Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1096
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea SC ROMÂNIA SRL cu sediul social în B,-, clădirea C5,.2, sector 6 și cu sediul ales la Av. - B, sector 3,-, -C,. 2,. 8,. 62, împotriva încheierii din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL, cu sediul în P,-, Județ P, intimat - lichidator - P,. 4.. 5E, Județ
Cererea de recurs este timbrată cu 39,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 13.04.2009 aflată la fila 17 dosar, timbre judiciare în cuantum de 3,00 lei, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoare SC România SRL reprezentată de avocat ales, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 dosar, intimata debitoare SC SRL P prin lichidator SRL, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Lichidatorul, în combaterea motivelor de recurs formulate de recurenta creditoare SC România SRL, depune la dosar un set de înscrisuri respectiv: tabelul preliminar privind creanțele creditorilor societății debitoare SC SRL, sentința nr. 952 din 04.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - Faliment, în dosarul nr-, încheierea din Camera de Consiliu pronunțată la data de 2 iunie 2009 de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de Contencios Administrativ, 2 rapoarte depuse de administratorul judiciar al debitoarei SC SRL în dosarul de faliment nr- al Tribunalului Prahova pentru termenele de judecată din 07.09.2009 și 04.05.2009.
S-a înmânat un set de pe înscrisurile depuse de lichidator recurentei creditoare SC România SRL prin apărător.
Apărătorul recurentei creditoare SC România SRL, având cuvântul solicită a se amâna pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, față de împrejurarea că la acest termen i-au fost înmânate un set de înscrisuri, apreciază cauza în stare de judecată și nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acte.
Lichidator având cuvântul invocă excepția inadmisibilității recursului, întrucât recurenta a formulat împotriva încheierii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC SRL opoziție care a fost respinsă potrivit sentinței nr. 952 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - Faliment.
Susține faptul că opoziția formulată de recurenta creditoare SC România SRL viza starea de insolvență, situație ce rezultă în principal din motivele de recurs invocate.
Solicită admiterea excepția inadmisibilității recursului și respingerea recursului ca inadmisibil.
Apărătorul recurentei creditoare SC România SRL, având cuvântul învederează instanței faptul că prezentul recurs vizează strict aspectele de legalitate și declară că nu știe să precizeze dacă s-a atacat sau nu cu recurs sentința nr. 952/04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - Faliment, ce a avut ca obiect opoziția formulată de creditoarea SC România SRL la deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC SRL.
Solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului.
Curtea, ia act de susținerile părților, rămânând în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Judecătorul sindic a constatat că la data de 16.02.2009 debitorul SC SRL a solicitat a fi supus procedurii generale de insolvență, manifestându-și intenția de a-și lichida averea și că debitorul se află în încetare de plăți și că pasivul său exigibil este de 700.000 lei.
Prin încheierea din 02.03.2009pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială, judecătorul sindic a admis cererea formulată de debitorul SC SRL, a dispus deschiderea procedurii generale a debitorului SC SRL și a numit administrator judiciar pe.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 27-30 alin. 1 alin. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, debitorul fiind în încetare de plăți.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea SC România SRL criticând-o pentru nelegalitate întrucât nu este motivată, lipsind cu desăvârșire considerentele care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri.
Mai susține că potrivit art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. constituie motiv de recurs "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
De asemenea, arată că art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede expres că una dintre principalele atribuții ale judecătorului-sindic este pronunțarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii, și, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală cât și prin procedura simplificată.
Mai susține că prin încheierea din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, instanța a reținut doar că debitoarea se află în încetare de plăți și că pasivul său exigibil este de 700.000 lei, dispunând astfel deschiderea procedurii insolvenței, fără a arăta însă concret care au fost motivele și probele care au stat la baza pronunțării acestei soluții. Arată că jurisprudența și doctrina sunt unanime în a aprecia că o hotărâre se consideră a fi nemotivată în cazul în care instanța nu analizează probele administrate, nu stabilește împrejurările esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale incidente și aplicarea acestora, astfel încât soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, ea nefiind rezultatul motivelor ce o preced.
Mai susține că dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod proc. civ. sunt imperative, stabilind în mod obligatoriu că hotărârea pronunțată trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Motivarea hotărârii are un rol esențial, pe de o parte pentru că în baza acesteia părțile cunosc temeiurile care au format convingerea instanței în sensul pronunțării soluției adoptate, iar pe de altă parte deoarece se permite realizarea controlului judiciar. Motivarea reprezintă încadrarea unei situații particulare în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica măsurile luate de instanță.
Pentru a se considera că o hotărâre este motivată, în sensul art. 261 pct. 5 Cod proc. civ. instanța trebuie să motiveze în concret fiecare împrejurare reținută pe baza probelor administrate, apreciindu-se că simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără a se arăta în ce constau aceste probe nu constituie motivare.
Or, după cum se poate observa în prezenta cauză, instanța se rezumă doar la a reține că debitorul se află în încetare de plăți și că pasivul său exigibil este de 700.000 lei". De asemenea, aceasta apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 27-30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, dispunând astfel deschiderea procedurii generale la cererea debitoarei
În continuare menționează că încheierea recurată nu cuprinde motivele care au determinat instanța să pronunțe această soluție și nici nu se arată care anume sunt probele care au fost analizate de instanță și care au stat la baza pronunțării soluției de deschidere a procedurii generale, instanța limitându-se doar la o simplă afirmație și anume "debitorul se află în încetare de plăți".
Față de lipsa totală a motivării acestei încheieri, în raport și de prevederile art. 261 pct. 5 Cod proc. civ. și art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, încheierea din 02.03.2009 este evident nelegală, impunându-se astfel modificarea acesteia în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006.
