Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1479/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1479/COM
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurentele-pârâte - cu domiciliul în M,-, jud.T, M, str.1 -,.21,.A,.8, jud.T și B, sector 3, str.-.-, nr.4, -.1,.7,.45 și (fostă ) - cu domiciliul în M,-, jud.T și B, sector 3,-,.43,.1,.2, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL - cu sediul în T,-, -.1,.F,.3, jud.T, prin lichidator judiciar - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1663/12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. și av.-, pentru recurentele-pârâte, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar și practician în insolvență, pentru intimată-prin lichidator judiciar.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, netimbrat.
Avocat, pentru recurentele-pârâte, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,6 lei.
Reprezentantul lichidatorului depune întâmpinare, înmânând apărătorilor recurentelor un exemplar.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Avocat, pentru recurentele-pârâte, solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse și dezvoltate pe larg în cererea de recurs. Arată, în esență, că instanța de fond a respins cererea de probatorii, respectiv efectuarea unei expertize și proba cu interogatoriu și a judecat cauza. Consideră că nu poate fi angajată răspunderea unei persoane, fără a fi demonstrată existența legăturii de cauzalitate între fapta pretinsă și starea de insolvență a debitoarei. Nu este suficientă existența neținerii contabilității în conformitate cu legea, mai este necesar și ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență.
Avocat -, pentru recurentele-pârâte, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru efectuarea unei expertize. Consideră că nu se poate încadra în prevederile Legii nr.85/2006 și să fie angajată răspunderea în afara cadrului legal. S-a făcut doar o expertiză extrajudiciară care conține grave erori. Pentru angajarea răspunderii trebuie să existe o legătura de cauzalitate dintre faptele administratorilor și intrarea în faliment. Se solicită examinarea printr-o expertiză dacă au existat erori cu sau fără voie să dacă au fost săvârșite de aceste persoane.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului, pentru motivele dezvoltate în întâmpinarea depusă la dosar. Cu privire la proba cu expertiza, arată că, prin prisma obiectivelor stabilite de pârâta la fond și ținând seama de înscrisurile administrate în cauză, în mod temeinic și legal instanța a respins această probă. Prin motivele de recurs se invocă apărări pentru prima dată, care nu au fost puse în discuție cu prilejul judecării cauzei la fond. Recurentele nu au avut obiecțiuni asupra raportului de expertiză extrajudiciară. Față de interogatoriu, instanța a apreciat că această probă nu este utilă cauzei, având în vedere obiectul cauzei și nu poate conduce la dezlegarea pricinii. Consideră că în mod corect instanța de fond a respins probele solicitate de recurente. Referitor la prejudiciu, se arată că societatea se află în stare de insolvență, iar conform art.138 din Legea nr.85/2006, pasivul poate fi suportat de persoanele vinovate, iar raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu a fost demonstrat. Recurentele-pârâte au casat utilajele societății, lăsând-o fără posibilitatea de a-și realiza obiectul de activitate, astfel că a ajuns în incapacitate de plată.
Avocat, pentru recurentele-pârâte, arată că la dosar există doar o expertiză extrajudiciară. Era necesară o expertiză care să stabilească dacă bunurile au fost casate în termenul legal sau nu și dacă această casare ar fi condus societatea la faliment.
Reprezentantul lichidatorului judiciar, în replică, arată că, așa cum corect a reținut instanța de fond, această împrejurare a condus la imposibilitatea societății de a-și continua activitatea.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, L, cu sediul ales în T,-, -1,.F,.3 prin lichidator judiciar INSOLVENȚĂ cu sediul în C,- și punct de lucru T,-, -1,.F,.3 a chemat în judecată pe pârâtele fost administrator al L M și ( fostă ) mandatar al fostei administratore a LM, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 113.816,16 lei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006, respectiv creanța SRL rămasă neacoperită în cadrul procedurii falimentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a susținut de către petentă că prin sentința civilă nr. 154/26.01.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 11/2007-js- s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de SRL iar în calitate de lichidator judiciar a fost desemnat iar pe parcursul derulării procedurii, a sesizat lichidatorul judiciar asupra unor nereguli existente în evidența contabilă a falitei SRL și a solicitat instanței desemnarea unei persoane de specialitate care să verifice dacă evidența contabilă a falitei sus menționate a fost ținută în conformitate cu prevederile legale, dacă au fost îndeplinite normele de amortizare și condițiile legale de casare a bunurilor ce au aparținut acesteia.
În mod concret s-a arătat de către petentă că în urma efectuării expertizei contabile s-a constatat că evidența contabilă nu a fost ținută în conformitate cu legea, respectiv nu s-a ținut o evidență analitică a imobilizărilor corporale încălcându-se astfel dispozițiile HG 964/1998 și HG 2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, expertul concluzionând că s-au casat utilajele de confecții ale falitei după numai 6 ani de funcționare și nu după 12 ani cum prevede legea, incluzând pe costuri în plus suma de 110.794 lei.
