Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1299/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.1299/2009
Ședința publică de la 07 aprilie 2009
Completul este compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de lichidatorul judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, desemnat în procedura de insolvență a debitoarei - SOCIETATEA DE REPREZENTANȚĂ ȘI TRANZACȚII COMERCIALE IMPORT EXPORT SRL împotriva sentinței comerciale nr. 246/22.01.2009 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații: - SRL, - SRL CU SEDIUL ALES LA AV., DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, - TRANS SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ C N, CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI C - N, - TRANS SRL, - SRL, SOCIETATEA MESTESUGAREASCA, - SRL, - SA, SA, INSTITUTUL DE CERCETARE ÎN " ", - SRL, - TRANS ROMÂNIA SRL, - SA, - SRL, - SRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI H, - - SOCIETATE DE REPREZENTANTA ȘI COMERCIALE IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurentul-lichidator judiciar este scutit de plata taxelor judiciare.
S-a prezentat referatul cauzei după care instanța, constată că prezentul recurs nu vizează angajarea răspunderii organelor de conducere ci doar cheltuielile de judecată avansate de și, motiv pentru care apreciază că intimatul-pârât de rd. 2 nu are calitate procesuală și nu se impune citarea acestuia.
S-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de creditoarea - SRL și întâmpinarea intimaților pârâți,.
Reprezentantul recurentei, declară că nu are de formulat alte cereri și nici excepții de invocat.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii, în sensul obligării societății debitoare la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.246 din 22 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins cererea formulată de lichidatorul judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA împotriva pârâților, și, cerere având ca obiect angajarea răspunderii și obligarea la plata pasivului debitoarei - SOCIETATE DE REPREZENTANȚĂ ȘI TRANZACȚII COMERCIALE IMPORT EXPORT SRL în cuantum de 469.169,21 lei.
Lichidatorul judiciar a fost obligat să-i achite pârâților și cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a- Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului încredințat infracțiuni suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor a constatat în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Potrivit art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune, la cererea practicianului în insolvență, ca o parte a pasivului debitoarei persoană juridică ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului în situația în care aceste persoane au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Judecătorul sindic a apreciat că, în cazul în speță, angajarea răspunderii pârâților împotriva cărora lichidatorul judiciar a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate este condiționată de întrunirea cumulativă a unor cerințe, respectiv existența prejudiciului, existența unei fapte culpabile, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și săvârșirea faptei cu vinovăție.
În ceea ce privește existența prejudiciului situația este destul de clară, întrucât starea de insolvență a debitoarei a fost dovedită și constatată prin însăși cererea de deschidere a procedurii și hotărârea dată urmare acestei cereri, rezultând și din înscrierea în tabelul creditorilor în favoarea acestora a unor creanțe care totalizează suma de 469.169,21 lei.
Fapta ilicită ce este invocată de lichidatorul judiciar în cuprinsul cererii introductive constă în aceea că pârâții, în calitate de membrii ai organelor de conducere, administratori de drept și respectiv de fapt, au dispus continuarea activității societății, încălcând dispozițiile imperative ale legii insolvenței, în condițiile în care aceasta impune ca în momentul în care insolvența este prezumată să solicite intrarea debitoarei în procedura insolvenței sau cel puțin formularea unei cereri având acest obiect.
Susținerile lichidatorului judiciar nu au putut acceptate decât în parte, raportat la următoarele considerente:
Dispozițiile art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 stabilesc în mod clar și neechivoc o condiție esențială pentru a fi antrenată răspunderea membrilor organelor de conducere sau a oricărei alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitoarei și anume continuarea activității în interes personal.
Deci, pe lângă faptul că trebuia dovedită împrejurarea că pârâții au hotărât să continue activitatea debitoarei în condițiile în care aceasta nu mai putea face față datoriilor scadente cu disponibilitățile bănești pe care persoana juridică le deținea, lichidatorul judiciar trebuia să dovedească și faptul că această continuare a activității s-a făcut în interesul personal al pârâților.
Această hotărâre trebuia să conducă în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, însă continuarea activității trebuia să se facă în interesul personal al pârâților.
În cazul în speță, lichidatorul judiciar a susținut că pârâții au apelat la credite, în condițiile în care aceștia și-au mărit în mod nejustificat pasivul în dauna creditorilor care, neavând cunoștință despre situația financiară a debitoarei, au continuat să desfășoare cu aceasta relații comerciale.
După cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență, raport întocmit de administratorul judiciar, depus la filele 145-156, vol.I, în perioada 2002-iunie 2006, analizată de practicianul în insolvență, debitoarea a înregistrat o evoluție descendentă a cifrei de afaceri, cu excepția anului 2004, când cifra de afaceri a crescut de la 2.266.989 lei în 2003 la 2.318.249 lei, atingând punctul minim de 1.530.813 lei în anul 2005, fiind nulă în anul 2006 datorită faptului că veniturile din vânzarea mărfurilor și veniturile din producția vândută au fost inexistente.
Din același raport de activitate judecătorul sindic a reținut faptul că declinul debitoarei a început în anul 2004, când pierderea înregistrată a atins minimul sumei de 10.921 lei, debitoarea nereușind să mai obțină profit în întreaga perioadă analizată.
Veniturile din exploatare au scăzut continuu, societatea înregistrând în ceea ce privește stocurile o traiectorie oscilantă, în anii 2002-2006 înregistrându-se producție pe stoc la sfârșitul exercițiului financiar, fapt ce denotă că societatea nu a reușit să valorifice bunurile realizate.
Cât privește cheltuielile de exploatare, acestea au fost în ultimii 3 ani ai perioadei analizate mai mari decât veniturile, cheltuielile fiind considerabile întrucât societatea se aproviziona exclusiv cu cherestea uscată, neavând în dorate utilaje necesare acestui proces tehnologic.
În plus, în perioada analizată factorii naturali (inundațiile) au permis furnizorilor de cherestea amplificarea prețurilor de vânzare. În aceste condiții, costurile cu materia primă au crescut și au generat o majorare a cheltuielilor de producție, iar prețurile de desfacere la export au rămas aceleași, activitatea de exploatare începând să devină neprofitabilă.
Din conținutul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, judecătorul sindic reține faptul că această stare a fost datorată lipsei dotării tehnologice corespunzătoare (uscător gater) necesară pregătirii materiei prime, fapt ce a determinat debitoarea să achiziționeze materie primă uscată, prețul de achiziție al acesteia fiind destul de ridicat, lucru ce a determinat și o creștere a costului de producție; creșterii exagerate a costului cu materia primă începând cu anul 2004 în timp ce prețul de vânzare al produselor la export a rămas neschimbat; lipsei fondurilor necesare realizării planului de investiții (realizarea unei secții de producție de mic mobilier din lemn în vederea sporirii volumului activității de export), nereușindu-se astfel achiziționarea gaterului și uscătorului.
Debitoarea a intenționat, de asemenea, realizarea unui post propriu de transformare pentru alimentarea cu energie electrică, dar pe fondul lipsei lichidităților proiectul nu a fost încheiat, motiv pentru care unitatea de producție nu a fost capabilă să lucreze la capacitatea de producție proiectată, utilajele neputând funcționa simultan.
Din același raport a rezultat faptul că partea de comerț a activității debitoarei a devenit nerentabilă în momentul în care furnizorii interni și-au majorat prețurile, astfel încât desfacerea produselor pe piețele externe nu mai asigura rata de profit. Au fost pierduți o serie de clienți datorită nerespectării parametrilor de realizare a produselor finite, debitoarea fiind în imposibilitate de a obține ajutoarele de la Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii în vederea ieșirii din dificultățile financiare, la acestea adăugându-se și litigiile existente între debitoare și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, litigii soldate cu câștig de cauză acordat debitoarei, însă abia în anul 2005, condiții în care în anul 2001 debitoarea achitase către bugetul statului în plus suma de 246.425.009 lei vechi a cărei restituire s-a dispus abia în anul 2005.
Judecătorul sindic a apreciat că această analiză a activității debitoarei pe perioada anului 2002-2006 relevă existența unor dificultăți financiare datorate unor cauze obiective, în condițiile în care pârâtul de rândul 2 creditat societatea debitoare cu sume importante de bani (54.000 USD și 100.000 franci francezi creditare făcută de pârâtul în cursul anului 1998), iar celălalt pârât, având calitatea de administrator statutar, nu a încasat niciodată dividende sau o remunerație în această calitate.
De altfel, administratorul de fapt al societății a fost pârâtul, care a fost retribuit pentru calitatea pe care o avea, având încheiat cu societatea un contract de muncă începând cu data de 1 iunie 2006 și un salariu fix lunar de 10.000.000 lei vechi, însă începând cu anul 2005 luna noiembrie salariul acestuia a fost redus la J și nu a mai fost încasat, motiv pentru care a formulat declarație de creanță în cauză, fiind la rândul său creditor al creditoarei cu suma de 10.388,09 RON, după cum rezultă din tabelul definitiv al creditorilor depus la dosarul cauzei la fila 102 vol.
