a dispus ridicarea dreptul de administrare al debitoarei.
S-a dispus desemnarea administratorului special și s-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei, tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, aceasta din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar și indisponibilizarea părților sociale ale debitoarei în registrul special de evidență.
S-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei, precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
S-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar, sub sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, obligația de notificare revenind administratorului judiciar.
S-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a efectua notificările prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006 și s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor la data de 11 martie 2009, termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la data de 1 aprilie 2009, data limită pentru depunerea contestațiilor cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar la 18 aprilie 2009 și termenul pentru soluționarea eventualelor contestații și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 29 aprilie 2009.
S-a mai dispus în sarcina administratorului judiciar obligația de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuțiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și s-a fixat termen pentru examinarea stadiului procedurii, soluționarea eventualelor contestații împotriva tabelului preliminar și depunerea raportului de activitate prevăzut de art. 54 din Legea nr. 85/2006, la data de 29 aprilie 2009, sala 249, ora 8.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, între părți s-a încheiat la 13 mai 2008 contractul de vânzare-cumpărare beton și servicii anexe nr. 2125, în temeiul căruia creditoarea, în calitate de vânzător, a livrat debitoarei beton și a prestat servicii anexe în valoare de 72481,71 lei, evidențiate în factura nr. 10081/30 aprilie 2008, astfel cum rezultă din contractul de la 8-9 și factura de la 11, acceptată la plată, conform art. 46.com. Potrivit convenției părților, neplata la scadență de către debitoare a contravalorii mărfurilor livrate și a serviciilor prestate atrage obligația plății de către debitoare a unor penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, raportate la debitul neachitat, fără ca aceste penalități să poată fi plafonate, prin derogare de la dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.
Din recunoașterea creditoarei referitoare la plățile anterioare deschiderii procedurii, în cuantum de 40688,04 lei, guvernată de dispozițiile art. 1204.civ. coroborată cu ordinul de plată din 13 ianuarie 2009 în valoare de 31793,67 lei (46) și cu biletul la ordin de la 15-16, titlu executoriu care nu este supus verificării, conform art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 61 alin. 1 și art. 106 din Legea nr. 58/1934, a rezultat că la data sesizării judecătorului sindic cu prezenta cerere, creanța creditoarei asupra debitoarei era de 31793,67 lei, plus penalitățile de întârziere și a fost achitată de către debitoare înaintea pronunțării hotărârii, însă debitoarea nu a achitat penalitățile de întârziere aferente debitului pentru o perioadă de 198 zile, cuprinsă între scadența facturii nr. 10081/30 aprilie 2008, 30 mai 2008 și data sesizării judecătorului sindic, 15 decembrie 2008, căror valoare depășește valoarea prag de 10000 lei prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006. Chiar dacă nu s-ar lua în considerare faptul că debitoarea a achitat fracționat suma de 40688,04 lei, și s-ar considera că a plătit această sumă, 40688,04 lei, la scadență, 30 mai 2008, valoarea acestor penalități este egală cu 0,5% X 31793,67 X 198 = 31475,07 lei, net superioară valorii prag mai sus arătate.
