Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1108/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către debitoarea - - IMOBILIARE SRL împotriva sentinței civile nr. 829/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL și cu intimatul MANAGEMENT - în calitate de administrator judiciar al debitoarei - - IMOBILIARE SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă avocat, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta debitoarei recurente depune concluzii scrise, balanța sintetică a societății și arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta debitoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea cererii pe fond, arătând că prin notele de ședință depuse la termenul anterior au arătat că debitoarea nu a fost legal citată pentru termenul de fond, fiind încălcat art. 261 Cod procedură civilă; că hotărârea atacată nu este motivată în drept și în fapt, că judecătorul primei instanțe a nesocotit dispozițiile art. 105 Cod procedură civilă. Pe fond arată că insolvența nu era efectivă la data introducerii cererii, că societatea avea un disponibil de 3 milioane Euro, iar creanța creditoarei era doar de 12.000 Euro, că prima instanță nu a verificat condițiile de admisibilitate a cererii.
După apelarea cauzei, dar înainte de închiderea dezbaterilor se prezintă pentru debitoarea recurentă avocat, cu delegație la dosar, care pune concluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 829/21.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de creditoarea - SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - - Imobiliare dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei - - Imobiliare SRL; a numit administrator judiciar IT Management pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție de 2000 lei, ce va fi achitată, conform art. 4 alin. 4 din legea insolvenței, din fondul special de lichidare aflat în administrarea UNPIR Filiala T; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței.
A fixat: termenul pentru depunerea raportului prevăzut de art. 54 din legea 85/2006 la 18.06.2009; termenul limită pentru depunerea creanțelor la 15.07.2009; termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 13.08.2009; termenul pentru depunerea eventualelor contestații la 31.08.2009 și pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 10.09.2009; termenul pentru întocmirea raportului privind cauzele insolvenței la data de 15.07.2009; primul termen după deschiderea procedurii la 03.09.2009; data ședinței adunării creditorilor la data de 18.08.2009, și a convocat creditorii debitorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că cererea formulată la 24.02.2009 de creditoarea - SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului și că nu s-a formulat contestație, potrivit art. 33 alin. 6 din Legea privind procedura insolvenței, că debitorul se află în încetare de plăți, că, creditorul are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului într-un cuantum superior valorii-prag prevăzută de lege, dovedită cu copii după contract de prestări servicii încheiat la 12.02.2008, cu anexă, proces-verbal de constatare din 17.02.2008 și facturi fiscale.
Astfel, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile legii și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - - IMOBILIARE SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - - IMOBILIARE SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca netemeinică și nefondată, respingerea cererii reclamantei privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei pentru neîndeplinirea cerințelor Legii nr. 85/2006, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția pronunțată de către instanța de fond nu este temeinică și legală, fiind dată cu încălcarea normelor de procedură care reglementează modul de citare al persoanelor juridice, menționând că pentru singurul termen din 21.05.2009, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurenta, citația fiind afișată, deși art. 92 Cod procedură civilă prevede că citarea nu se poate face prin afișare în cazul persoanelor juridice. Arată că adresa la care a fost citată societatea este greșită, respectiv str. -. -, stradă inexistentă, în loc de str. G -, astfel că procedura fiind viciată, s-au încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. În aceste condiții, consideră că trebuia refăcută procedura de citare, să se pună în vedere reclamantului să facă dovada că recurenta mai are sau nu sediul la adresa indicată, iar instanța de fond neprocedând astfel și neverificând adresa la care a fost citată, a privat-o de posibilitatea de a lua la cunoștință de proces și de a formula cereri în apărare.
Soluția primei instanței este criticată și pentru că a fost admisă cererea reclamantei și s-a deschis procedura insolvenței împotriva pârâtei deși nu erau îndeplinite condițiile pentru aceasta, respectiv creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și nu s-a dovedit imposibilitatea recurentei de a plăti debitele exigibile avute față de creditori. Arată că reclamanta a depus 5 facturi, din care doar una era semnată de către delegatul recurentei, factură care de altfel a fost și achitată, că instanța nu poate reține că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă, din moment ce facturile nu sunt semnate și ștampilate de către debitor, nefiind însușite de acesta.
