Practica judiciara insolventa. Decizia 1111/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1111/
Ședința publică din 11 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în M C,-/A, scara B,.43, jud.H, împotriva Sentinței civile nr. 1621 din o7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 733/2005.
La apelul nominal răspunde pârâtul-recurent, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recurentul depune concluzii scrise, declarând că nu mai are alte cereri de formulat în apărare.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată, solicitând stabilirea corectă a funcției pe care a îndeplinit-o la SC SA, aceea de funcționar public cu statut special în sistemul de apărare, stabilirea grupei de muncă gr.I, spor de confidențialitate, transferul dosarului de pensie civilă la pensii militare și obligarea intimatei-pârâte la plata daunelor morale în cuantum, de 50.000 lei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1621 din 7 iulie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr. 733/2005 a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei Insolvency Specialists T-M, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SA M C, acțiune prin care reclamantul a solicitat stabilirea corectă a funcției pe care a îndeplinit-o la firma debitoare, respectiv aceea de funcționar public cu statut special în sistemul de apărare, stabilirea grupei de muncă I-a, spor de confidențialitate, transferul dosarului de pensie civilă la pensie militară și daune morale de 50.000 RON în sarcina societății pârâte.
Judecătorul sindic a constatat că reclamantul, potrivit carnetului de muncă depus în copie la dosarul cauzei, a fost angajat la SA în perioada 15 aprilie 1974 - 1 iulie 1993, în calitate de inspector documente secrete cumulat cu atribuții privind apărarea civilă, evidență militară și lucrări de mobilizare, asigurarea evidenței documentației și a raporturilor privind producția specială, iar conform Ordinului nr. 50/1990 al, MS, Adunarea generală a asociaților SA a hotărât încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă, dar numai în procent de 50%, astfel cum rezultă și din adeverința nr. 1768 din 10 septembrie 2003 emisă de SA. Deși potrivit adeverinței 2854 din 22 noiembrie 2004 emisă de societate pentru aceeași perioadă - 15 aprilie 1974 - 1 aprilie 1992, reclamantul este încadrat în grupa a II-a de muncă dar în procent de 100%, judecătorul sindic a apreciat că acest aspect nu prezintă relevanță, deoarece ulterior, prin adresa înaintată de lichidatorul judiciar Avocatului Poporului nr. 2819 din 31 octombrie 2007, acesta a arătat că adeverința nr. 1768 din 10 septembrie 2003 este cea corectă, fapt care i s-a comunicat și reclamantului prin adresa nr. 1514 din 14 iunie 2007. Prin urmare, s-a apreciat că sunt nefondate susținerile reclamantului potrivit cărora ar beneficia de gradul I de muncă și că ar fi beneficiat de un statut special ca și funcționar public, impunându-se recunoașterea conform cu Statutul Cadrelor Militare. Totodată, s-a apreciat că nu se justifică nici sporul de confidențialitate având în vedere că temeiul legal în baza căruia îl solicită și anume OG nr. 18/2006 nu face referire la acest spor.
În ceea ce privește petitul de acordare a daunelor morale, judecătorul sindic l-a respins pe considerentul că societatea în faliment nu se află în culpă deoarece a procedat în mod legal la emiterea actelor necesare pensionării în temeiul evidențelor existente și a actelor normative în vigoare la data emiterii lor.
Cererea de înaintare a dosarului de pensie civilă de H la UM o638 MCa fost respinsă în condițiile în care H nu este parte în cauza dedusă judecății.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic a declarat recurs reclamantul, care, deși succint a motivat că s-au desconsiderat probele administrate, că practic documentele secrete aflate în custodia lichidatorului sunt dispărute și că dorește să-i fie recunoscută grupa I de muncă, statutul de cadru militar mobilizat pentru perioada aferentă și cere daune pentru privarea unui drept legal.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 164/2001; 1294/2001 și OG nr. 18/2006. Completând motivele recursului, recurentul a detaliat aspecte legate de pretinsa sa carieră de cadru militar mobilizat, de distrugerea documentelor care ar fi putut certifica situația sa, a precizat că există contradicții între cartea sa de muncă și alte documente aflate la dosar, justificând de ce i se cuvine încadrarea în grupa I de muncă în temeiul Ordinului nr. 50/1990, sporul de confidențialitate, dreptul de a i se transfera dosarul de pensie civilă la. MIRA și daune morale.
