Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1113/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1113/2008
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții, - și împotriva sentinței comerciale nr. 134 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: - - COMUNICAȚII SRL, - SA, - ROMÂNIA SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI, - SRL, intimat, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă recurenții și fiind reprezentați de avocat care este împuternicit să-l reprezinte și pe recurentul, avocat în reprezentarea intereselor recurentului și reprezentantul creditoarei - - COMUNICAȚII SRL.
Procedura de citare este îndeplinită prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1614/24.04.2008.
Toate cele patru recursuri sunt timbrate, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și aplicate timbre judiciare în valoare de 0, 15 lei pentru fiecare recurs.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanții recurenților depun taxele judiciare de timbru pentru calea de atac promovată și declară că nu au de formulat cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de, având în vedere că sentința atacată a fost comunicată acestuia la data de 04.03.2008 iar recursul a fost introdus la data de 19 03. 2008, ultima zi fiind data de 17.03.2008.
Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției, consideră că recursul a fost promovat în termen, pe procesul verbal de comunicare nu există semnătura clientului și apreciază că, calea de atac promovată de unul din debitori profită și celorlalți.
Reprezentantul recurentului, lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că recursurile se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului - solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii lichidatorului judiciar pentru antrenarea răspunderii recurentului în solidar cu ceilalți, ca nefondată. Apreciază că judecătorul sindic a aplicat greșit legea, nu rezultă cu certitudine vinovăția pârâtului, la dosar nu s-au administrat probe în dovedirea vinovăției, existând doar raportul lichidatorului, care, din momentul preluării dosarului nu a făcut nici un demers pentru recuperarea sumelor. Mai arată că judecătorul sindic, doar în măsura în care sunt întrunite disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate să oblige la suportarea unei părți din pasivul debitoarei și nu în întregime. Precizează că suma de 70000 lei a fost evidențiată în acte și există dovada prestării serviciului. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentatul recurenților, și solicită admiterea recursului, apreciind că sentința atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legii și cu lipsa de imparțialitate a judecătorului sindic care s-a aflat în eroare când a reținut că s-a susținut inadmisibilitatea cererii de angajare a răspunderii ca fiind întemeiată pe lipsa de cvorum a Adunării creditorilor, întrucât a susținut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006. Mai arată că diferența de 76 000 lei nu s-a stabilit pe baza unei expertize contabile, iar recurenții și-au manifestat tot timpul disponibilitatea pentru recuperarea debitelor. Susține că, în situația în care societatea nu este plătitoare de TVA nu există obligativitatea emiterii facturilor fiscale. Nu a fost dovedită existența unui raport de cauzalitate între faptele administratorilor și apariția stării de insolvență și nu sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006. Apreciază că sunt incidente motivele de recurs prevăzute la punctele 1 și 9 ale art. 304. civ. Solicită amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.
Reprezentantul creditoarei - - COMUNICAȚII SRL, consideră că nu există motive de recurs, apreciază că sentința dată de judecătorul sindic este pertinentă și solicită respingerea recursurilor declarate de, - și precum și admiterea excepției tardivității recursului declarat de. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.134 din 21.01.2008 Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulata de către lichidator judiciar, numit in procedura falimentului debitoarei - SRL si in consecinta:
Au fost obligați pârâții, si, in solidar la suportarea pasivului debitoarei in cuantum de 184.657,15 RON.
În motivare se arată că prin cererea înregistrată la data de 12.11.2007, lichidatorul judiciar a chemat în judecată pe pârâtii, si, solicitând judecătorului sindic ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați in solidar la suportarea pasivului debitoarei - SRL aflată în procedura judiciară a falimentului.
În motivarea cererii introductive, lichidatorul judiciar a învederat că instituirea răspunderii personale a administratorilor societății debitoare este justificată de săvârșirea de către acesta a faptelor ilicite incriminate de disp. art. 138 lit.d din Legea nr.85/2006. La 30.11.2006 debitele de încasat erau de 119.049 RON, din care "clienti-facturi de intocmit" in valoare de 70.302 RON, neincasarea debitelor fiind una dintre cauzele stării de insolvență. Pentru mai mult de 200 de clienți nu au fost întocmite facturi si nu au putut fi urmăriți creditorii si încasate debitele, răspunderea aparținând in solidar tuturor administratorilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d si alin. 4 din Legea
85/2006.
Conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolventă a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii.
Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are
drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau
să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art.138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolventă este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Nefacturarea serviciilor prestate avand drept consecinta imposibilitatea de recuperare a creanțelor născute din serviciile prestate reprezinta o fapta culpabila care a generat in mod direct prejudicierea creditorilor societatii debitoare. Exista raport de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favprabilă pentru realizarea efectului.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, prezumția având un caracter juris de
jure.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorului judiciar ca fiind fondată și, pe cale de consecință, pârâții au fost obligati să suporte pasivul debitoarei în sumă de 184.657,15 RON, în conformitate cu disp. art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții, - și.
Recurenții, și au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor, formulate de lichidatorul desemnat.
În motivarea recursului se arată că at.138 lit.d din Legea nr. 85/2006 condiționează obligarea administratorului la suportarea unei părți din pasivul debitoarei dacă prin faptele menționate în acel articol și săvârșite de administratori au determinat apariția stării de insolvență.
Neemiterea facturilor fiscale pentru o parte din suma de 70.000 lei nu a determinat apariția stării de insolvență debitoarei și nici nu favorizat apariția acestei stări din moment ce nu s-a putut recupera nici un leu din sumele de bani pe care debitorii societății debitoare trebuiau să o plătească.
Majoritatea sumei ce reprezintă valoarea pasivului datează din perioada în care nu erau plătitori de TVA și nu aveau obligația de a emite facturi fiscale către persoane fizice.
Recurentul - a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii promovate de lichidator pentru atragerea răspunderii recurentului la plata întregului pasiv al debitoarei.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței se bazează numai pe raportul lichidatorului, care nu și-a probat concluziile menționate în cuprinsul acestuia.
Simpla reprezentare unui prejudiciu potențial de către administratori nu antrenează răspunderea acestora în temeiul art.138 din Legea nr. 85/2006, ci acesta trebuie să fie însoțită de acte materiale săvârșite în scopul realizării unei intenții frauduloase organelor de conducere. În cauză nu s-a făcut dovada că recurentul și ceilalți administratori au avut reprezentarea unui prejudiciu iminent al creditorilor societății pe care l-au urmărit și acceptat, iar diferența dintre o acțiune ilicită și infracțiune nu constă în forma de vinovăție cu care este săvârșită, ci în prevederea faptei care prezintă pericol social în legea penală și în săvârșirea acesteia cu vinovăția stabilită prin lege.
Examinând recursurile declarate de, și, instanța constată că sunt nefondate din următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele debitorilor.
Dispozițiile art.138 din lege reglementează cazuri expres determinate în care membrii organelor de conducere și supraveghere ai persoanei juridice ajunse în stare de insolvență sau orice altă persoană care cauza această stare vor putea fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile ca stare patrimoniului debitorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere debitorului persoană juridică sau oricărei alte persoane care cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită membrilor organelor de conducere și supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, fapte care se încadrează în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute la art.138 alin.1 lit. c-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent datoriilor exigibile și culpa persoanelor căror răspundere se solicită.
Din raportul lichidatorului întocmit în cauză rezultă că neîncasarea debitelor a fost una din cauzele insolvenței.
Nefiind întocmite facturi nu au putut fi urmăriți clienții și încasate debitele de la peste 200 de clienți.
Neîntocmirea facturilor a dus la imposibilitatea urmăririi clienților, neîncasarea debitelor generând un prejudiciu creditorilor al căror creanțe nu au putut fi acoperite.
Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Debitoarea nu emis facturi, astel că prin acțiunea lor pârâții au determinat starea de insolvență acesteia.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Corecta ținere registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 91/1990, care în art.73 stabilește că administratorii societății sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.10 alin.1 din Legea nr. 82/1991 arată că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) pr.civ, va respinge ca nefondat recursurile, nici unul din motive neîncadrându-se în dispozițiile art.304 Cod proc.civ.
Recursul formulat de este tardiv, din următoarele considerente:
Potrivit art.301 Cod proc.civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art.8 alin.1 "Curtea de Apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic în temeiul art.11", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii".
Deci în materia insolvenței termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Hotărârea fost comunicată recurentului în data de 4.03.2008, astfel că recursul trebuia formulat până în data de 17.03.2008. Însă recurentul a formulat recurs în 19.03.2008, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.301 Cod proc.civ. și art.8(2) din Legea nr. 85/2006 va respinge ca tardiv recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții -, și, împotriva sentinței civile nr. 134 din 21.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâtul ,
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/12.06.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Acțiune în anulare. Decizia 411/2008. Curtea de Apel Brasov | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
