Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.1.100/2009
Ședința publică din data de 24.03.2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Andrei Axente
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de SP C N în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC IMOBILIARE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 8/2009 pronunțată la data de 05.01.2009 în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații:, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Lichidatorul este scutit de palat taxelor judiciare potrivit art.77 din Legea nr.85/2006
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2. civ.
Instanța, analizând recursul formulat, constată că lichidatorul a solicitat și repunerea în termenul de declarare a recursului împotriva sentinței nr. 8/05.01.2009, însă, constată că nu se impune repunerea în termen deoarece în conformitate cu prevederile art. 308. civ. hotărârea ce face obiectul recursului nefiind comunicată cu nici una dintre părți, apreciază că lichidatorul a declarat recursul în termenul legal.
Din oficiu, invocă ca motiv de ordine publică excepția lipsei interesului lichidatorului SP C N în declararea recursului, întrucât prin hotărârea recurată, a fost obligată pârâta la plata pasivului debitoare, măsură care nu justifică interesul lichidatorului.
Curtea, în urma deliberării, lasă caza în pronunțare pe excepție.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 8/C/2009 din data de 05.01.2009 pronunțată în dosarul nr. - de Tribunalul Comercial Clujs -a admis cererea lichidatorului judiciar SP desemnat să administreze procedura debitoarei IMOBILIARE, totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 34.887,93 lei, pasiv al debitoarei.
Analizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat-o ca fiind fondată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. daa rt. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Față de considerentele, judecătorul sindic a apreciat cererea formulată de către lichidatorul judiciar ca fiind fondată și pe cale de consecință, pârâta a fost obligată, la plata sumei de 34.887,93 lei, pasiv al debitoarei în conformitate cu dispozițiile art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic a considerat că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, lichidatorului SP CNs olicitând admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului și admiterea recursului, cu consecința casării sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 103, art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. 3 teza a II-a pr.civ. lichidatorul a învederat că la punerea în executare a sentinței recurate s-a constatat că adresa administratorului statutar a fost greșit trecută, respectiv loc. G,-, jud. C, în loc de localitatea C-N,-,. 1, jud. C, fapt ce a determinat imposibilitatea declarării în termen legal a recursului, eroare ce poate fi remediată doar prin repunerea în termenul de recurs.
Față de modul de îndeplinire a procedurilor de citare și de comunicare a actelor pe o altă adresă a administratorului statuat decât cea reală și corectă, lichidatorul apreciază că în fapt se poate vorbi de o nesoluționare a fondului cauzei, motiv pentru care solicită rejudecarea cauzei în vederea pronunțării unei sentințe temeinice și legale.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma dispozitiilor art. 3041. în vederea solutionării exceptiei invocate din oficiu, instanta de recurs următoarele:
Cererea de chemare în judecata având ca obiect angajarea răspunderii fostului administrator statutar al debitoarei Imobiliare a fost introdusă chiar de către lichidatorul judiciar si a fost admisa prin sentinta comercială nr. 8/C/2009 pronuntată la data de 5.01.2009 de către judecătorul sindic.
Conform dovezilor de comunicare transmise de către Tribunalul Comercial Cluj, sentinta comercială anterior enuntată nu a fost comunicată cu reclamantul lichidator judiciar, ci doar cu pârâta ( 6).
In consecință, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către recurent este lipsită de obiect, deoarece în conditiile în care sentinta comercială recurată nu i-a fost comunicată, termenul de recurs nu a început să curgă si în consecință nu se poate pune problema repunerii într-un astfel de termen, deoarece un termen care nu a început să curgă nici nu putea să se împlinească.
Exceptia lipsei de interes invocată însă de către administratorul judiciar este pe deplin întemeiată. Astfel, cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamantul recurent a fost admisă în întregime de către judecătorul sindic, iar pârâta, fost administrator statutar al debitoarei, a fost obligată la plata sumei de 34.887, 93 Ron, reprezentând pasivul înscris în tabelul definitiv de creante.
Singurul argument invocat de către lichidatorul recurent se referă la faptul că atât în cererea de chemare în judecată cât si în hotărârea judecătorească recurată, adresa pârâtei a fost indicată gresit. Singura persoana care are însă interes de a invoca acest motiv de casare este chiar pârâta, în nici un caz reclamantul căruia i s-a admis cererea de chemare în judecată.
Indicarea gresită a domiciliului pârâtei în hotărârea judecătorească nu reprezintă în sine un motiv de nelegalitate al sentintei si nici nu constituie un impediment pentru punerea în executare a titlului executoriu, în conditiile în care celelalte date de identificare ale pârâtei permit fără echivoc stabilirea identității acesteia.
Desigur, dacă aspectele invocate de către lichidator sunt întemeiate, pârâta supusă procedurii de executare silită, aflând despre existenta titlului executoriu obtinut împotriva sa în conditii de nelegalitate procedurală, va avea la îndemână posibilitatea ca, în conformitate cu propriul interes legitim, născut si actual să demareze căile procedurale avute la dispozitie pentru desfiintarea hotărârii judecătoresti. Lichidatorul judiciar, initiator al demersului de angajare a răspunderii în conditiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 nu are însă nici un interes pentru a desfiinta titlul executoriu, prin promovarea căii de atac deduse judecății.
Pentru toate aceste considerente, exceptia invocata din oficiu de către instanta va fi admisă, iar în baza art. 312 alin. 1. recursul va fi respins pentru lipsa de interes a lichidatorului judiciar care l-a promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a lichidatorului SP C N în promovarea recursului.
Respinge ca fiind lipsit de interes recursul declarat de SP. C-N împotriva sentinței civile nr. 8 din 05 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./3 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Andrei Axente
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
