Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 177/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 177
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Poiană Cipriana
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de "", prin reprezentant legal Consultanță & Recuperări B împotriva sentinței civile nr. 535/S din 04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Văzând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 535/S din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător-sindic, s-a luat act de renunțarea debitorului "WINDOW " I, la judecata cererii vizând aplicarea procedurii Legii nr. 85/2006.
S-a respins cererea formulată de creditorul "", cu sediul procesual ales în B, str. -, nr. 44,. 11-B,. 2,. 3,. 35, sector 1, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului " WINDOW ", cu sediul în I, str. -, nr. 4-
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr. 6797/03.09.2007, debitorul " WINDWS " I, prin administratorul - a solicitat să fie supus procedurii insolvenței, cu motivarea că se află în imposibilitatea de a mai face față datoriilor sociale care se ridică la suma de 250.000 lei, situație generată de coasociatul său -, acesta îndeplinind și funcția de administrator și care, nu numai că refuză colaborarea în cadrul societății dar a ridicat din spațiile în care societatea își desfășura activitatea, toate bunurile acesteia inclusiv evidența contabilă.
Cererea pentru aplicarea procedurii reglementată de Legea nr. 85/2006 față de debitor a formulat și creditorul "" pentru recuperarea unei creanțe declarate în preambulul cererii a fi în sumă de 9.865,01 lei și în considerente în sumă de 26.546,16 lei ce ar reprezenta prețul serviciilor de telecomunicație prestate, penalități pentru întârziere în plata acestuia și pentru nerespectarea duratei obligatorii a contractului seria I nr. 04546/13.06.2005 încheiat cu debitorul.
Având în vedere caracterul unitar al procedurii insolvenței, cererea creditorului a fost conexată cererii debitorului conform art. 31 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, urmând ca cele două cereri să fie examinate împreună.
Referitor la cererea debitorului, față de prevederile art. 27 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora, chiar și în cazul declanșării voluntare a procedurii, cererea debitorului trebuie să se bazeze pe situația patrimonială concretă, fiind necesară deci îndeplinirea condiției existenței patrimoniului în stare de insolvență, s-a solicitat acestuia să depună la dosar actele prevăzute de art. 28 din menționata lege însă la termenul de judecată din 04 decembrie 2007, debitorul, prin apărător a arătat că înțelege să renunțe la judecată, depunând o petiție scrisă în acest sens.
În această situație, urmează a se lua act de cererea de renunțare la judecată a debitorului potrivit art. 246 Cod procedură civilă.
Examinând, pe baza înscrisurilor anexate, cererea formulată de "" se constată că aceasta nu îndeplinește condiția existenței unei creanțe certe, neputându-se reține certitudinea creanței nici cu privire la debitul principal și nici cu privire la penalitățile solicitate.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 6 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, creditorul care are o creanță certă, lichidă, exigibilă și într-un cuantum minim de 10.000 lei poate introduce o cerere împotriva unui debitor care, de cel puțin 30 de zile a încetat plățile.
Rezultă așadar că în cadrul procedurii insolvenței, procedură care nu este un mijloc de executare silită pentru recuperarea creanței ci este o formă de executare silită excepțională îndreptată împotriva debitorilor insolvabili, nu se poate examina decât dacă sunt îndeplinite cerințele legii pentru declanșarea ei referitoare la existența creanței și a stării de insolvență, nu și probleme de fond cum se impun în speță respectiv care este, în raport cu convenția ce s-a încheiat de părți, răspunderea debitorului cu plata de daune moratorii și cominatorii, dacă se datorează sau nu aceste daune și în ce cuantum. Aceste probleme se pot rezolva în cadrul unui proces pentru obținerea unei hotărâri de obligare la plata daunelor. De altfel, referitor la cuantumul creanței, nici chiar titularul cererii nu formulează precizări exacte, indicând drept creanță atât suma de 9.865,11 lei cât și suma de 26.546,16 lei.
