Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1210/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1210
Ședința publică de la 19 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 342/S din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, Comercial Faliment, Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecata recursului și în lipsă, în temeiul dispozițiilor articolului 242 alineat 2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 342/S din 28 mai 2009, Tribunalul Iași - judecător sindic respins cererea vizând autorizarea introducerii acțiunii prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și a aprobat raportul întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator 2003
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitoarei SC - - SRL, cu sediul social declarat în I,str. - - nr.12 A,. 404,. A,parter,.1,jud. I,având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitoarei SC --M SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale DGFPJ În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat decontul prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator 2003 I și s-a dispus plata către acesta, din fondul de lichidare, a sumei de 2.467 lei din care suma de 667 lei cheltuieli de procedură și suma de 1.800 lei remunerație. În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul-sindic a reținut că, prin cererea înregistrată în dosar la data de 11.02.2009,creditorul Administrația Finanțelor Publice a Mun. Iaf ormulat cerere pentru a fi autorizat în vederea introducerii acțiunii în răspundere împotriva persoanelor responsabile pentru insolvența societății, apreciind că se impune un astfel de demers, în condițiile în care lichidatorul judiciar a omis să indice - în raportul asupra cauzelor ce au generat insolvența - persoanele responsabile de aceasta iar, începând cu data de 31.12.2003, debitorul nu a mai depus nici un fel de raportări contabile, nu a efectuat niciodată plăți la bugetul de stat, ceea ce face să se prezume săvârșirea de către administratorii săi a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a constatat că cererea de autorizare nu poate fi admisă, în primul rând pentru că nu întrunește condițiile impuse de prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Aceste prevederi nu conferă fiecărui creditor dreptul individual de a promova acțiune în răspundere, ci consacră acest drept numai pe seama comitetului creditorilor și numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar omit să indice - în rapoartele lor asupra cauzelor insolvenței - persoanele culpabile de starea de insolvență sau omit să formuleze o astfel de acțiune, iar răspunderea persoanelor este pe cale să se prescrie.
Conform art.138 alin.3 din legea nr.85/2006: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie".
Din conținutul acestor prevederi legale rezultă că legitimarea procesuală activă pentru un astfel de demers aparține - în primul rând - administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar și doar în subsidiar, cu îndeplinirea anumitor cerințe, comitetului creditorilor.
Judecătorul sindic a stabilit că în cauză nu există omisiuni, în sensul disp.art.138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, care să îndreptățească autorizarea creditorului pentru promovarea acțiunii în răspundere personală, sub acest aspect reținându-se că - prin raportul prevăzut de art.20 alin. 1 lit. b din Legea nr.85/2006,depus la data de 28.01.2009 - lichidatorul judiciar a precizat că nu i-au fost accesibile documentele contabile, întrucât debitorul nu s-a conformat obligației de a le prezenta și că nepredarea documentelor împiedică cunoașterea cauzelor insolvenței și prin urmare și a persoanelor responsabile de această stare a societății. În aceste condiții, nu i se poate impune lichidatorului judiciar completarea raportului cu fapte a căror săvârșire nu a putut fi constatată și respectiv cu autori pe care nu i-a putut identifica, cu atât mai mult cu cât - începând cu data de 31.12.2003,după cum creditorul afirmă - debitorul nu a mai depus la organele fiscale nici un fel de situație financiară sau raportare contabilă.
Dacă creditorul bugetar avea date despre existența unor fapte de natura celor enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr.85/2006 și a identificat pe autorii acestora, nimic nu l-a împiedicat să le sesizeze, pe parcursul procedurii, însă demersul său, în sensul autorizării, motivat doar existența creanței fiscale și nedepunerea documentelor contabile, nu poate crea premisele necesare antrenării răspunderii personale, atât timp cât nu sunt coroborate cu alte probe, care să conducă la concluzia că sumele destinate plății acestei creanțe au fost folosite în alte scopuri sau că omisiunea privind nedepunerea raportărilor contabile prevăzute de lege poate fi interpretată ca o sustragere de la controlul fiscal deși, în această din urmă situație, creditorul bugetar avea - potrivit Legii contabilității - toate pârghiile necesare sancționării și remedierii ei.