Pe fond, arată că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 1/2008, prin care reclamanta se obliga să presteze o serie de lucrări pentru societatea pârâtă; că deși a achitat avansul în sumă de 11.900 lei, reclamanta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract și nu a finalizat lucrările; că la 27.03.2008, pârâta a notificat reclamanta că înțelege să denunțe contractul încheiat, lucrările fiind finalizate cu o altă societate; că reclamanta a emis o convocare la conciliere pentru 16.02.2009 în vederea achitării facturilor pe care reclamanta le-a emis. Mai arată că nu recunoaște facturile emise ulterior celei pentru plata avansului, că nu a aprobat devizele de lucrări și nici lucrările suplimentare care au stat la baza emiterii facturii din 11.03.2008 în valoare de 12.128,5 lei; că nu a fost înștiințată cu privire la derularea lucrărilor, iar din 01.03.2008 nu a văzut niciun salariat al acestei societăți la locul unde trebuiau să se efectueze lucrările; că în cadrul concilierii au arătat că au comunicat rezilierea contractului, că nu au fost contactați pentru încheierea proceselor verbale invocate și nici nu le-au fost transmise în vreun fel.
Debitoarea recurentă a susținut că actele emise de către executant au fost preconstituite, ca acestea conțin inadvertențe. Astfel, în adresa nr. 2/12.02.2008 este menționată ca dată a elaborării 12.03.2008, debitoarea fiind invitată la recepția lucrărilor în data de 17.03.2008, iar procesul verbal încheiat cu ocazia recepției lucrărilor nr. 1/17.02.2008 face referire la adresa nr. 2/12.02.2008, așa încât procesul verbal este încheiat înaintea datei menționată în convocare. Mai arată că o altă adresă, nr. 5/28.02.2008, deci după efectuarea procesului verbal de recepție, aduce la cunoștința debitoarei că lucrările au fost sistate, iar executarea acestora a devenit imposibilă. Mai arată că facturile invocate nu sunt conforme cu clauzele contractului și nu i-au fost comunicate.
Astfel, se arată că între părți au existat încă de la început divergențe, că în speță nu se poate dovedi existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, pe care - SRL să o poată invoca, motiv pentru care apreciază că și pe fondul cauzei cererea este nefondată. Se susține că prestatorul nu deține o creanță a cărei existență este neîndoielnică în sensul că asupra ei nu s-a conturat un litigiu, așa încât creanța nu este certă; că prestatorul nu are o creanță al cărei cuantum să fie precis determinat, astfel că aceasta nu este lichidă, deoarece în contractul stipulat era menționată o sumă, iar facturile atașate cererii totalizează o altă sumă, nefiind atașată solicitarea recurentei pentru executarea așa-ziselor lucrări suplimentare; că prestatorul nu are o creanță cu scadență împlinită, a cărei executare la nevoie chiar silită, poate fi cerută, întrucât față de nerespectarea culpabilă a contratului, de nerealizarea la parametri solicitați a lucrărilor până la data renunțării unilaterale la contract și a necomunicării facturilor atașate cererii, apreciază că nu datorează sumele pretinse și nici eventuale penalități, cu atât mai mult cu cât o singură factură a fost semnată de către debitoare și la dosar nu există dovezi privind expedierea și recepționarea de către aceasta a celorlalte facturi.
În aceste condiții, debitoarea recurentă susține că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 3 din Legea 85/2006, astfel că nu insuficiența fondurilor bănești a fost considerentul pentru care nu a plătit facturile reclamantei.
Creditoarea intimată - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, arătând că la data de 12.02.2008 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1/2008, în care debitoarea era beneficiar, iar creditoarea, prestator, calitate în care a emis următoarele facturi fiscale:
1. nr. - 03/01.02.2008, scadentă la 01.02.2008, în valoare de 11.900 lei, factură achitată de către debitoare;
2. nr. - 03/03.03.2008, scadentă la 03.03.2008, în valoare de 6.247,5 lei, factură neachitată;
3. nr. - 03/06.03.2008, scadentă la 06.03.2008, în valoare de 6.485,5 lei, factură neachitată;
4. nr. - 03/11.03.2008, scadentă la 11.03.2008, în valoare de 16.802,8 lei, factură neachitată;
5. nr. - 03/11.03.2008, scadentă la 11.03.2008, în valoare de 12.128,5 lei, factură neachitată.
Creditoarea a arătat că aceste facturi au fost emise ca urmare a realizării de către societatea creditoare a lucrărilor prevăzute în contractul de prestări servicii nr. 1/2008, că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de prestări servicii de a realiza lucrări de reparații, modernizări și igienizări la apartamentul din B,-, facturile fiind însoțite de devize de lucrări, astfel încât debitoarea a avut posibilitatea să urmărească evoluția lucrărilor.
Creditoarea consideră că recursul debitoarei nu este întemeiat, având în vedere dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă care permite comunicare prin afișare în cazul persoanelor juridice atunci când se refuză primirea sau când se constată lipsa oricăror persoane la sediul acestora, așa încât nefiind găsită nicio persoană la sediul debitoarei, în mod lega, citația a fost afișată de către agentul procedural. Cu privire la indicarea greșită a adresei, arată că adresa a fost indicată corect în cererea de chemare în judecată și în cuprinsul hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, motiv pentru care apreciază că și această susținere a debitoarei este neîntemeiată.