Chiar în condițiile în care s-ar accepta susținerile lichidatorului judiciar în sensul că pârâții au continuat activitatea debitoarei deși aceasta nu mai putea să facă față cu disponibilitățile bănești datoriilor scadente, judecătorul sindic apreciază că nu a fost dovedită împrejurarea că această continuare a activității s-a făcut în interesul personal.
Că este așa rezultă din susținerile pârâților, necontestate de altfel de către lichidator, în sensul că nici unul dintre administratorii statutari, pârâții cetățeni francezi, nu au beneficiat de dividende, profitul fiind întotdeauna reinvestit, iar în ceea ce-l privește pe pârâtul, administratorul de fapt al debitoarei, acesta nu și-a încasat salariul cuvenit în baza contractului de muncă încheiat cu debitoarea începând cu luna noiembrie 2005, devenind creditor al acesteia.
În speță nu s-a dovedit faptul că acele contracte la care pârâții au apelat au fost ruinătoare pentru societate, fiind făcute doar cu scopul întârzierii încetării de plăți, lichidatorul afirmând un interes personal al pârâților în continuarea activității, fără însă a-l dovedi.
Ori, potrivit art.1169 civ. cel ce face o afirmație trebuie să o dovedească, pretinsul mandat oneros a administratorilor statutari nefiind dovedit, lichidatorul nedepunând la dosar în dovedirea susținerilor sale înscrisuri care să ateste încasarea de către pârâți a unor sume importante de bani în calitate de administratori statutari și continuarea activității debitoarei tocmai în scopul încasării acestora.
De altfel, în cadrul raportului întocmit în baza disp. art.59 din Legea nr.85/2006, lichidatorul însuși a menționat că nu exisă indicii de săvârșire a vreuneia dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, după ce a făcut o analiză detaliată a documentelor societății, ca ulterior să formuleze cerere de angajare a răspunderii, fără însă să dovedească pretinsele fapte ale pârâților care au condus la starea de insolvență.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, chiar dacă s-ar accepta ideea avansată de lichidatorul judiciar în sensul că prelungirea activității neprofitabile a societății a fost una dintre cauzele ce au determinat în mod cert ajungerea debitoarei în incapacitate de plată, nu s-a dovedit împrejurarea că această atitudine a pârâților s-a făcut în interesul lor personal, întrucât legiuitorul a stabilit în mod neechivoc antrenarea răspunderii doar în această limitativă ipoteză.
În ceea ce privește vinovăția pârâților, deși se încearcă acreditarea idei că nedeclararea stării de insolvență prin prelungirea activității societății ce înregistra pierderi de mai bine de un an a fost săvârșită cu intenție, judecătorul sindic a considerat că intenția nu a fost dovedită și că, cel mult, poate fi reținută în sarcina pârâților culpa de a nu formula o cerere întemeiate pe dispozițiile Legii nr.64/1995 la acea dată, în condițiile în care societatea a fost creditată de către pârâtul și întreaga atitudine a pârâților denotă preocuparea pentru relansarea societății debitoare, a activității acesteia, în acest sens putând fi menționate și demersurile făcute de pârâți pentru obținerea unor fonduri de la Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație.
Pe de altă parte și sumele achitate către bugetul de stat, emiterea unei decizii de impunere nelegală, au avut drept consecință lipsa disponibilităților bănești și imposibilitatea achitării datoriilor scadente, întrucât recuperarea sumei în cuantum de 246.425.009 lei vechi abia în anul 2005, în condițiile în care suma a fost achitată în 2001, pus în imposibilitate debitoarea de a utiliza această sumă pe parcursul a 4 ani și de a-și acoperi eventualele creanțe scadente.
Totodată judecătorul sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă și a constatat că lichidatorul se află în culpă procesuală obligându-l la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de pârâți în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs lichidatorul judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA solicitând admiterea acestuia, modificarea parțială a hotărârii atacate cât privește cheltuielile de judecată, în sensul obligării societății debitoare - SOCIETATE DE REPREZENTANȚĂ ȘI TRANZACȚII COMERCIALE IMPORT EXPORT SRL-societate în faliment al cărei lichidator este recurenta, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților și și nu a lichidatorului în nume personal.
În dezvoltarea motivelor de recurs, lichidatorul judiciar arată că hotărârea atacat a fost dat cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește partea care suportă cheltuielile de judecată.