Întrucât verificarea îndeplinirii condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006 presupune existența neîndoielnică a creanței și a cuantumului minim de 10.000 lei, aspecte ce nu pot fi plrobate doar cu un contract cadru cu anexe pentru prestarea serviciului de telefonie și facturi neacceptate de debitor, cererea creditorului urmează a fi respinsă.
Creditoarea "" Bad eclarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 535/S/04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, judecător-sindic, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:
1. Sentința recurată este netemeinică, motiv prevăzut de art. 304^7, creanța având un caracter cert, lichid și exigibil și rezultă din acte semnate de către debitoare.
Una din principalele atribuții ce revin judecătorului, respectiv judecătorului-sindic este aceea de a motiva hotărârea dată. Norma legală care reglementează acest aspect este art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă,potrivit căruia hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
În motivarea respingerii cererii subscrisei ca neîntemeiată, instanța de fond s-a rezumat la a menționa doar că creanța subscrisei nu este certă, lichidă și exigibilă în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, fără a preciza în concret în ce constă această neîndeplinire a dispozițiilor legale.
2. Potrivit art. 304 alin. 9, sentința comercială nr. 535/04.12.2007 este dată cu încălcarea legii de drept substanțial întrucât instanța a făcut aplicarea greșită a legii, violând astfel principii generale de drept.
Înțelegem să criticăm sentința sus-menționată sub aspectul temeiniciei și legalității pentru următoarele considerente:
a) Cererea subscrisei îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă privitoare la certitudinea, lichidarea și exigibilitatea creanței creditoare.
Respingerea cererii creditorului în baza art. 3 din Legea nr. 85/2006 este o măsură total nefondată și abuzivă, întrucât creditoarea, prin înscrisurile depuse, a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile în concordanță cu art. 379 Cod procedură civilă.
Astfel, înscrisul constatator al creanței și în temeiul căruia creanța a fost solicitată îl reprezintă Cererea de abonament la serviciul seria I nr. 04546.
Pentru serviciile de telecomunicații prestate de către debitoarei " WINDOWS " au fost emise facturi fiscale în valoare de 2.806,73 lei, facturi care în baza art. 5.5 din Contract "în baza semnăturii acordate pe contract, sumele facturate sau menționate, după caz în înștiințările de plată sau notificările transmise acestuia, inclusiv daunele moratorii și cominatorii se vor considera asumate de abonat, la data emiterii documentului", indiferent dacă documentul este sau nu comunicat debitorului.
Facem precizarea că art. 5.5 din Contract: "în baza semnăturii acordate pe contract, sumele facturate sau menționate, după caz în înștiințările de plată sau notificările transmise acestuia, inclusiv daunele moratorii și cominatorii se vor considera asumate de abonat, la data emiterii documentului indiferent dacă documentul este sau nu comunicat debitorului" a fost introdus în cuprinsul Condițiilor Generale de Furnizare a Serviciului cu rolul de a produce efecte juridice (potrivit regulii de interpretare "Convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres în ele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa"), și nu de a fi ignorat în mod absolut de către instanță.
În condițiile în care în actul de creanță este stipulat, pentru acoperirea creditorului de reaua-credință a debitorului, că facturile se consideră asumate de la data facturării, se consideră că cerința certitudinii creanței a fost îndeplinită.
Mai mult, se poate observa în cadrul cererii introductive că au fost solicitate penalități de întârziere și pentru facturile plătite efectiv, astfel că ceea ce este discutabil în cadrul acestui litigiu este tocmai motivarea instanței de fond care nu a vrut să observe că o parte din facturile emise, chiar nesemnate în sensul art. 46 Cod comercial, au fost achitate, deci recunoscute la plată. Iar la o simplă analiză a facturilor plătite și a facturilor neacceptate se poate observa că nu dețin modificări majore ale elementelor de identificare sau semnătura debitorului.
În cadrul Condițiilor Generale (art. 5.5) se stipulează că asumarea facturilor fiscale "nu exclude dreptul abonatului de a contesta sumele datorate fie pe baza unei reclamații scrise fie pe baza unei acțiuni în constatare" ir dispozițiile art. 18.1 din același contract dispun ca - "Orice reclamație a abonatului în legătură cu serviciul sau valoarea facturilor se va comunica către în scris, în termen de 45 de zile".
