Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1039/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1039/COM
Ședința publică din 1 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Dorin Ilie
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr.1018/25.05.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar EXPERT A, având ca obiect procedura insolveneței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus prin serviciul registraturii întâmpinare de către lichidatorul judiciar al debitoarei intimate și de asemenea se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în baza art.242 alin.2 proc.civ. și nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1018/25.05.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC " " SRL, cu sediul în A,-, jud. A, cod unic de înregistrare: -, număr de ordine în registrul comerțului: J-; s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, s-a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 al. 4 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus plata onorariului lichidatorului în sumă fixă de 3.500 lei pe toată perioada de desfășurare a procedurii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic constatând că la data de 25 mai 2009 lichidatorul judiciar Expert desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL relevat incidența în cauză a art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței întrucât în averea debitorului nu există bunuri; constatând că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, deși procedura se derulează în scopul acoperirii pasivului debitorului, deci creditorii sunt cei interesați la mărirea averii debitorului în vederea satisfacerii cât mai complet a creanțelor acestora,
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 2145 din data de 23.10.2008;
Constatând că potrivit art. 20 al. 1 lit. i raportat la art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței închiderea procedurii în condițiile în care nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii este obligatorie,
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței va dispune încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
În baza art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost dispusă plata din fondul de lichidare a cheltuielilor aferente continuării procedurii.
Împotriva sentinței comerciale nr.1018/25.05.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr- a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate pentru motivele ce se succed:
Prin Sentința comercială nr.1018 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar de faliment nr- privind pe SC SRL se pune în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Solicită instanțe de recurs, casarea cu trimitere spre rejudecare, continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de proceda la formularea unei plângeri penale în temeiul art.147 din Legea nr.85/2006, așa cum s-a hotărât în Adunarea creditorilor care a avut loc în data de 09.02.2009 la sediul lichidatorului judiciar. În data de 09.02.2009 s- hotărât de către creditorii prezenți la Adunarea Creditorilor debitoarei SC SRL formularea de către lichidatorul judiciar unei plângeri penale împotriva administratorului societății debitoare, întru-cât acesta nu a depus actele contabile așa cum prevăd dispozițiile art.28 din Legea nr.85/2006.
În condițiile prezentate mai sus, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
În subsidiar, solicită desființarea Sentinței Comerciale nr. 1018/25.05.2009 avându-se în vedere următoarele:
Astfel conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidentele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de fi provocat starea de insolvență (aspect neevidențiat de către lichidator), abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta, precum si realizarea în condițiile legii drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 " în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. "
Apreciază că este imposibil de acceptat soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu fost respectată dispoziție imperativă legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri si că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă si. evident, de a cere atragerea răspunderii materiale foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală acționarilor, care să poată primi raportul final si situațiile financiare finale ale procedurii.
Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină, dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii la închiderea procedurii, în situația dată, face aceste precizări în calea de atac legală.
În concluzie, solicită Instanțe, în principal, admiterea recursului așa cum fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în temeiul art.147 din Legea nr.85/2006, desemnarea unui administrator special și formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată.
În cauză lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare arătând că recursul creditoarei este neîntemeiat și pe cale de consecință solicită instanței respingerea acestuia și respectiv menținerea sentinței pronunțate în primă instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat.
Astfel, criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în nici un fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Nu este fondată nici critica ce vizează atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, întrucât aprecierea oportunității formulării acestei cereri se face prin parcurgerea procedurii insolvenței o anumită perioadă, lucru care implică efectuarea unor anumite cheltuieli. Ori dacă averea debitoarei nu are bunuri suficiente pentru asigurarea acestor cheltuieli și astfel devine incident art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai poate dispune continuarea procedurii.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, desemnarea administratorului special, formularea unei plângeri penale împotriva membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei sau depunerea raportului asupra cauzelor insolvenței.
Ca principiu, desemnarea unui administrator special este, conform art. 18, alin. 1 din Legea 85/2006, de competența adunării asociaților debitoarei, iar nedesemnarea acestuia nu este de natură să facă inaplicabile dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006. În speță, administratorul special nu a fost desemnat de asociații debitoarei.
De asemenea, contrar celor reținute în recursul formulat de a Municipiului A, lichidatorul juridic a formulat plângere penală împotriva numiților și pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.147 din Legea nr.85/2006, însă prin Rezoluția din 05.06.2009 Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada dispus neînceperea urmăririi penale față de susnumiții.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
Din această perspectivă trebuie privit și fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea 85/2006. Atâta timp cât nu mai poate fi identificat niciun bun în averea debitoarei și, în lipsa documentelor contabile ale societății, lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să constate că există vreun element care să îl determine să formuleze o cerere în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei, folosirea fondului de lichidare este nejustificată. acestuia este să asigure lichidități în vederea desfășurării activităților specifice insolvenței (preluarea actelor societății, determinarea cauzelor insolvenței, identificarea și lichidarea elementelor de patrimoniu), ori asemenea activități nu mai pot fi desfășurate în speță.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, astfel cum s-a întâmplat în cauza de față, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
Așa fiind, considerând că nu există motive de casare, sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr.1018/25.05.2009, pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
DR. - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.19.10.2009
Tehnored 2 ex.20.10.2009
Instanță fond: Tribunalul ARAD
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Magdalena Mălescu, Dorin Ilie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