Pe de altă parte, a mai arătat că recurenta nu a făcut dovada așa-zisei rezilieri a contractului de prestări servicii, care în opinia acesteia a avut loc printr-o notificare trimisă creditoarei la data de 27.03.2008 și pe care aceasta din urmă arată că nu a primit-
Administratorul judiciar MANAGEMENT a fromulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin sentința civila nr. 829/21.05.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș in dosar nr-, s-a dispus, impotriva IMOBILIARE L, declanșarea procedurii de insolventa in conformitate cu prevederile legii 85/2006, fiind desemnat in calitate de administrator judiciar MANAGEMENT, iar începând cu data de 21.05.2009 - data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei IMOBILIARE, administratorul judiciar MANAGEMENT a procedat la aducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute de Legea 85/2006 și a celor stabilite de judecătorul-sindic prin sentința de deschidere. În acest sens, în vederea formulării și depunerii declarațiilor de creanță de către creditori, au fost notificați toți creditorii ai căror sediu/adresă au fost cunoscute, iar pentru cei necunoscuți, notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea IMOBILIARE, a fost publicată în Buletinul Insolvenței nr. 2972/19.06.2009, precum și în ziarul "Bursa" din data de 12.06.2009.
Tinand cont de existenta unor creditori străini, administratorul judiciar a procedat la traducerea notificării si ulterior comunicarea acesteia către potențialii creditori.
Având in vedere faptul ca prin sentința de deschidere a procedurii de insolventa, termenul limita pentru verificarea creanțelor, intocmirea, afișarea si comunicarea tabelului preliminar al creanțelor a fost stabilit la data de 13.08.2009, pornind de la declarațiile de creanță formulate și înregistrate, administratorul judiciar a întocmit, orientativ, un tabel preliminar de creanțe, a căror valoare se ridică până la suma de 12,595,667.31 lei.
Fiind notificați de către administratorul judiciar numit în cauză, creditorii societății debitoare IMOBILIARE au formulat declarații de creanță, dorind să încerce să-și recupereze prin această modalitate creanțele lor împotriva averii debitoarei. De asemenea, ulterior studierii documentelor contabile puse la dispoziția administratorului judiciar, a fost intocmit si depus prin registratura Tribunalului Timiș, la data de 17.07.2009, raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa debitoarei DAR IMOBILIARE
Administratorul judiciar mai arată că în urma analizării documentelor contabile predate de către societatea debitoare, a constatat faptul ca aceasta in cursul anului 2008 realizat pierdere in suma de 343.000 lei, pierdere datorata cheltuielilor financiare din cursul anului 2008.
Debitoarea recurentă - - IMOBILIARE a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu consecința respingerii cererii ca nefondată, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocând faptul că sentința civilă nr. 829 din 21.05.2009 a Tribunalului Timiș este nemotivată în drept și în fapt, încălcînd astfel norma imperativă de la art. 261 (1) pct. 5 Cod procedură civilă. Consideră că instanța de fond s-a rezumat să constate, în mod nefondat, că au fost respectate prevederile dispozițiilor Legii nr. 85/2006 - fără a arăta exact care prevederi anume au fost respectate și care sunt argumentele de fapt care susțin poziția instanței de fond - cu toate că din probele administrate în cauză nu rezulta în mod limpede îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru demararea procedurii insolvenței. Mai arată că instanța de fond a admis nemotivat cererea SRL.
S-a mai arătat că sentința civila nr. 829/21.05.2009 a fost pronunțata cu nesocotirea dispozițiilor privitoare la procedura de citare, că - IMOBILIARE are sediul social in T, str. -. - nr. 28, fapt cunoscut de catre, așa încât se putea efectua în mod corect și efectiv procedura de citare și comunicare a actelor relevante la sediul real, or, în speță, procedura de citare cu - Imobiliare, Ia singurul termen de judecată, s-a efectuat la o altă adresă. Conform art. 100 (3) Cod procedură civilă, sanțiunea nulității absolute este prevăzută pentru lipsa mențiunilor prevăzute la art. 100 (1) pct. 4 Cod procedură civilă, anume: "procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedura trebuie sa conțină - pct. 4 - numele, prenumele, domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, daca cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește intr-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau in hotel si daca actul de procedura a fost inmanat la locuința sa, ori a fost afișat pe usa acestei locuințe". Prin urmare, apreciază că procedura de citare și comunicarea actelor de procedură s-a făcut cu nerespectarea tuturor dispozițiilor menționate, aspect sancționat cu nulitatea absolută de către legislator.