Dispozițiile art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 instituie o prezumție de insolvență vădită împotriva debitoarei atunci când aceasta, în termen de 30 de zile de la scadență, nu își plătește datoriile exigibile. Or, din coroborarea neplății de către debitoare a penalităților de întârziere mai sus arătate cu emiterea de către debitoare în favoarea creditoarei a unui bilet la ordin la 30 aprilie 2008, scadent la 12 noiembrie 2008, în valoare de 38000 lei, reprezentând parte din contravaloarea facturii nr. 10081/30 aprilie 2008, refuzat la plată la data de 14 noiembrie 2008 pentru suma de 31793,67 lei (15-16) rezultă că, la momentul pronunțării prezentei sentințe, debitoarea nu avea disponibile lichiditățile necesare pentru a își stinge datoriile scadente de cel puțin 30 de zile. Simplul fapt al plății de către debitoare la data de 13 ianuarie 2009 sumei de 31793,67 lei către creditoare nu face dovada că debitoarea ar avea la dispoziție un flux de lichidități suficient pentru acoperirea celorlalte datorii scadente de cel puțin 30 de zile, debitoarea nedovedind că ar avea încheiate contracte în curs de derulare, că ar avea asigurate linii de credit, că ar urma să încaseze creanțe proprii scadente sau alte elemente de fapt care să conducă la concluzia că insuficiența disponibilităților ar avea caracter momentan. Dimpotrivă, faptul că plata contravalorii facturii nr. 10081/30 aprilie 2008 s-a prelungit pe durata a aproximativ 8 luni de la scadență atestă faptul că debitoarea nu dispune de lichidități decât în cuantum redus și la intervale de timp relativ ridicate, toate aceste elemente de fapt conducând judecătorul sindic la concluzia că debitoarea se află în stare de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de - GRUP SRL împotriva recurentei, ca fiind inadmisibilă și nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea arată că cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu îndeplinește totalitatea cerințelor legale, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, raportat la dispozițiile art. 1 pct 1 lit a respectiv art. 3 pct 6 și pct 12 din Legea nr. 85/2006, respectiv: creanța petiționarei nu respectă valoarea-prag prevăzută de lege; dreptul de creanță al petiționarei nu îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate; neplata cuantumului creanței nu este consecința stării de insolvență a recurentei; această situație de incapacitate de plată a recurentei nu durează de cel puțin 30 de zile.
În ceea ce privește starea de incapacitate de plăți a recurentei precizează faptul că nu se află într-o vădită incapacitate de a face față plăților, stare de fapt deja invocată de petentă prin cererea de deschidere a procedurii.
Recurenta nu se află în stare de incapacitate de plată, astfel încât prezumția involvenței, la care a făcut referire reclamanta prin cererea introductivă de instanță, este răsturnată, recurenta fiind în deplină capacitate de a face față plăților.
Așa cum rezultă din bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul 2008, din balanța de verificare pentru luna decembrie 2008, inclusiv din ordinele de plată pe care le-a depus în probațiune la dosarul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă faptul că recurenta nu este în stare de insolvență, și că își desfășoară în mod normal activitatea comercială, făcând plăți și având un rulaj curent important.
Astfel, din balanța de verificare pentru luna decembrie 2008 rezultă în mod clar faptul că recurenta în luna decembrie 2008, recurenta a avut un rulaj curent de activitate de 1.909.881 lei, iar pe întreg anul 2008 totalul sumelor înregistrate în contabilitate ca urmare a desfășurării activității comerciale a recurentei, fiind de 32.951.203 lei.
Mai mult, așa cum rezultă din adresa nr. 14342/27 ianuarie 2009 emisă de Banca Comercială România, Sucursala C-N, recurenta nu are credite restante sau dobânzi față de aceasta, fiind cu toate plățile la zi aferente unui credit de investiții contractat de recurentă în cuantum de 650.000 Euro.
Creanța petiționarei nu respectă valoarea prag reglementată prin prevederile cuprinse în art. 3 pct 12 din Legea nr. 85/2006.
Suma de 21.793,67 lei reprezentând debit conform facturii fiscale nr. 10081/30 aprilie 2008 fost achitată de recurentă la data de 13 ianuarie 2009 astfel cum rezultă din cuprinsul OP datat 13 ianuarie 2009, pe care l-a depus la dosar.
De asemenea, suma de 34.019,23 lei reprezentând penalități de întârziere conform facturii fiscale nr. 10081/30 aprilie 2008 fost achitată de recurentă la data de 27 ianuarie 2009.
Dreptul la creanță invocat de reclamantă nu îndeplinește condițiile privind caracterul cert, lichid și exigibil.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin 3 din Codul d e procedură civilă "creanța este certă atunci când existența acesteia rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta".
Creanța este lichidă atunci când cuantumul său este precis determinat prin actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.
Referitor la cerința exigibilității creanței, creanța devine exigibilă în momentul în care s-a împlinit termenul stabilit prin convenția părților cu titlu de scadență a obligației de plată.
