Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1321/COM
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 3631/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SC B & C SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C, șos. -, nr.164, județul C și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect - procedura insolvenței (art. 131 din Legea 85/2006).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 28.05.2007 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, creditoarea Bas olicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC B & C SRL C în vederea realizării creanței de 13.423,39 lei.
Prin sentința civilă nr.5074/8.10.2007, judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii față de debitoare fiind numit în calitate de administrator judiciar pe.
Tabelul preliminar și tabelul definitiv au fost depuse la data de 17.12.2007, respectiv 14.01.2008, fiind menționați drept creditori B, și Bank SA Sucursala Constanta.
Prin sentința civilă nr.816/31.03.2008 judecătorul sindic a dispus intrarea debitoarei în faliment, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar. La data de 2.06.2008 a fost înregistrat tabelul definitiv consolidat în care figurează aceiași creditori ca în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei.
La termenul din 16.02.2009 lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul de activitate cu propunerea de închidere a procedurii in temeiul art. 131 din legea 85/2006, iar față de acest raport creditoarea AVAS Baf ormulat obiecțiuni, apreciind că în cauză lichidatorul judiciar ar fi trebuit să formuleze acțiune întemeiată pe prevederile art. 138 privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, întrucât faptele acestora se încadrează în prevederile textului respectiv și trebuie privite în contextul stării de insolvență ca fiind un complex de cauze și condiții care au dus la ajungerea sau au favorizat crearea stării de încetare de plăți.
Lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității obiecțiunilor, arătând că acestea pot fi formulate doar în legătură cu raportul prevăzut de art.129 din Legea insolvenței.
Prin sentința civilă nr.3631/15.05.2009 judecătorul sindic a admis excepția inadmisibilității obiecțiunilor formulate de către creditoarea AVAS și, în consecință, a respins ca inadmisibile obiecțiunile la raportul privind propunerea de închidere a procedurii în temeiul art.131 din Legea 85/2006 formulată de lichidatorul judiciar. În temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței aplicată față de debitoarea SC B & C SRL și radierea societății din Registrul Comerțului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a analizat cu prioritate excepția inadmisibilității, reținând că, din disp. art.129 din Legea nr.85/2006 rezultă că finalizarea lichidării bunurilor din averea debitorului este consemnată în raportul final întocmit de către lichidator.
Raportul final și situațiile financiare finale reprezintă o sinteză a tuturor rapoartelor și planurilor de distribuție parțială întocmite conform art.122 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006.
Din conținutul textului de lege arătat rezultă că raportul final, supus obiecțiilor creditorilor, se întocmește doar în cazul în care în patrimoniul debitoarei au existat bunuri care au fost lichidate. Or, în cazul de față, așa cum s-a arătat în rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, necontestate, în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri care să fie lichidate.
Prin urmare, raportul prin care se propune închiderea procedurii nu este raport final întocmit conform art.129 din lege, astfel că obiecțiunile creditoarei întemeiate pe dispozițiile acestui text de lege nu pot fi primite.
S-a mai reținut că, în același context, nici dispozițiile art.21 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente în cauză, întrucât aceste prevederi legitimează creditorii să formuleze contestații împotrivamăsurilor luatede practicianul în insolvență.
Astfel, raportul pezentat de lichidator nu relevă luarea de către acesta a unei măsuri apte să atragă exercitarea controlului de legalitate reglementat de art.21 al.4 din Legea nr.85/2006, așa încât, obiecțiunile formulate împotriva raportului întocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei sunt inadmisibile.
Cu privire la cererea de închidere a procedurii, instanța a reținut că din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că nu s-a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolvență a debitoarei, precum și faptul că nu există bunuri în averea debitoarei. Prin rapoartele lunare de activitate depuse de lichidatorul judiciar s-a precizat că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri, fapt confirmat de adresa nr. R-B 98801/13.11.2007 emisă de SPIT și că niciunul dintre creditori nu poate să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Întrucât în patrimoniul falitei nu se regăsesc nici bunuri imobile și nici mobile, iar creditorul nu a înțeles să avanseze sume de bani în acest scop, judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art.131 din Legea nr.85/2006 privind închiderea procedurii.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea AVAS B care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 coroborat cu disp.art.3041Cod procedură civilă, precum și disp.art.2, art.5 al.1, art.136, art.138, art.140 și art.142 al.1 din Legea nr.85/2006.
A susținut recurenta, în esență, că în art.131, reținut de judecătorul sindic ca temei pentru respingerea obiecțiunilor ca inadmisibile, nu se vorbește de un raport final, de lichidator sau administrator, ci, în mod explicit, acest text conferă judecătorului sindic posibilitatea (și nu obligația) de a închide procedura de insolvență declanșată împotriva debitoarei.
Pe cale de consecință, legiuitorul acordă judecătorului sindic posibilitatea de a debloca un context de fapt în care nu s-au plătit sumele datorate, nu s-au găsit bunuri în patrimoniul societății și nici nu mai există altă modalitate de a procura sumele necesare achitării creanțelor, dar în niciun caz nu se vorbește de vreun raport final în care să se sintetizeze situația economico financiara și contabilă a debitoarei.
Obligația întocmirii raportului final, ca act de bază al oricărei proceduri prevăzută de Legea nr.85/2006, rezidă în mod explicit din interpretarea dispozițiilor art.129 alin.1 raportat la dispozițiile art.132 alin.2, teza I din legea menționată.
Consideră recurenta că un raport final poate fi formulat exclusiv în temeiul art.129 din Legea nr.85/2006 și niciodată în temeiul art.131 din aceeași lege. Însă, indiferent de temeiul de drept invocat pentru formularea unui raport final, afirmația că nu se pot formula obiecțiuni la acest raport echivalează cu eludarea dreptului la apărare, drept constituțional cu putere de principiu de drept constituțional.
Arată recurenta că prin obiecțiunile formulate a susținut că măsura prevăzută de dispozițiile art.131 mai putea fi amânată și, în schimb, să se procedeze la aplicare dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta consideră că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Mai arată recurenta că nu au fost depuse toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au adus societatea în faliment.
Lichidatorul judiciar, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
De asemenea, art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că, "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
Din interpretarea celor două texte de lege rezultă fără echivoc că obligația întocmirii raportului final supus obiecțiunilor din partea creditorilor există doar în ipoteza prevăzută de art.129, respectiv după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, nu și în cazul în care procedura se închide datorită lipsei bunurilor.
Ori, având în vedere incidența în cauză a disp. art.131, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că raportul întocmit de lichidator în vederea închiderii procedurii nu reprezintă un raport final în sensul disp. art.129, astfel încât creditorii nu au deschisă calea obiecțiunilor.
Curtea constată că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
O atare obligație nu poate fi imputată lichidatorului judiciar în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea. Atâta timp cât lichidatorul judiciar a înțeles să nu promoveze acțiunea de antrenare a răspunderii fostului administrator social, iar comitetul creditorilor nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, nu se poate critica măsura de închidere a procedurii pe motiv că nu au fost epuizate toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcomercial d eclarat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 3631/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare SC B & C SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C, șos. -, nr.164, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi21 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex/19.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
