Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 134/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.134/2009
Ședința publică din data de 20 Ianuarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 1736 /22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații: BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR PRIN LICHIDATOR SC ȘI VALORIFICARE ACTIVE SA, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, PRIMĂRIA COMUNEI, SC SRL, SC SRL, SC SA PRIN LICHIDATOR SC SRL- FILIALA C, SC SA, SC SA Z PRIN LICHIDATOR SC LICHIDARE SRL Z, intimata-debitoare SC SRL prin lichidator judiciar 2007, având ca obiect procedura enței- închiderea procedurii enței.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar 2007, .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar și din partea administratorului statutar al debitoarei, transmise prin fax.
Reprezentantul lichidatorului judiciar 2007, declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului formulat de AVAS. Referitor la interpretarea textului articolului 142 alin.2 din Legea enței, arată că demersurile lichidatorului diferă în funcție de situația în care s-au identificat sau nu, bunuri în patrimoniul debitoarei. Consideră că executarea poate fi realizată și după închiderea procedurii dar în cauză nu a identificat nici un bun pentru a iniția în concret o cerere de executare silită.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1.736 din data de 22 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -au respins ca nefondate obiecțiunile formulate de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, iar în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura enței, s-a admis raportul final și s-a dispus închiderea procedurii enței debitorului Z precum și radierea debitorului din registrul comerțului.
Totodată, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar 2007 Z de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 28/17.01.2005 a Tribunalului Sălajs -a dispus deschiderea procedurii enței față de debitorul Z, fiind desemnat lichidator judiciar societatea profesională 2007 Z, lichidatorul identificând bunurile din averea debitorului, a întocmit lista creditorilor, a întocmit și comunicat notificările conform prevederilor art. 61 raportat la art. 108 din Legea 85/2006 privind procedura enței.
Se constată că s-a întocmit raportul final și bilanțul general, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate, iar sumele au fost distribuite, conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a tabelului de distribuire fiind depuse la dosar.
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 instanța a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
prin obiecțiunile la raportul final a solicitat continuarea procedurii falimentului și judecarea cererii de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale debitoarei.
În motivare se arată că procedura falimentului nu se poate închide anterior stabilirii răspunderii organelor de conducere, deoarece sumele realizate prin măsurile de executare silită sunt destinate plății datoriilor creditorilor.
Obiecțiunile au fost apreciate ca fiind nefondate.
Prin sentința civilă nr. 1735/22.09.2008 a Tribunalului Sălajs -a soluționat cererea de răspundere a administratorului statutar, care a fost obligat să suporte o parte din pasivul social în sumă de 10.325 lei. Soluționarea acestei cereri este concomitentă cu soluționarea cererii de faliment, când s-a pronunțat închiderea procedurii.
Prin prisma Legii nr. 85/2006 privind procedura enței, judecătorul sindic a apreciat că nu se impune soluționarea anterioară a cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere și că această cerere să nu fie soluționată ulterior închiderii procedurii, dacă soluționarea concomitentă este posibilă, având în vedere disp. art. 136 și 137 care reglementează descărcarea de orice îndatoriri sau responsabilități a judecătorului-sindic, administratorului, lichidatorului și a tuturor celorlalte persoane implicate în procedură, respectiv descărcarea de obligații a debitorului persoană fizică.
Dispozițiile art. 142 din lege, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 se efectuează de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă, iar sumele rezultate se distribuie tot de executorul judecătoresc pe baza tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de lichidator.
Deci, a reținut judecătorul sindic, executarea silită împotriva persoanelor obligate să suporte pasivul social, nu se efectuează de administratorul judiciar sau lichidator.
Față de împrejurarea că atât cererea de antrenare a răspunderii membrilor de conducere cât și închiderea procedurii au fost soluționate în aceeași zi, obiecțiunile că cererea de antrenare a răspunderii trebuia soluționată anterior, au fost apreciate ca fiind nefondate, mai ales că executarea silită nu se exercită în cadrul procedurii enței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, olicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii falimentului precum și să se dispună ca nchiderea procedurii falimentului S să fie făcută după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii fostilor administratori ai debitoarei, sau după investirea unui executor judecătoresc cu executarea silită a sentintei comerciale nr. 1.735 din 22 septembrie 2008.
Dezvoltându-și motivele de recurs bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. creditoarea apreciază că hotărârea recurata a fost dată cu aplicarea gresită a dispozitiilor art. 140 - 142 alin. 1 raportat la art. 136, art. 2 și 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fiind o consecință a interpretării gresite a acestor texte de lege, interpretarea dată de instanta de fond fiind-/2006.
Față de aceste texte legale, creditoarea susține că este gresită hotărârea instantei de închidere a procedurii, fără desemnarea/ nominalizarea unui executor judecătoresc care să procedeze la executarea sentintei de atragere a răspunderii, creditorii fiind în imposibilitate să execute individual.
In acest context legislativ, arată creditoarea, motivatia instantei de fond prin care a dispus închiderea procedurii de faliment a, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentintei prin care s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai falitei este nu numai gresită ci si nelegală, întrucât executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflati sub incidenta Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform disp. art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
De asemenea, creditoarea arată că prin dispozitivul hotărârii recurate, instanta de fond nu dispune sub nici un aspect cum va fi pusă în executare sentinta de atragere a răspunderii, stabilindu-se si procedura exactă de executare a acesteia.