Se mai precizează de către petentă că potrivit art. 10 din Legea nr.82/1991, legea contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului iar în conformitate cu art.73 lit.c din Legea 31/1990, administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
În speță, pârâta a fost administrator al SRL iar pârâta ( fostă ) a avut calitatea de mandatar al fostei administratore conform procurii autentificată sub nr. 2336/08.09.2004 de BNP și -, actul prin care s-au casat utilajele falitei purtând semnătura ambelor pârâte.
Se mai menționează de către petentă că obiectul de activitate al SRL este "fabricarea altor articole de îmbrăcăminte" iar faptul că utilajele societății au fost casate înainte de termen a dus la imposibilitatea acesteia de a-și desfășura activitatea și astfel a ajuns în stare de insolvență, nemaiputându-și achita datoriile față de SC SRL, solicitând instanței a avea în vedere și dispozițiile art. 1540 din Codul civil, potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, în care în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului ( administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Ținând cont de art.374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu titlu oneros, astfel că simpla culpă a administratorilor societății a condus la intrarea în insolvență și trebuie sancționată deoarece prin aceasta s-a cauza un prejudiciu creditorilor societății debitoare.
Intenția pârâtelor de a falimenta societatea și de a nu mai achita datoria față de SC SRL este evidențiată și de succesiunea evenimentelor, respectiv: utilajele au fost casate în decembrie 2005, în 28 februarie 2006 societatea creditoare începând demersurile pentru recuperarea creanței de 113.816,16 lei, iar la 01 martie 2006 asociatul unic și administratorul SC SRL a hotărât dizolvarea societății și transmiterea integrală a patrimoniului acesteia către asociatul unic, fără lichidare.
În drept s-au invocat: prev.art.138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006, art.72, art.73 din Lg. 31/1990, republicată, art. 1540.civil, art. 374 Cod comercial și Codul d e procedură civilă.
Au fost depuse în dovedire, în copie, următoarele înscrisuri: procură autentificată nr. 2336/08.09.2004 de BNP -, raport de expertiză contabilă întocmit de expert, proces verbal nr.25/12.12.2005, convocarea la conciliere directă, act adițional la actul constitutiv al SC SRL, încheierea nr. 1125/055.04.2006, certificat constatator, încheierea nr. 2035/21.10.2005 a Tribunalului Tulcea, declarație privind transferul clientelei și a portofoliului activităților de insolvență, certificat de înregistrare, încheierea nr. 1678/08.07.2008 a Tribunalului Tulcea, adresa nr. 4008/13.01.2p009 eliberată de SPCEP T, tabel definitiv consolidat al creanțelor debitoarei SC SRL M,
Pârâta, prin apărător ales, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii motivat de împrejurarea că nu este suficientă existența neținerii contabilității conform cu legea pentru atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, ci mai este necesar prin această faptă să se fi produs starea de insolvență, fiind necesară existența raportului de cauzalitate între vreuna din faptele ilicite expres enumerate de art. 138 și starea de insolvență a debitoarei, în argumentarea creditoarei indicându-se doar faptul ilicit pretins imputabil, fără a se arăta în mod expres legătura de cauzalitate între fapta ilicită și crearea stării de insolvabilitate.
Referitor la solidaritarea răspunderii, precizează pârâta, întrucât toate actele și administrarea s-au realizat de către ( ), implicarea pârâtei nu ar putea fi atrasă întrucât în cazul în care, în fapt, administrarea debitoarei este efectuată de către o altă persoană decât cea care figurează în mod oficial va putea fi angajată răspunderea civilă a administratorului de fapt.
Mai precizează pârâta, prin întâmpinare, că potrivit procurii autentificată sub nr. 2336/8.09.2004 BNP, toate deciziile au fost luate de (), în calitate de mandatar al administratorului din acte, care avea 22 ani, fiind studentă în acea perioadă la cursurile de zi,
Administratorul societății a încercat realizarea obiectului de activitate al acesteia însă ținerea utilajelor fără dezmembrare genera costuri fiind necesară întreruperea acestora, indiferent de hotărârea teoretică a expertului contabil că se amortizează între 8-12 ani.
S-a solicitat de către pârâta, prin întâmpinare, încuviințarea probei cu interogatoriu și efectuarea unei expertize contabile, probe respinse de instanța de judecată ca nefiind utile soluționării cauzei, prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2009.
