Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 113/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 113
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ BÎRLAD - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL BÎRLAD, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BÎRLAD, intimat SC SRL BÎRLAD, intimat BANK SA B CU SEDIUL ALES, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 454/F/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. pentru recurent, lipsă fiind reprezentanții legali ai intimaților și lichidatorului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, motivat și formulat în termen.
Interpelat de instanță, cons. jur. pentru recurentă precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Cons. jur. pentru recurentă solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 454/F/ 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic a fost respinsă acțiunea formulată de Cabinet Individual Bârlad lichidator judiciar al debitorului SC Bârlad împotriva administratorului debitorului în faliment: cu ultimul domiciliu cunoscut în Bârlad,-, -. A,.10, județul
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței;
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL Bârlad cu sediul în Bârlad,-, județul
S-a dispus radierea debitorului din Registrul comerțului.
In temeiul a art.4 alin.(4) din legea insolvenței a fost autorizată plata sumei de 26.000 lei onorariu de lichidator, și sumei de 714,80 lei cheltuieli de procedură lichidatorului judiciar Bârlad, din fondul special de lichidare.
In temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
In temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole sau altor registre în care este înregistrat debitorul, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Acțiunea lichidatorului judiciar reclamant este neîntemeiată.
Art.138 din Legea insolvenței nr.85/2006 prevede în cazul în care raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului se poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la art. 138 alin.1 lit. a - g din legea insolvenței.
În speță, lichidatorul judiciar reclamant nu a făcut dovezi privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtei și nici probe concrete ale faptei ilicite, lipsind astfel din motivarea acțiunii în condițiile răspunderii, respectiv prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din Raportul cauzal privind debitoarea SC SRL Bârlad întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei la 11 februarie 2009 rezultă că societatea este dizolvată conform Legii nr.359/2004, societatea nu mai funcționează la sediul declarat, administratorul statutar a declarat că nu mai are arhiva societății și nu mai are sume de achitat deoarece banca SA Agenția Bârlad i-a vândut casa ipotecată și că nu i-a acoperit toate datoriile.
Prin Raportul cauzal au fost menționate și totodată prezumate premisele ținerii unei contabilități fictive, dispariției unor documente sau evidența contabilă să nu fi fost ținută conform legii, întrucât lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia evidenței contabile a debitoarei falite.
Natura juridica a răspunderii reglementate de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală specială, cu toate consecințele ce decurg din această calificare, ce conține elemente derogatorii de la dreptul comun al răspunderii delictuale.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, condițiile atragerii răspunderii sunt cele din dreptul comun: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Legea insolvenței enumeră limitativ faptele pentru săvârșirea cărora se poate angaja răspunderea persoanelor menționate de către lege.
Deci, spre deosebire de dreptul comun, unde pentru orice faptă care cauzează unei alte persoane un prejudiciu se poate atrage răspunderea patrimonială, în situația prevăzută de legea
specială, legea limitează aceste fapte la cele 7 fapte enumerate. Aceste fapte nu pot fi extinse, prin analogie, la alte fapte similare.
Art. 149 din legea 85/2006 prevede că dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Regulamentului CE 1346/2000 referitor la procedurile de insolvență.
Aceasta nu permite aplicarea altor dispoziții legale privind responsabilitatea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitorului, respectiv adăugarea altor fapte decât cele prevăzute.
Pentru a se putea atrage răspunderea, nu este suficient sa se facă dovada săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute de lege și nici a existenței prejudiciului.
In legea privind procedura insolvenței, este prevăzută în mod expres necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu:".judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului.sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul
societății sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvență a debitorului.".
Pentru a se putea angaja răspunderea persoanei/persoanelor care au cauzat starea de insolvență este necesar ca autorul faptei să fi acționat cu vinovăție care poate îmbrăca forma intenției (art.138 lit. a) - c) și f) - g)) sau a culpei (art.138 lit. d).
Și în cazul răspunderii reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 ca și în dreptul comun al răspunderii delictuale, răspunderea celui care a săvârșit una dintre faptele enumerate de către lege, va fi angajată, indiferent ce formă îmbracă vinovăția acestuia: intenție sau culpă (chiar și pentru culpa cea mai ușoară).
În speță nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâților, lichidatorul judiciar reclamant nu aduce probe concrete ale faptei ilicite, și nu se face nici o probă în sensul vinovăției acestora, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea fostului administrator, față de cele constatate, urmând a se respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată în temeiul art.138.