Astfel, recurenta susține că potrivit art. 312 (3) raportat la art. 304 pct 5 și art. 105 alin (2) Cod procedură civilă, casarea sentinței recurate se impune, având în vedere caracterul imperativ al normelor invocate și nulitățile exprese prevăzute de legislator.
Se mai susține că cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva - Imobiliare nu îndeplinește condițiile necesare prevăzute de Legea nr. 85/2006 pentru deschidrea procedurii, deoarece în conformitate cu dispozițiile legale in materie, un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței trebuie să justifice o creanță certă, lichida și exigibilă de mai mult de 30 de zile față de debitor. Or, în speță, aceste condiții nu sînt îndeplinite. Creanța este certă atunci cînd existența acesteia este neîndoielnica, rezultînd din actul de creanță ca atare sau din alte acte, emise de debitor sau recunoscute de acesta, neexistînd nici un litigiu asupra lor, sau cînd este constatata printr-un titlu executoriu, hotărâre judecătoreasca, efect de comerț investit cu formula executorie ori printr-un act administrativ, iar - nu a făcut dovada vreunui înscris care sa justifice existenta unei creanțe certe (factură emisă și acceptată, hotărâre judecătoreasca, sau titlu executoriu). Creanța este lichida atunci cînd cuantumul ei este determinat și este exigibila cînd a ajuns la scadență și când creditorul poate solicita executarea acesteia de îndată, dar - nu a dovedit că și-a îndeplinit în totalitate și corespunzător obligațiile contractuale asumate cu privire la executarea lucrărilor contractate.
Debitoarea a învederat că prin cererea formulata, SRL a solicitat instanței să analizeze existența sau inexistența unui raport juridic între părți, derularea acestui raport, etc, aspecte care nu pot face obiectul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, instanța competentă fiind chemată să cenzureze strict și limitativ condițiile prevăzute de legea specială. Arată că debitoarea nu se află în stare de insolvență, că prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile; că insolvență presupune incapacitatea de plată a debitorului, ce exprimă starea patrimoniului debitorului care face imposibilă plata datoriilor exigibile cu fondurile disponibile. Pentru a opera starea de insolvență, încetarea de plăți, generată de insuficiența fondurilor, trebuie sa fie efectivă, permanentă și exteriorizată, punînd debitorul in imposibilitatea de a-și continua activitatea. Așadar, debitorul este in insolvență cînd patrimoniul său este lipsit de lichidități ori acestea sunt insuficiente, dar din actele depuse la dosar rezultă că aceste condiții nu sînt îndeplinite în cazul - IMOBILIARE care, la data introducerii cererii avea operantă o linie de credit de 3 milioane euro în condițiile în care pretenția nu depășea 12 mii euro.
S-a mai susținut că procedura insolvenței nu reprezintă o cale de valorificare a creanțelor pe cale silită împotriva debitorului care nu își execută obligațiile, ci, o procedură specială care se aplică debitorului aflat în incapacitate de plată, iar proba insolvenței reclamă administrarea unor dovezi din care să rezulte neplata la scadență a datoriilor și lipsa de lichidități. Pentru a avea beneficiul prezumției de insolvență, creditorul trebuie sa prezinte dovezi din care sa rezulte limpede datoria debitorului si scadența obligației.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că nu au fost îndeplinite legal dispozițiile privind modul de citare al părții. Astfel, raportat la dispozițiile art. 88 pct. 4 Cpc, citația va cuprinde numele, domiciliul și calitatea celui citat. Ori, din cuprinsul trimiterii poștale rezultă faptul că nu s-au respectat mențiunea privind adresa pârâtei debitoare.
Adresa la care a fost citată societatea este greșită, respectiv str. -. -, stradă inexistentă în T, în loc de str. G -, astfel că procedura fiind viciată cauza nu putea fi soluționată la acel termen de judecată.
De asemenea, reglementarea modului de citare al persoanelor juridice din art. 92 Cod procedură civilă prevede că citarea nu se poate face prin afișare în cazul persoanelor juridice menționând că pentru singurul termen din 21.05.2009, nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurenta, citația fiind afișată.
Față de aceste aspecte, Curtea nu va putea analiza pe fond susținerile recurentei privind netemeinica cererii de chemare în judecată și implicit a sentinței criticate.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de debitoarea - - IMOBILIARE SRL împotriva sentinței civile nr. 829/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cadrul rejudecării pricinii, instanța, după ce se va îndeplini legal procedura de citare, va analiza și aspectele privitoare la contestarea stării de insolvență, susținute de - - IMOBILIARE SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - - IMOBILIARE SRL împotriva sentinței civile nr. 829/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.10.2009.
Presedinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /30.10.2009
Tehn. / 2 ex./30.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