În condițiile în care în averea debitorului nu au fost identificate bunuri sau alte elemente de activ, care să poată asigura acoperirea creanțelor și, din acest motiv, finalitatea urmărită de lege nu poate fi atinsă, în temeiul prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele fiscale și cele ale registrului comerțului, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice responsabilități și îndatoriri privind procedura.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, creditoarea arată că administratorul societății debitoare nu a efectuat plăți către bugetul consolidat al statului, iar potrivit dosarului fiscal al societății, evidenței declarațiilor din programul informatic și situației depunerilor bilanțurilor contabile, nu a depus declarații fiscale, bilanțuri contabile sau raporturi financiare, începând cu 31.12.2003. Administratorii societății sunt răspunzători pentru organizarea și conducerea contabilității, iar nedepunerea actelor contabile și a raporturilor contabile prevăzute de lege, la organele fiscale, echivalează cu prevederile art. 138 alineat 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în sensul că administratorul societății "a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I învederează că, în calitate de creditor bugetar, a dat dovadă de un rol activ în recuperarea creanțelor de la debitoarea în cauză, sens în care, anterior deschiderii procedurii, a întreprins toate măsurile de executare silită prevăzute de nr.OG 11/1996 și nr.OG 61/2002, Codul d e procedură fiscală. De asemenea, instituția a manifestat aceeași atitudine și pe parcursul derulării procedurii insolvenței, formulând cerere de admitere a creanței, cerere de autorizare și participând la adunările creditorilor.
Interpretarea restrictivă dată de instanța de fond articolului 138 alineat 3 din Legea nr. 85/2006 aduce atingere dreptului și interesului legitim al creditorilor în recuperarea creanțelor. Autorizarea creditoarei I pentru a formula acțiunea în răspundere personală a organelor de conducere a debitoarei se circumscrie scopului stabilit de legiuitor în art. 2, respectiv instituirea unei proceduri colective, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Dacă lichidatorul judiciar nu a depistat fapte de natura celor prevăzute de alineat 1 al art. 138, solicitarea creditoarei I de a dovedi existența unor astfel de împrejurări sau fapte dintre cele menționate de lege, care să conducă la incriminarea persoanelor vinovate de stare de insolvență a debitoarei, este pe deplin legală, astfel încât, ea nu trebuie privată de dreptul, conferit de legiuitor, de a formula acțiunea prevăzută la alineatul 1. Datoriile pe care societatea le înregistrează față de bugetul de stat, constând în, impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, etc. demonstrează că debitoarea a desfășurat activitate, dar că veniturile obținute au fost destinate personal și în detrimentul creditorilor. Obligarea persoanelor din conducerea societății debitoare la suportarea pasivului acesteia cu bunurile personale reprezintă, în situația închiderii procedurii falimentului fără a fi acoperite creanțele anunțate de creditori, singura posibilitate a creditorilor de a-și recupera creanțele.
În lumina dispozițiilor Legii nr. 85/2006, instituirea răspunderii personale a organelor de conducere a societății reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele care au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de incapacitate de plată cât și, în același timp, o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea, în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor în caz de insolvență.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat.
Punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă (invocat de recurentă) nu este aplicabil în cauză, atât timp cât - respingând cererea de autorizare a introducerii acțiunii prevăzute de articolul 138 alineat (1) din Legea nr. 85/2006 - judecătorul sindic a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante, și în primul rând alineatul (3) al articolului 138. Curtea de apel mai constată că acele critici care exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă - și care se examinează potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate, în măsura în care judecătorul sindic a stabilit corect situația de fapt în speță.
Curtea de apel constată că alineatul (3) al articolului 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței instituie condiții stricte, pentru autorizarea formulării acțiunii în răspundere reglementate de alineatul (1). În lipsa acestor condiții, cererea nu poate fi încuviințată și corect judecătorul sindic considerat că nu sunt îndeplinite în pricina de față. Interpretarea dată de tribunal alineatului (3) al art. 138 - criticată de recurentă - corespunde practicii judiciare și doctrinei în materie.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 342/S din 28 mai 2009 Tribunalului Iași, Comercial Faliment, Judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.11.2009
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