Cu privire la raportul final de activitate privind debitorul și activitățile de lichidare judiciare desfășurată, lichidatorul judiciar a constatat că societatea debitoare nu mai funcționează la adresa înregistrată la ORC, este dizolvată, nu există creanțe de încasat și bunuri de valorificat din averea debitorului, și a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131, radierea debitoarei de la ORC, și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri, conform art. 136 din Legea nr.85/2006.
Nefiind înregistrate obiecțiuni din partea creditoarei Bârlad care a fost de acord cu închiderea procedurii de insolvență în temeiul art. 131 și radierea debitoarei SC SRL Bârlad de la Oficiul Registrului Comerțului V;
Constatând astfel că, la data de 15 aprilie 2009 lichidatorul judiciar Bârlad desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL Bârlad a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului;
Din verificările efectuate și din relațiile primite de la serviciul financiar al municipiului Bârlad rezultând că debitorul nu are nici un fel de avere;
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința civilă nr. 337/F din data de 30 septembrie 2008 și s- numit administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență Bârlad;
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege;
Constatând că notificarea a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență;
In temeiul art.131 din legea privind procedura insolvenței, s-a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva sentinței nr. 454/ 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic a declarat recurs creditoarea B criticând- pentru nelegalitate conform prevederilor dispozițiilor art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă cu raportare la art. 138 și 140 - 142 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 138 fost formulată cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a numitei, în calitate de fost administrator al debitoarei SC, prin care s-a solicitat suportarea de către acesta a unei părți din pasivul societății, incluzând și creanța S preluată de la CAS
Prin sentința comercială nr. 454/F/ 13.10.2009 supusă recursului, instanța a dispus închiderea procedurii debitoarei, radierea acesteia și respins ca nefondată cererea de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare.
Hotărârea instanței a fost luată fără să se ia în considerare că, în cauză, au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale menționate. Așa cum este menționat în cuprinsul prezentei hotărâri, lichidatorul judiciar, cu toate diligențele făcute, nu a putut intra în posesia documentelor contabile, deoarece fostul administrator a refuzat orice fel de colaborare.
Așadar, există posibilitatea reală ca, în cursul procedurii de executare silită dispusă de instanță ca urmare a dispunerii antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, să fie recuperate sumele necesare realizării creanțelor creditorilor debitoarei.
Nu poate fi calificată ca obiectivă poziția instanței care a ignorat actele de la dosarul cauzei din care reiese vinovăția fostei conduceri pentru ajungerea falitei în încetare de plăți.
Neconducerea evidențelor contabile cu respectarea rigorilor prevăzute de lege a avut în speță semnificația unei premize irefragabile pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență, evidența contabilă fiind organizată de așa manieră încât nu a fost posibilă reconstituirea realității operațiunilor și a situației financiare a societății.
Altă critică vizează greșita interpretare a dispozițiilor art. 140 - 142 din Legea nr. 85/2006.
În conformitate cu dispozițiile anterior citate, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuie să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul judiciar să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor și, în baza acestuia, să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor fostului administrator al debitoarei.
În cazul de față, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a, nu a fost soluționată printr-o hotărâre irevocabilă.
În acest context, măsura închiderii procedurii falimentului nu este legală, deoarece această procedură poate fi închisă numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a debitorului și după executarea silită a administratorului societății debitoare așa cum prevede art. 140 - 142 din Legea nr. 85/2006.
În cauza de față, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii de faliment înainte de a se pronunța o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
Prin închiderea procedurii de faliment lichidatorul judiciar este descărcat de sarcini, astfel încât în sarcina sa nu subzistă obligația de a contacta un executor judecătoresc.
Este adevărat faptul că sentința de respingere se bucură de autoritate relativă de lucru judecat, fiind executorie, dispozițiile Legii nr. 85/2006, nestatuând asupra obligativității că aprobarea raportului final și închiderea procedurii judiciare să nu poată fi dispusă, câtă vreme nu s-a statuat cu caracter irevocabil asupra cererilor formulate în temeiul prevederilor art. 138, 140 și 142 din lege. Însă, în ipoteza în care hotărârea ar fi reformată pe cale extraordinară de atac, în sensul admiterii cererii, punerea în executare a acestui virtual titlu executoriu nu ar putea fi asigurată raportat la dispozițiile art. 142 din lege.
În concluzie, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei, consideră că procedura insolvenței nu se poate închide, din acest punct de vedere soluția pronunțată de judecătorul sindic fiind nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de creditoarea cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, referitor la greșita respingere de către judecătorul sindic a acțiunii formulate de lichidatorul judiciar în contradictor cu pârâta vizând antrenarea răspunderii acesteia în temeiul disp art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi analizat, recurenta AVAS neavând calitate procesuală activă.
