Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1325
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și pe intimat SC SERV SRL PRIN ADMINISTRATOR, intimat SC SERV SRL PRIN ADMINISTRATOR, intimat SC " SERV" SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 304/S din 20.05.2009 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na cons.jr. pentru recurenta creditoare Agenția Domeniilor Statului.
celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat pentru a se îndeplini legal procedura cu intimatul debitor, după care
La interpelarea instanței, d-na cons.jr. precizează că recurenta nu mai are de formulat alte cereri în cauză, iar chestiuni prealabile nu sunt.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurenta Agenția Domeniilor Statului, d-na cons.jr. pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat.
Declarînd închise dezbaterile, Curtea rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Iași, creditoarea Agenția Domeniilor Statului a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei " SERV" pentru o creanță de -,02 lei, rezultată din contractul nr. 21716/20.03.2002 și actele adiționale nr. 1283/16.10.2002 și nr. 1/10.09.2003.
Debitoarea nu a formulat contestație conform dispozițiilor art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 modificată.
La termenul din 3.12.2008, judecătorul sindic a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin sentința comercială nr. 304/S/20 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, s-a admis excepția privind prescripția dreptului la acțiune și s-a respins cererea formulată de creditoarea Agenția Domeniilor Statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, creanța invocată nefiind una fiscală care să atragă incidența art. 131 alin. (1) din OG nr. 92/2003, chiar dacă suma de bani se face venit la bugetul de stat.
Mai reține instanța că dreptul al acțiune al creditoarei s-a împlinit la data de 19.06.2008, iar până la data pronunțării sentinței, aceasta nu a făcut nici o dovadă că a fost întrerupt cursul prescripției.
Creditoarea Agenția Domeniilor Statului a declarat recurs și a criticat sentința instanței de fond în ceea ce privește admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta susține că prin nr.OUG 23/2008 Agenția Domeniilor Statului s-a subrogat Companiei Naționale de Administrare a Fondului în drepturile și obligațiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenții contractanți care dețin în exploatare și în administrare amenajări piscicole, precum și cei care au încheiat contracte de asociere în participațiune sau alte tipuri de contracte.
În conformitate cu alin. (2) al art. 1 din OG nr. 92/2003, modificat și completat prin OUG nr. 129/2005, rezultă că dispozițiile Codului d e procedură fiscală, care reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi sau alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat.
Potrivit art. 8 alin. (3) al nr.OUG 147/2002, veniturile încasate de Agenția Domeniilor Statului din celelalte activități pe care le desfășoară conform atribuțiilor stabilite prin legi, rămase după deducerea cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităților respective, se fac venituri la bugetul de stat, astfel că debitul datorat de " SERV" către și penalitățile de întârziere calculate pentru neachitarea acestuia la data scadentă reprezintă contribuție la bugetul de stat.
Art. 128 alin. 1 din nr.OUG 92/2003instituie faptul că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naștere acest drept.
Având în vedere că facturile în baza cărora s-a solicitat deschiderea procedurii au fost emise în cursul anului 2003, în conformitate cu dispozițiile legale anterior invocate, recurenta susține că termenul de prescripție de 5 ani a început să curgă de la 1 ianuarie 2004, iar acțiunea a fost promovată înainte de expirarea acestuia, respectiv la 11.06.2008.
Mai mult, ca urmare a neachitării debitului de către debitoare, Compania de Administrare a Fondului a promovat în contradictoriu cu " SERV", în instanță o acțiune având ca obiect emiterea unei ordonanțe care să cuprindă somația de plată pentru suma de 231.825.983 lei în baza contractului nr. 21716/2002.
Cererea a făcut obiectul dosarului nr. 13244/2004 al Judecătoriei Sector 1 B și a fost soluționată irevocabil în sensul admiterii acesteia prin sentința civilă nr. 6458/14.09.2004.
Ca urmare, a fost demarată procedura de executare silită a debitoarei în acest sens fiind format dosarul de executare silită nr. 105/2006 executor judecătoresc la data de 14.04.2006.
Urmare a demersurilor de executare silită făcute de către acesta din urmă, prin procesul-verbal din data de 07.12.2006 s-a constatat încetarea executării silite a debitoarei " SERV" în baza art. 3715Cod procedură civilă ca urmare a faptului că aceasta era dizolvată.
În conformitate cu art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe: prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent și printr-un act începător de executare. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.
Pentru aceste considerente, recurenta solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât acțiunea a fost promovată în cadrul termenului de prescripție, întrerupt prin promovarea unei acțiuni în instanță și începerea procedurii de executare silită, iar de la data încheierii acesteia din urmă - 07.12.2006 începe să curgă un nou termen de prescripție.
În consecință, recurenta -. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea " SERV"
Debitoarea nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Recursul este nefondat.