Cu privire la suma de 34.019,23 lei solicitată de reclamanta - GRUP SRL cu titlu de penalități de întârziere calculate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2125/13 mai 2008, recurenta a contestat totdeauna că ar datora aceste sume de bani, întrucât suma nu este certă, lichidă și exigibilă acesta fiind motivul pentru care recurenta a refuzat să le achite până în acest moment.
În primul rând, scadența sumei de 34.019,23 lei datorate de recurentă reclamantei aferentă facturii fiscale nr. 10081/30 aprilie 2008 fost stabilită de părți ca fiind data de 12 noiembrie 2008.
Acest lucru rezultă în mod clar din biletul la ordin emis de recurentă în favoarea reclamantei - GRUP SRL, la data de 30 aprilie 2008.
Astfel, conform înțelegerii părților, din data de 30 aprilie 2008, suma aferentă acestei facturi în valoarea totală de 72.481,71 lei urma să fie achitată eșalonat de recurentă, urmând ca diferența de sumă de 38.000 lei să fie achitată la data de 12 noiembrie 2008.
Prin prisma acestui fapt, rezultă în mod cert că suma de 34.019,23 lei reprezentând debit de bază nu era scadent decât la data de 12 noiembrie 2008, de unde rezultă că penalitățile de întârziere calculate la această sumă de 34.019,23 lei nu sunt certe, lichide și exigibile.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2125 din 13 mai 2008 fost încheiat ulterior emiterii de către reclamantă a facturii fiscale nr. 10081/30 aprilie 2008 în valoarea de 72.481,71 lei.
Recurenta mai arată că, nu a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței în termenul prevăzut de art. 33 alin 2 din Legea nr. 85/2006, din cauze independente și mai presus de voința acesteia, deoarece reprezentanții legali nu au avut cunoștință de această cerere, unul dintre administratori fiind grav bolnav, aflându-se la domiciliu, iar ceilalți doi administratori fiind în străinătate, dat fiind faptul că sunt cetățeni străini, cu domiciliul în Spania.
Ulterior, debitoarea recurentă a invocat la data de 23 martie 2009 ca motiv de ordine publică nelegala citare a acesteia și totodată încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin (2) Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de ordine publică recurenta arată că judecătorul sindic a dispus prin hotărârea recurată la data de 14 ianuarie 2009 deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta, la cererea creditoarei - GRUP SRL. Pentru a ajunge la o asemenea soluție judecătorul sindic a notificat debitoarea la data de 8 ianuarie 2009 așa încât termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru formularea contestației urma să expire la data de 20 ianuarie 2009. Cu toate acestea instanța de judecată, omițând acest aspect a pronunțat deschiderea procedurii insolvenței la 14 ianuarie 2009 deci înainte cu aproape o săptămână de expirarea termenului legal de formularea contestației pronunțând astfel o hotărâre nelegală care atrage casarea pe motivul prevăzut de art. 304 pct 5 Cod procedură civilă respectiv faptul că instanța de judecată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin (2) Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 15 decembrie 2008 creditorul - GRUP SRL înregistrează pe rolul Tribunalului Comercial Cluj cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitorul recurent - SRL C-N invocând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de 65.812,9 lei compusă din: suma de 31.793,67 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată conform facturii fiscale nr. 10081/30 aprilie 2008 și 34.019,23 lei reprezentând penalități contractuale calculate până la data de 30 noiembrie 2008 conform clauzei cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare nr. 2125/13 mai 2008.
Potrivit art. 33 alin (1) din Legea nr. 85/2006 în termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul sindic va comunica cererea, în copie debitorului.
Pornind de la textul legal sus arătat, Curtea reține că prima instanță a procedat la comunicarea către debitorul recurent a cererii creditorului la data de 8 ianuarie 2009 potrivit filei de comunicare existentă la fila 24 dosar nr-.
Deci, termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru formularea contestației urma să expire la data de 20 ianuarie 2008.
Din această perspectivă judecătorul sindic a pronunțat hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitorul recurent la data de 14 ianuarie 2009 deci înainte de expirarea termenului legal de formulare a contestației.