Astfel, subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante in fata instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus in materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile înscrise în art. 295 Cod procedură civilă, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 - Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în aceasta acțiune au
avut-o exclusiv lichidatorul Cabinetul individual de insolvență și parata.
Cu referire la al doilea motiv de recurs, vizând maniera în care judecătorul sindic a interpretat disp. art.140-142 din Legea nr. 85/2006, Curtea retine următoarele:
Punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident, atât timp cât judecătorul sindic a interpretat și aplicat corect dispozițiile relevante din Legea nr. 85/2006. De asemenea, verificarea criticilor care exced cadrului art. 304 Cod procedură civilă, verificare făcută în aplicarea art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, relevă că prima instanță a stabilit judicios situația de fapt, cele reținute de judecătorul-sindic având pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Curtea de apel constată că Legea insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea ca judecătorul-sindic să desemneze executorul judecătoresc care să execute silit bunurile aflate în patrimoniul persoanelor a căror răspundere personală, prevăzută la alin. (1) al art. 138, fost instituită, pentru acoperirea datoriilor societății pe care au condus-
Potrivit prevederilor art. 142, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, textul de mai sus are în vedere ipoteza în care, urmare a admiterii de instanță a acțiunii în răspundere întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea stării de insolvență a debitorului persoană juridică refuză să execute, de bunăvoie, hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic, astfel că - pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent - este necesară trecerea la executarea silită a bunurilor din averea personală a celor obligați la suportarea unei părți din pasiv. În această situație, legiuitorul a prevăzut că executarea silită a persoanelor responsabile se va face de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă. Cu alte cuvinte, prerogativa executării silite față de asemenea persoane este recunoscută executorului judecătoresc, ea realizându-se potrivit dispozițiilor din dreptul comun, fiind reglementată - deci - de art. 373 și următoarele Cod procedură civilă, judecătorul-sindic neavând posibilitatea legală de a stabili - prin hotărârea de închidere a procedurii - modalitatea de punere în executare a hotărârii de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Susținerile contrare ale creditoarei-recurente B - privitoare la acest aspect - nu au nici o bază legală.
În cazul în care obligația (stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu) nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, debitorul neînțelegând să execute benevol obligația sa, potrivit art. 3711Cod procedură civilă, ea se aduce la îndeplinire prin executare silită, în conformitate cu dispozițiile Cărții V, dacă legea nu prevede altfel. Executarea silită are loc, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Dreptul de a porni executarea silită împotriva unui debitor este recunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu, conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă, fără ca instanța (în speță, judecătorul-sindic) să indice în hotărâre procedura de executare.
Având în vedere norma cuprinsă în alin. (2) al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca - după închiderea procedurii falimentului - să își recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului, în urma repartizării sumelor de executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de lichidator, fiind lipsite de fundament juridic afirmațiile recurentei, în sensul că prin aceasta s-ar ajunge în situația ca executorul să se transforme în lichidator judiciar. De asemenea, se poate observa că, potrivit aceleiași reglementări, după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, tocmai pentru că - după închiderea procedurii - practicianul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea sa, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, așa cum statuează articolul 136 din legea menționată. Aceasta nu înseamnă, în niciun caz, că creditorii vor fi puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, nemaiavând posibilitatea legală să execute silit - individual - bunurile lor.
Numai la o analiză sumară a textului menționat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție - între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea stării de insolvență - deoarece după închiderea procedurii sumele vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de faliment, acoperirii pasivului persoanei juridice, așa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia. O asemenea concluzie nu poate fi primită tocmai pentru că - prin art. 142 alin. (2) - legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc, care are datoria să procedeze la repartizarea sumelor, în conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de lichidator, și aceasta chiar după pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii. De aceea, obligația lichidatorului - de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv de creanțe - nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136, obligația instituită prin art. 142 neurmărind altceva decât să asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea legii speciale privind efectuarea plăților.
Curtea de apel mai reține că prin Legea nr. 85/2006 nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligația ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc, motivat de împrejurarea că hotărârea pronunțată în temeiul art. 138 constituie titlu executoriu și, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însuși textul art. 142. Practic, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului, prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziție de lichidator, această obligație a practicianului nereprezentând altceva decât o măsură cu caracter administrativ, menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de creditoarea-recurentă B și va menține sentința civile nr.454/F/13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalului Vaslui -judecător sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței nr. 454/F/ 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.02.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.03.2010
Tribunalul Vaslui - judecător sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Antoanela Susanu, Liliana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