In fapt, creditoarea consideră că executarea silită a persoanelor prev. de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispozitii care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Față de aceste dispoziții legale, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispozitia executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (dat fiind faptul ca nu se cunoaste la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescriptie si de către cine).
Prin închiderea procedurii, relevă recurenta, creditorii sunt în imposibilitate de a-si îndestula creantele rămase neacoperite în cadrul procedurii entei, deoarece după închiderea procedurii, administratorul judiciar sau lichidatorul nu mai are legitimarea de a acționa în numele sau pentru debitor.
Intimații 2007 și au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, arătând că în realizarea procedurii enței, au fost parcurse toate etapele procedurale prev. de Legea nr. 85/2006 ( 21 - 22).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs va respinge recursul ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
In opinia instantei de recurs, interpretarea dispozitiilor art. 142 din Legea 85/2006 nu impune concluzia necesara a obligativitatii punerii in executare a hotararii judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere anterior inchiderii procedurii de enta a debitoarei. Astfel, conform textului anterior enuntat:,Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului d e procedura civila. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator,
Sunt reale sustinerile recurentei conform carora procedura de instituire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale falitilor este parte componenta a procedurii prevazute de Legea 85/2006 precum si faptul ca hotararea prin care se instituie raspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere ale falitului se pronunta in raport cu debitorul reprezentat prin lichidator. Sumele rezultate in urma executarii silite a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii membrilor organelor de conducere sunt intr-adevar, conform sustinerilor recurentei destinate acoperirii pasivului, in concret achitarii creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei. Toate aceste afirmatii corecte din punct de vedere juridic nu pot insa constitui argumente pentru temeinicia recursului dedus judecatii.
Astfel, nici un text din cadrul Legii 85/2006 nu impune lichidatorului judiciar sa procedeze la executarea silita a hotararilor judecatoresti de angajare a raspunderii prin intermediul executorilor judecatoresti, cu atat mai mult cu cat art. 142 alin. 2. reglementeaza modul in care executarea silita si distributia sumelor rezultate din executare se realizeaza dupa inchiderea procedurii de enta. Altfel spus, lichidatorul judiciar poate sa procedeze la punerea in executare a hotararilor judecatoresti precizate, insa nu are o obligatie expresa in acest sens, cu atat mai mult cu cat nici unul dintre creditori nu este dispus sa avanseze sumele necesare executarii silite, situatie identificata si in cazul concret dedus judecatii.
Interpretarea pe care recurenta o face dispozitiilor art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 este extrem de restrictiva si denatureaza sensul real al dispozitiei legale. Astfel, in opinia recurentei, executarea silita poate avea loc ulterior inchiderii procedurii de enta doar in conditiile in care lichidatorul juidiciar demareaza aceasta procedura anterior inchiderii procedurii. Textul legal nu impune aceasta conditie, facand referire doar la punerea la dispozitia executorului judecatoresc a tabelului definitiv consolidat de creante. In mod evident, a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul de creante al debitorului din procedura de enta nu echivaleaza cu inceperea executarii silite, pentru acest demers procedural fiind prevazute conditii si formalitati specifice conform Codului d e procedura civila.
Mai mult, nimic nu impiedica punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre creditori a titlului executoriu si a tabelului de creante ulterior inchiderii procedurii de enta in vederea executarii silite, concomitent cu avansarea sumei necesare efectuarii executarii silite. Executorul judecatoresc nu ar avea nici un argument sa refuze executarea silita solicitata in astfel de conditii, iar modul in care vor fi distribuite sumele rezultate din executarea silita este reglementat de dispozitiile art. 142 alin. 2 Cpc.
Contrar sustinerilor recurentei, descarcarea lichidatorului de orice indatoriri si responsabilitati prin inchiderea procedurii de enta nu impiedica demararea si derularea executarii silite. Punerea la dispozitia executorului judecatoresc de catre lichidator a tabelului de creante si eventual a titlului executoriu nu poate constitui o conditie esentiala pentru efectuarea executarii silite, in conditiile in care tabelul de creante si titlul executoriu se afla la dosarul procedurii de enta si pot fi puse la dispozitia executorului judecatoresc chiar de catre creditori, ulterior inchiderii procedurii de enta. Aceasta nu inseamna ca executorul judecatoresc s-ar transforma in lichidator judiciar asa cum eronat se sustine, ci doar ca executorul judecatoresc investit de catre creditori ar actiona in cadrul competentelor sale legale.
Este real faptul ca inchiderea procedurii de enta are drept efect radierea debitoarei din registrul comertului, insa contrar sustinerilor recurentei acest fapt nu impiedica executarea silita deoarece nu debitoarea este urmarita in cadrul executarii silite, ci paratii persoane fizice din hotararile judecatoresti de angajare a raspunderii pentru savarsirea vreuneia dintre faptele reglementate de dispozitiile art. 138 din Legea 85/2006.
In consecinta, argumentele recurentei nu justifica admiterea demersului procedural dedus judecatii si continuarea procedurii de enta inclusiv prin punerea in executare a hotararii judecatoresti, situatie in care in baza art. 312 alin. 1 Cpc, recursul va fi respins ca neintemeiat si sentinta recurata va fi mentinuta ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, in contradictoriu cu intimata SC SRL avand ca obiect sentința civila nr. 1.736 din 22.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./24.02.2009
Dact./2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