Prin urmare, pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței anterior expirării termenului legal de formulare a contestației, atrage casarea sentinței atacate pe motivul prevăzut la art. 304 pct 5 Cod procedură civilă respectiv acela că judecătorul sindic a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin (2) Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 dă dreptul debitorului de a formula contestație în termen de 10 zile de la primirea notificării ori în această ipoteză instanța nu poate cenzura acest drept legal al debitorului pronunțând o sentință înainte de expirarea acestui termen.
Este indiscutabil faptul că termenul de 10 zile prevăzut de legea insolvenței este considerat ca unul imperativ și absolut pentru debitor, atrăgând decăderea așa încât același caracter imperativ trebuie consacrat și pentru instanța de judecată care nu poate să procedeze la judecarea cererii creditorului atâta timp cât nu a expirat termenul legal al debitorului de a formula contestație.
Întrucât motivul de recurs invocat este unul de ordine publică întrucât privește nerespectarea de către prima instanță a unui termen procedural imperativ și absolut acesta poate fi invocat chiar și în recurs potrivit art. 306 Cod procedură civilă iar sancțiunea ce urmează a fi aplicată este aceea a constatării nulității absolute a hotărârii atacate prin nerespectarea formelor procedurale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Acestea sunt considerentele pentru care instanța a procedat la casarea hotărârii judecătorului sindic potrivit art. 304 pct 5 Cod procedură civilă și a reținut cauza spre rejudecare în virtutea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă.
Procedând la rejudecarea în ansamblu a cauzei Curtea reține că debitorul față de care s-a solicitat deschiderea procedurii nu se află în insolvență pentru următoarele considerente:
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu îndeplinește totalitatea cerințelor legale, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței raportat la dispozițiile art. 3 pct 1 lit a respectiv art. 3 pct 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, dreptul de creanță invocat de creditorul - GRUP SRL s-a stins prin plată după cum urmează: suma de 31793,67 lei reprezentând contravaloare marfă conform facturii fiscale nr. 10081/30 aprilie 2008 fost achitată de către debitorul recurent la data de 13 ianuarie 2009 anterior pronunțării hotărâri de deschidere a procedurii, prin ordinul de plată din 13 ianuarie 2009. Totodată suma de 34.019,23 lei reprezentând penalități de întârziere a fost achitată prin ordin de plată la data de 27 ianuarie 2009.
Pe de altă parte, neplata cuantumului creanței nu este consecința stării de insolvență a debitorului și mai mult decât atât aceasta nu durează de cel puțin 30 de zile.
Prezumția instituită de art. 3.1 lit a din Legea nr. 85/2006 este o prezumție legală relativă (juris tantum) care poate fi răsturnată prin administrarea unei probe contrare, cum ar fi dovada suficientei fondurilor bănești disponibile.
Așa cum rezultă din bilanțul contabil și contul de profit de pierdere pe anul 2008, din balanța de verificare pentru luna decembrie 2008, inclusiv din ordinele de plată depuse în probațiune la dosarul cauzei, rezultă fără dubiu că debitorul recurent nu se află în stare de insolvență și desfășoară în mod normal activitatea comercială, făcând plăți și având un rulaj curent important.
Pe de altă parte, deși urmarea pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii, și-au declarat creanțele un număr de 12 creditori, acestea au fost achitate integral, creditorii depunând în acest sens cereri de renunțare la judecată.
În concluzie, cererea creditorului nu întrunește condițiile impuse de art. 31 raportat la art. 3 pct 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 iar debitorul nu se află în stare de insolvență, toate celelalte creanțe declarate fiind achitate, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (3) și (5) Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de debitoare iar hotărârea judecătorului sindic va fi casată și urmare a rejudecării cauzei se va respinge cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul - GRUP SRL împotriva debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRl C împotriva sentinței civile nr. 140 din 14.01.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o casează și rejudecând cauza respinge cererea de deschidere a insolvenței formulată de creditoarea - GRUP SRL împotriva debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./16.04.2009
Jud.fond.--
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