Se susține că debitoarea nu a contestat în termen de 45 de zile facturile fiscale neachitate, recunoscând în acest fel caracterul cert al creanței recurentei.
În concluzie, debitorul nu trebuie să semneze în mod expres facturile primite, însă în cazul în care nu e mulțumit de calitatea serviciilor poate face reclamație, aceasta fiind singura modalitate de contestare a caracterului cert al creanței.
În ceea ce privește penalitățile, așa cum rezultă din dispozițiile Codului civil - art. 1087 și art. 1088, precum și din practica și doctrina juridică, clauza penală este o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat, concomitent sau ulterior încheierii contractului dar înainte de producerea prejudiciului, echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării sau întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
Cuantumul penalităților de întârziere a fost stabilit anticipat de părți prin clauza penală inserată la art. 16.2.1 din contractul semnat și ștampilat de către debitoare. Ele au fost calculate atât pentru facturile achitate cu întârziere cât și pentru cele neachitate și care fac obiectul cererii de insolvență.
Penalitățile de întârziere constituie accesorii ale creanței principale care este valoarea facturilor fiscale și urmează soarta acestora potrivit principiului de dreptaccesorium sequitur principale.
În acest sens s-a pronunțat și Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, în sentința comercială nr. 6106/01.08.2006.
Prin urmare, consideră recurenta că a făcut dovada unei creanțe în sensul art. 379 Cod procedură civilă, înscrisurile depuse Condițiile Generale de Furnizare a serviciului, facturile fiscale fiind veritabile documente justificative, care determină cu exactitate cuantumul creanței creditoarei, înscrisuri recunoscute și asumate de către aceasta prin semnătură, fiindu-i astfel opozabile.
Se mai susține că:
b)Cererea introductivă de instanță îndeplinește și dispozițiile art. 3 punct 6 și 12 din Legea insolvenței.
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile și este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (lit. a), fiind iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
În același articol, la punctul 6 este definit creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, acesta fiind creditorul a cărui creanță împotriva debitorului său este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile.
Condițiile de admisibilitate impuse de Legea nr. 85/2006 cererilor creditorilor formulate în baza acestei legi, privesc astfel trei aspecte principale: îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă privitoare la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, valoarea pag a acesteia de 10.000 lei precum și existența stării de insolvabilitate a debitorului.
Față de dispozițiile Legii nr. 85/2006, este suficient ca debitorul să nu își achite datoriile către un singur creditor pe o perioadă mai mare de 30 zile pentru ca acel creditor să se poată folosi de procedura ce îi este pusă la dispoziție de acest act normativ.
În consecință, Legea insolvenței nu statuează condiția obținerii în prealabil a unui titlu executoriu, ci prevede numai necesitatea existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, mai mare de 10.000 lei și exigibilă de mai mult de 30 de zile, față de unul sau mai mulți creditori. A priori analiza îndeplinirii acestor condiții urmează a fi făcută de judecătorul-sindic.
Starea de insolvență a societății " WINDOWS " întrunește condițiile insolvenței iminente întrucât sunt îndeplinite în mod cumulativ elementele prevăzute de Legea nr. 85/2006: debitorul nu a putut plăti la data scadenței datoriile exigibile angajate, ca urmare a lipsei de fonduri bănești la data scadenței, cuantumul creanței este superior valorii prag de 10.000 RON (conform art. 3 alin. 1 pct. 12), creanța este certă, lichidă și exigibilă, termenul de plată a sumelor restante a depășit 30 de zile - conform art. 3 alin. 1 pct. 6) și debitorul nu a mai fost supus procedurii insolvenței, în ultimii 5 ani (conform art. 30).
Cât privește starea de insolvență iminentă a societății debitoare, aceasta poate fi probată prin orice mijloace de probă care atestă lipsa sumelor de bani din patrimoniul debitorului, fapt ce determină imposibilitatea plății datoriilor la scadență.
