Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1112/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1112/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate reclamanta - SA Târgu-M, cu sediul în Târgu-M-/A și de pârâta - SRL Târgu-M, cu sediul în Târgu-M-, împotriva sentinței comerciale nr.1435/16 octombrie 2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Comercial mureș nr-.
La apelul nominal răspunde recurenta-pârâtă - SRL prin avocat, lipsă recurenta-reclamantă - SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind timbrate fiecare cu câte o taxă judiciară în sumă de 20,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recurenta-reclamantă solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune întâmpinare la recursul formulat de reclamanta - SA. Declară că nu are alte cereri de formulat în apărare.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum este formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul acordării tuturor cheltuielilor de judecată, respectiv și a onorariilor de avocat, conform prev. art.274 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul formulat de reclamantă cere, conform întâmpinării scrise depuse la doar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1435 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea -. SRL și s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea -. SA împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, creanța creditoarei în cuantum de 897.447,07 lei reprezentând chitie și penalități de întârziere, are un caracter incert întrucât, pe rolul Tribunalului Comercial mureș există un litigiu între cele două părți, creditoarea neavând până în prezent un titlu executoriu.
Împotriva sentinței au formulat recurs creditoarea și debitoarea. În expunerea motivelor căii de atac, creditoarea arată că,creanța sa este certă, lichidă și exigibilă iar activul debitoarei nu mai permite acoperirea creanței. Dispozițiile Legii nr. 114/1996 permite emiterea facturilor și după rezilierea de drept a contractului, până la data evacuării din imobil.
În recursul său debitoarea consideră sentința nelegală parțial întrucât, deși i s-a admis contestația, cheltuielile de judecată i s-au acordat doar parțial, omițându-se și onorariul de avocat.
Prin întâmpinare debitoarea a solicitat respingerea recursului, creanța creditoarei nefiind nici certă, nici exigibilă.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. Curtea constată:
În ceea ce privește recursul debitoarei, acesta este fondat, reprezentantul acesteia depunând copia după chitanța care justifică cheltuielile reprezentând onorariu de avocat.
Recursul creditoarei se dovedește a fi însă nefondat, judecătorul sindic apreciind corect caracterul incert al creanței. Astfel, între creditoare și debitoare a existat un contract de închiriere încheiat la data de 08.02.2000, prelungit prin actul adițional din 23.01.2003 până la data de 01.02.2006. 1 al art. 7 din contract prevede ca și motiv de reziliere neplata chiriei în termen de 1 lună de la scadență, însă modul în care este redactat nu relevă nicidecum conținutul unui pact comisoriu de gradul 4 care ar exclude intervenția instanței în a dispune rezilierea contractului, simpla inserare a sintagmei " atrage după sine rezilierea de drept" neexcluzând această intervenție. În schimb, în alineatul 2 al aceluiași articol părțile au convenit ca acest contract să constituie temei legal al evacuării fără trecerea vreunui termen și fără intervenția instanței. Debitoarea în calitate de locatar, nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a chiriei din luna noiembrie 2005, așa încât a fost acționată în instanță de către creditoare la data de 28.04.2006, cauza formând obiectul dosarului nr-. În acest dosar debitoarea a formulat acțiune reconvențională și s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor debitoarei până la concurența sumei de 113.144, 86 lei. De asemenea, s-a continuat executarea silită a debitoarei, prin executor judecătoresc consemnându-se la CEC la dispoziția instanței suma de 113.144,86 lei, suma ce formează și obiectul dosarului de mai sus. Ulterior creditoarea și-a majorat pretențiile la 323.344,43 lei, cererea de poprire asiguratorie a acesteia fiind admisă doar în parte pentru suma de 296,51 lei. Totodată, debitoarea a formulat acțiune distinctă împotriva creditoarei, dosarul fiind conexat la cel de mai sus. Într-adevăr, din actele depuse la dosarul de fond, este evident că între părți există mai multe litigii privind atât imobilul care a format obiectul contractului de închiriere cât și cuantumul pretențiilor creditoarei.
În acest context, într-adevăr art. 31 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 prevede că orice creditor care este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii reglementate în această lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în sensul definit la art. 3 pct. 1 și la art. 3 pct. 6, poate introduce o cerere introductivă. Din interpretarea acestor două texte rezultă că se va da curs cererii creditorului dacă din conținutul ei rezultă că sunt întrunite cumulativ următoarele cerințe: creanța este certă lichidă și exigibilă și în cuantumul prevăzut de lege (art. 3 pct. 12); neplata datoriei trebuie să fie consecința stării de insolvență a debitorului; această situație a debitorului durează de cel puțin 30 de zile.
În speță, între părți există litigii cu privire la creanța creditoarei, aceasta neputând fi considerată ca fiind certă.
Procedura insolvenței nu este menită a fi utilizată ca instrument de constrângere a debitorului pentru ca acesta să-și plătească datoriile sub amenințarea cu falimentul, dacă debitorul are fonduri pentru a plăti sau dacă se invocă o excepție aparent întemeiată.
Mai trebuie remarcat și faptul că procedura insolvenței nu este o modalitate simplificată de soluționare a unor chestiuni litigioase între părțile contractante, de orice natură, ea având scopul expres prevăzut în art. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv, nstituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, și nu stabilirea răspunderii contractuale a părților în litigiu.
Pentru acestea, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic, în baza art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 a admis contestația debitoarei și a respins cererea creditoarei, recursul acesteia din urmă urmând a fi respins, în baza art. 312 pct. 5. pr. civ.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta SA, cu sediul în Târgu-M,-/A, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 1435 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de pârâta SRL, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în sensul că obligă creditoarea SA la plata sumei de 30.393 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-15.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