Astfel, art. 67 din Codul d e procedură civilă prevede faptul că " Părțile pot să-și exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar" iar prevederile art. 274 din același cod prevăd faptul că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
De asemenea, art. 3 alin 1, pct 28 din Legea nr. 85/2006 prevede faptul că "lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute de art. 25 în cadrul procedurii de faliment".
În aceste condiții, raportat la prevederile legale menționate se poate observa faptul că lichidatorul nu este parte în procesul intentat în temeiul art. 138 din Legea insolvenței ci este un reprezentant legal al debitorului.
Debitorul în faliment este parte în proces, chestiune întărită și de prevederile art. 140 din Legea nr. 85/2006 care arată cu claritate faptul că "sumele depuse potrivit art. 138 alin 1 vor intra în averea debitorului".
În condițiile în care lichidatorul nu are nici un interes personal în promovarea unei asemenea acțiuni iar rezultatul unei acțiuni în angajarea răspunderii este greu de preconizat ( în condițiile unei jurisprudențe și doctrine contradictorii), lichidatorii judiciari vor ezita în a introduce o acțiune de acest gen pentru a evita pericolul angajării răspunderii acestora pentru cheltuielile de judecată.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la data de 2 aprilie 2009 solicită respingerea recursului declarat în cauză (37).
Intimatul prin întâmpinarea depusă la data de 6 aprilie 2009 arată că nu a solicitat în procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (40).
Intimații și prin întâmpinarea depusă la data de 6 aprilie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală (41-43).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 4031Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea judecătorului sindic a fost recurată de către lichidatorul judiciar doar sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, susținându-se de către recurent că, acestea sunt datorate de debitorul aflat în insolvență iar nu de lichidator în nume propriu.
SOCIETATEA -SOCIETATE DE REPREZENTANȚĂ ȘI TRANZACȚII IMPORT EXPORT SRL face obiectul unei proceduri de faliment în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Cluj iar în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA.
În această calitate și potrivit atribuțiilor exprese stabilite de legea insolvenței în sarcina acestuia de art. 25 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a formulat o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
Pornind de la prevederile art. 138 alin (1) din Legea nr. 85/2006 care conferă calitate procesuală activă în formularea cererii de angajarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a debitorului aflat în insolvență, lichidatorului judiciar rezultă fără nici un dubiu că această cerere nu a fost făcută în numele propriu al lichidatorului ci în calitate de reprezentant al debitoarei falite.
Din această perspectivă dispoziția cuprinsă în hotărârea judecătorului sindic prin care lichidatorul judiciar a fost obligat în nume propriu la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de pârâți invocându-se ca temei de drept prevederile art. 274 Cod procedură civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin (1) pct 9 Cod procedură civilă.
Este fără nici un dubiu faptul că, lichidatorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, și desemnat să exercite atribuțiile prevăzute de art. 25 în cadrul procedurii de faliment, definiție cuprinsă în prevederile art. 3 alin (1) pct 28 din Legea nr. 85/2006.
În atare situație, în raport de această prevedere legală se poate concluziona faptul că lichidatorul judiciar nu este parte în procesul intentat în temeiul art. 138 din legea insolvenței ci este un reprezentant legal al debitorului respectiv un participant în procedură.
Dimpotrivă, partea în prezenta acțiune este debitorul, aceasta rezultând și din prevederile art. 140 din Legea nr. 85/2006 care arată faptul că "sumele depuse potrivit art. 138 alin (1) vor intra în averea debitorului".
Este real faptul că prevederile legii insolvenței se completează în virtutea dispozițiilor art. 149 din această lege cu prevederile Codului d e procedură civilă însă doar în măsura compatibilității lor.
Prin urmare, raportat la textele mai sus enumerate, Curtea reține că acestea au fost aplicate greșit atunci când judecătorul sindic a obligat lichidatorul judiciar la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de lichidatorul judiciar iar în raport de prevederile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă hotărârea judecătorului sindic va fi modificată parțial doar sub aspectul obligării debitoarei - SOCIETATE DE REPREZENTANȚĂ ȘI TRANZACȚII COMERCIALE IMPORT EXPORT SRL -societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA C la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea pârâților și iar nu a lichidatorului judiciar în nume propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA C împotriva sentinței comerciale nr. 246 din 21 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în parte în sensul obligării debitoarei - SOCIETATE DE REPREZENTANȚĂ ȘI TRANZACȚII COMERCIALE IMPORT EXPORT SRL -societate în faliment -reprezentată prin lichidator judiciar CASA DE IINSOLVENȚĂ TRANSILVANIA la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, în favoarea pârâților și, iar nu a lichidatorului judiciar în nume propriu.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./30.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