Lichidatorul judiciar M, desemnat pe seama debitoarei SA a depus concluzii scrise prin care a cerut menținerea sentinței atacate și respingerea recursului, în esență invocând situația care rezultă din adeverința nr. 1768 din 10 septembrie 2003, considerând că a procedat la emiterea actelor necesare pensionării în temeiul actelor existente și a actelor normative în vigoare.
Analizând hotărârea atacată inclusiv prin prisma prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul reclamantului este fondat, dar din alte considerente decât cele invocate de acesta și anume, de ordine publică privind competența materială de soluționare a cererilor legate de recunoașterea grupei I-a de muncă, recunoașterea sporului de confidențialitate, a calității de funcționar public cu statut special, asimilat cu statutul de cadru militar mobilizat, pentru perioada indicată în cererea de chemare în judecată.
Deși reclamantul corect a formulat o cerere adresată Tribunalului Harghita înregistrată ca litigiu de muncă sub nr-, instanța investită cu soluționarea acelui dosar, prin încheierea din 22 noiembrie 2007 constatat necompetența completului de judecată specializat în judecarea litigiilor de muncă, pentru simplul fapt că una dintre părți se află în faliment și a dispus transpunerea cauzei la un complet de judecată în această materie și anume în procedura reorganizării judiciare, indicând și completul cu nr.. La următorul termen de judecată dosarul a fost conexat la dosarul de faliment cu nr. 733/2005 în care s-a și pronunțat sentința care formează obiectul prezentului dosar.
Se constată că nici măcar nu s-a declinat competența de soluționare ci pur și simplu s-a transpus cauza de la un complet la altul, fiind vorba despre complete specializate în condițiile în care Tribunalul Harghita nu are secție comercială. Cert este că, nu s-a pus în discuție întinderea competenței de atribuții ale judecătorului sindic, în raport de prevederile Legii nr. 85/2006. Cererile reclamantului exced sferei de competență stabilită de prevederile art. 11 din Legea nr. 85/2006 în sarcina judecătorului sindic, fiind specifice dreptului muncii și atrăgând competența de soluționare de către un complet specializat, așa cum corect a fost inițial înregistrată cererea.
Împrejurarea că societatea comercială la care a fost angajat reclamantul, care pretinde drepturi specifice unui litigiu legat de raporturile sale de serviciu cu societatea angajatoare, se află în procedura insolvenței, nu justifică prorogarea de competență la care a recurs instanța. Calitatea de societate aflată în insolvență, reorganizare judiciară sau faliment, nu o împiedică să participe în orice alt litigiu în calitate de pârât, cu excepția situațiile avute în vedere de prevederile art. 36 care impun suspendarea judecății, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Solicitările reclamantului nu pot fi considerate ca fiind cereri de natură judiciară aferente procedurii pentru a putea fi considerate peste atribuțiile expres prevăzute de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 republicată, ca intrând în competența de soluționare a judecătorului sindic în cadrul procedurii de faliment potrivit art. 2 din același text legal.
Prin urmare, văzând prevederile art. 304 pct. 3 coroborat cu prevederile art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare primei instanțe, unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de petentul, domiciliat în M C,-/A, scara B,.43, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1621 din 7 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 733/2005.
Casează hotărârea atacată și trimite cererea petentului spre competentă soluționare Tribunalului Harghita - Secția civilă - complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond: GREFIER,
-14.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1109/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1277/2009. Curtea de... → |
|---|