Recurenta susține că debitul datorat de debitoarea " SERV" (incluzând și penalitățile de întârziere) reprezintă contribuție la bugetul de stat invocând, în susținerea acestui punct de vedere, dispozițiile art. 1 alin. 2 din nr.OG 92/2003 de modificare a Codului d e procedură fiscală - "alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat", cât și dispozițiile art. 8 alin. 3 din nr.OUG 147/2002 pentru reglementarea unor probleme financiare și pentru modificarea unor acte normative - "veniturile încasate de Agenția Domeniilor Statului din celelalte activități pe care le desfășoară conform atribuțiilor stabilite prin legi, rămase după deducerea cheltuielilor efectuate pentru realizarea activităților respective, se fac venituri la bugetul de stat".
Curtea constată că suma de 120.110,02 lei reprezintă contravaloarea tarifului de atribuire a serviciului de asigurare a folosirii potențialului piscicol al acumulării, inclusiv a penalităților de întârziere pentru neplata la termenul scadent a facturilor emise de prestator, conform contractului încheiat între părți sub nr. 21716/20.03.2002 și a actelor adiționale nr. 1283/16.10.2002 și nr. 1/10.09.2003 și se încadrează în sintagma "alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat" prevăzută. de dispozițiile art. 1 alin. 2 din nr.OG 92/2003 și "venituri la bugetul de stat" conform art. 8 alin. 3 din nr.OUG 147/2002, cum corect a reținut și instanța de fond - creanța bugetară.
Însă,pentru a constitui creanța fiscală și a i se aplica dispozițiile art. 131 din nr.OG 92/2003 referitoare la termenul de prescripție de 5 ani, suma trebuie să rezulte dintr-o activitate desfășurată de organele fiscale în legătură cu: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea,verificarea și colectarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale, așa cum dispun prev. art. 1 alin. 3 lit. "a,b și c" din nr.OG 92/2003 republicată și actualizată.
Curtea constată că recurenta nu este organ fiscal, iar suma de 120.110,02 lei nu face parte din categoria activităților expres menționate de textul invocat.
Raportat acestor considerente, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care constituie dreptul comun și nu cele ale Codului d e procedură fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă potrivit art. 7, de la data când se naște dreptul la acțiune.
Potrivit art. 8 din contractul nr. 21716/20.03.2002, plata se execută de beneficiar în baza facturilor emise de prestator în termen de15 zile lucrătoarede la data emiterii facturii, iar potrivit actului adițional nr. 1/10.09.2003 - înmaxim 5 zilede la data emiterii facturilor.
Rezultă că pentru facturile nr. -/29.09.2003, nr. -/03.11.2003, nr. -/02.12.2003, cu data scadenței la 15 zile lucrătoare, sau 5 zile calendaristice de la emiterea înscrisurilor respective, termenul de prescripție s-a împlinit față de data poștei aplicată pe plicul ce conține cererea de chemare în judecată - 11.06.2008 (fila 23 dosar fond).
Prin motivele de recurs recurenta a susținut că termenul de prescripție s-a întrerupt prin promovarea în instanță a unei somații de plată și prin demararea procedurii de executare silită.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6458/14.11.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B(dosar nr. 13244/2004) s-a admis cererea pentru emiterea somației de plată în temeiul nr.OG 5/2001, producându-se întreruperea prescripției conform art. 16 lit. "b" din Decretul nr. 167/1958 și începând să curgă o nouă prescripție (art. 17 alin. 2).
Față de data pronunțării sentinței de emitere a somației și data de 11.06.2008, Curtea constată că termenul general de prescripție de 3 ani era împlinit, astfel că instanța de recurs constată ca nefondată apărarea recurentei în legătură cu neîmplinirea termenului de prescripție prin pronunțarea sentinței civile nr. 6458/2004 a Judecătoriei Sectorului 1
Mai constată Curtea că, la data de 14.04.2006, creditoarea a solicitat începerea executării silite a obligației prevăzute. în titlul executoriu (sentința civilă nr. 6458/2004), însă a lăsat să treacă 6 luni de la acest act de executare, fără a fi urmat și alte acte de urmărire, astfel că executarea s-a perimat de drept (art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă).
Fiind perimată de drept, executarea silită nu mai întrerupe cursul prescripției (art. 16 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958), astfel că este nefondată și această apărare a recurentei.
Procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc (fila 52 dosar fond) nu are relevanță în cauză deoarece textul art. 389 Cod procedură civilă face vorbire de acțiunea creditorului.
Raportat acestor considerente, în mod corect a constatat judecătorul sindic că acțiunea creditoarei este prescrisă (art. 1 alin. 1 Decretul nr. 167/1958) și că nu a intervenit vreo cauză de întrerupere a cursului prescripției.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă,Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea și va menține sentința recurată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Agenția Domeniilor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 304/S/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași - judecător sindic:
18.12.2009
2 ex.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Liliana Palihovici, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