Prin sentința civilă nr. 1663/12.08.2009, Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată de L prin lichidator judiciar INSOLVENȚĂ L, în contradictoriu cu și ( fostă ) și a dispus ca suma de 113.816,16 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit al debitoarei falite SC " " SRL M, jud. T să fie suportată în solidar de pârâții și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert în dosarul de faliment nr- rezultă că în contabilitatea debitoarei s-au constatat o serie de abateri cu privire la respectarea dispozițiilor financiar contabile.
Astfel expertul contabil a arătat că debitoarea nu a avut o evidență corectă a imobilizărilor corporale în conformitate cu HG 964/1998 și HG nr. 2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Utilajele au fost amortizate după doar 6 ani de folosință în loc de 12 ani, așa cum prevăd reglementările legale în vigoare, ambele pârâte fiind de acord cu această situație prin semnarea procesului-verbal din 12.12.2005, astfel că în cauză sunt incidente disp.art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Impotriva acestei soluții, au declarat recurs pârâtele și, pentru următoarele motive:
- neținerea contabilității conform legii nu este suficientă pentru atragerea răspunderii materiale, fiind necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență; în situația lor, la nivelul balanței din luna decembrie 2005, rezultatul raportat al contului 117 arată o pierdere din anii precedenți în valoare de 64.354,92 RON;
- amortizarea imobilizărilor corporale s-a făcut la 8 ani conform dispozițiilor legale și nu la 6 ani cum reține instanța de fond;
- expertiza efectuată în cauză le-a încălcat dreptul la apărare, întrucât nu au fost citate;
- referitor la răspunderea solidară a celor două părți, nu s-a avut în vedere faptul că a mandatat-o pe () să administreze societatea debitoare, astfel că aceasta nu este răspunzătoare de prejudiciul societății.
Intimata prin lichidator judiciar a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Potrivit art.138 pct.1 lit.d din Legea nr.-, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
In speță, din probele administrate în cauză rezultă că evidența contabilă a SRL nu a fost ținută în conformitate cu legea, respectiv nu s-a ținut evidența analitică a imobilizărilor corporale încălcându-se astfel dispozițiile HG964/1998 și HG2139/2004 pentru aprobarea catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Cele două recurente pârâte au casat utilajele de confecții ale societății după numai 6 ani de funcționare și nu după 12 ani cum prevede legea, incluzând pe costuri în plus suma de - lei.
Casarea utilajelor înainte de termen a dus la imposibilitatea debitoarei de a-și mai desfășura activitatea și de a-și mai achita datoriile, ajungând, astfel, în stare de insolvență.
In atare condiții, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, coroborat cu art.1540 cod civil și 374 Cod comercial, simpla culpă a administratorului în conducerea societății care a condus la intrarea în insolvență a acesteia, trebuie sancționată, deoarece, prin aceasta, s-a cauzat un prejudiciu creditorilor societății debitoare.
Astfel, antrenarea răspunderii pârâtelor a operat, în temeiul art.138 lit d din Legea nr.85/2006, între fapta acestora de a nu ține o evidență contabilă conform dispozițiilor legale și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, există o legătură directă de cauzalitate.
Referitor la răspunderea solidară a celor două pârâte, se reține că instanța de fond a soluționat corect această situație.
Decizia amortizării mijloacelor fixe cu 6 ani mai devreme precum și casarea acestora a fost luată de ambele pârâte, procesul-verbal din 12.12.2005 fiind semnat deopotrivă de acestea (fila 9 dosar fond). Astfel, chiar dacă la data casării utilajelor societatea era administrată de recurenta-pârâtă.
In legătură cu expertiza efectuată în cauză, instanța reține următoarele:
Această lucrare a fost efectuată de expert în dosarul nr- (dosar având ca obiect falimentul SC SRL) al Tribunalului Tulcea, privind pe creditorul SRL M și T în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL M, care a concluzionat că utilajele au fost casate după 6 ani și nu după 12 ani cum prevede legea, incluzând pe costuri în plus suma de 110.794 lei.
In raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil a fost administrat cu valoare de înscris, recurentele la fond necontestându-l sub aspectul celor concluzionate.
Raportat la prezenta cauză, este o expertiză extrajudiciară și se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
In atare condiții, nu poate fi reținută concluzia recurentelor potrivit căreia le-a fost încălcat dreptul la apărare pentru că nu au fost citate la efectuarea lucrării, aceste apărări putând fi valorificate în dosarul nr-.
Pentru considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul comercial d eclarat de recurentele-pârâte - cu domiciliul în M,-, jud.T, M, str.1 -,.21,.A,.8, jud.T și B, sector 3, str.-.-, nr.4, -.1,.7,.45 și (fostă ) - cu domiciliul în M,-, jud.T și B, sector 3,-,.43,.1,.2, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL - cu sediul în T,-, -.1,.F,.3, jud.T, prin lichidator judiciar - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1663/12.08.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
16.12.2009
Tehnored.gref.-
2ex./15.01.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