3. Întrucât hotărârea dată nu poate fi atacată cu apel, în baza art. 3041Cod procedură civilă se invocă nelegalitatea respingerii cererii de insolvență, pentru următoarele motive:
debitorul poate contesta deschiderea procedurii insolvenței prin trei elemente esențiale: existența fondurilor bănești suficiente pentru acoperirea datoriilor, neîndeplinirea cerințelor privind certitudinea, lichidarea și exigibilitatea datoriilor și neîndeplinirea plafonului minim al creanței;
în dosarul nr- - debitoarea nici măcar nu a înțeles să depună contestație în termenul legal, astfel că potrivit practicii și literaturii de specialitate, acest fapt echivalează cu o recunoaștere a stării de insolvență a debitorului.
Pentru aceste critici, recurenta "" Bas olicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, pe cale de consecință, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei " WINDOWS "
Intimata-debitoare nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma hotărârilor pronunțate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
Astfel, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței creditoarea "" a indica valoarea totală a creanței ca fiind de 9.865,01 lei (incluzând și cheltuieli de judecată), defalcată după cum urmează:
- 2.806,73 lei reprezentând contravaloare servicii de telecomunicații prestate și neachitate conform facturilor fiscale anexate;
- 19.359,67 lei reprezentând penalități de 1% pe zi de întârziere de la data scadenței și până la data de 24.08.2007,conform art. 9.1 la contractul încheiat între părți;
- 4.379,76 lei (1.800 USD) reprezentând penalitate de nerespectare a perioadei obligatorii convenite de părți conform art. 7.1, raportat la art. 9.2 din contract;
- 39,3 lei cheltuieli de judecată (TT și TJ);
- 3.000 lei onorariu apărător.
Legea nr. 85/2006 reglementează condițiile privind datoriile care fac obiectul insolvenței. Creanța trebuie să fie certă, lichidă, exigibilă.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei Curtea apreciază că recurenta-creditoare a făcut dovada caracterului cert, lichid și exigibil al fiecărei creanțe luate separat, însă nu a făcut dovada cuantumului minim al creanței totale (valoarea prag).
Astfel, în petitul cererii de deschidere a procedurii insolvenței creditoarea a indicat valoarea prag de 9.865,01 lei, iar în concluziile cererii - 26.546,16 lei.
La termenul de judecată din 09 octombrie 2007 judecătorul-sindic pune în discuție neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 și solicită creditoarei să pună concluzii, pentru termenul din 04 decembrie 2007, cu privire la neîndeplinirea condiției de cuantum a creanței declarate.
Deși citată cu obligația de a răspunde la această împrejurare (fila 88 dosar fond), creditoarea nu a făcut precizări în acest sens.
Art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 instituie o anumită valoare minimă a unei creanțe pentru ca un creditor să formuleze o cerere introductivă pentru deschiderea procedurii.
Ca atare, nu este suficient ca o creanță să fie certă, lichidă și exigibilă de cel puțin 30 de zile pentru a fi admisă cererea creditorului, ci mai este necesar ca această creanță să aibă un cuantum minim, și anume 10.000 lei (ne referim la valoarea însumată a creanțelor).
Raportat acestor considerente, Curtea constată că, în mod nelegal, judecătorul-sindic a apreciat a fi neîndeplinită dispoziția art. 31 alin. 3 raportat la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că debitoarea nu a formulat contestație în cauză nu are relevanță în cauză, judecătorul-sindic fiind obligat, chiar și în lipsa acestei contestații, să verifice, din oficiu, condițiile de admisibilitate ale deschiderii procedurii insolvenței.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de "" și va menține sentința recurată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "", prin reprezentant legal, "LL CONSULTANȚĂ & RECUPERĂRI " B, împotriva sentinței civile nr. 535/S din 04.12.2007 a Tribunalului Iași, judecător-sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31.03.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
21.04.2008/2 ex.-
Președinte:Poiană CiprianaJudecători:Poiană Cipriana, Șfabu Traian, Miler Iulia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