De asemenea, mai arată că încheierea recurată este netemeinică întrucât instanța nu a observat din actele depuse la dosarul cauzei că debitoarea nu se află în insolvență. Observând actele depuse de debitoare în susținerea cererii de reorganizare rezultă în mod expres că acestea nu îndeplinesc toate condițiile de ordin formal și de ordin material pe care Legea nr. 85/2006 le impune pentru admiterea cererii, aspecte pe care prima instanță nu le-a observat cu ocazia judecării cererii debitoarei.
Precizează că atât doctrina cât și practica judiciară sunt unanime în a aprecia că cererea unui debitor societate comercială trebuie să fie precedată de o hotărâre a adunării generale a asociaților care să exprime voința societății în sensul deschiderii acestei proceduri prevăzute de Legea nr. 85/2006.
Astfel, observând toate înscrisurile depuse de debitoare în sprijinul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, formulate în temeiul art. 32 din Legea nr. 85/2006, se poate constata că nu există nici o hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să se fi aprobat deschiderea procedurii.
Având în vedere că deschiderea procedurii insolvenței constituie o chestiune deosebit de importantă pentru însăși existența societății debitoare, nu se poate pune problema nici măcar a discutării cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către judecătorul sindic, în lipsa unei astfel de hotărâri
Față de acest aspect, instanța în mod total greșit a admis cererea debitoarei și a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fără a cerceta care este adevărata voință a societății și dacă într-adevăr aceasta corespunde cererii formulate de debitoare.
Mai arată că din simpla observare a înscrisurilor depuse de către debitoare la dosarul cauzei, se poate constata că debitoarea nu se află în nici un caz în stare de insolvență așa cum se pretinde prin cererea formulată, aceasta având posibilitatea reală de redresare economică și de continuare a activității, fiind exclusă ipoteza reorganizării judiciare.
Precizează că din balanța de verificare pe luna iunie 2008 rezultă expres că în contul sa 1, soldul creditor este mult mai mare decât soldul debitor, ceea ce semnifică faptul că societatea debitoarea dispune de active suficiente pentru acoperirea pasivului.
Mai mult decât atât, conform situației conturilor evidențiate în balanța de verificare pentru luna decembrie 2008, reiese că soldul debitor din contul clasa I este 0, ceea ce presupune inexistența pasivului. De asemenea, din tabelul cuprinzând lista creditorilor depus de debitoare se poate constata că aproape J din cei 75 de creditori dețin creanțe inferioare sumei de 1.000 lei, iar o altă parte dintre creditori dețin creanțe absolut nesemnificative ca valoare cum ar fi: - 85,91 lei, & - 22,61 lei, Banca Transilvania - 95,20 lei.
De asemenea, arată că este evident că aceste creanțe puteau fi plătite de către societatea debitoare fără a depune vreun efort financiar, având în vedere situațiile contabile prezentate de către aceasta.
În ceea ce privește celelalte creanțe, nici în cazul acestora nu se justifică starea de insolvență invocată de societatea debitoare, având în vedere existența în patrimoniul societății a unor bunuri mobile - constând în numeroase utilaje specifice obiectului de activitate al societății - și imobile, în special a unor terenuri cu o valoare economică foarte mare.
Așa cum rezultă din registrul inventar aferent lunii decembrie 2008 depus la dosarul cauzei, societatea debitoare deține în proprietate un teren la Cheia (negrevat) în suprafață de 1.320 mp, care a fost amenajat investindu-se sume importante care au crescut și mai mult valoarea economică a acestuia.
De asemenea, precizează că societatea debitoare deține creanțe împotriva unui număr de 339 de debitori, în cuantum total de 597.389,33 lei, așa cum rezultă expres din tabelul privind situația debitorilor la data de 31.01.2009.
În aceste condiții, este evident că debitoarea putea să găsească soluții eficiente pentru plata creanțelor către creditori, eventual prin valorificarea activelor deținute în patrimoniu sau prin negocieri directe cu creditorii prin care s-ar fi putut obține eșalonări chiar cesionări ale creanțelor pe care debitoarea la rândul său le deține împotriva altor debitori.
Mai arată că în ciuda acestor soluții pe care societatea debitoare le-ar fi putut adopta pentru continuarea în mod eficient a activității economice, aceasta a ales să solicite deschiderea procedurii insolvenței și reorganizarea judiciară, prejudiciind astfel creditorii prin restricțiile impuse acestora de Legea nr. 85/2006.
Acționând în această modalitate, debitoarea a uzat în mod evident cu rea-credință de dispozițiile legale prevăzute de art.1 din Legea nr. 85/2001, pentru a se putea prevala astfel de consecințele favorabile acesteia pe care le implică deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și anume: suspendarea sau respectiv împiedicarea formulării oricărei acțiuni împotriva acesteia având ca obiect recuperarea creanțelor de către creditori și încetarea curgerii penalităților/majorărilor sau dobânzilor ulterior deschiderii procedurii.
Or, introducerea acestei cereri reprezintă o reacție a acesteia la numeroasele notificări pe care subscrisa le-a trimis acesteia în scopul recuperării creanței deținute împotriva societății debitoare. Dovada concludentă în acest sens o reprezintă data introducerii acestei cereri întemeiate pe Legea nr. 85/2006 și anume: 14.02.2009.
Precizează că anterior acestei date, subscrisa a trimis debitoarei în mod continuu și repetat numeroase notificări la datele de 17.11.2008, 25.11.2008, 13.01.2009, 10.02.2009, întru aod etermina astfel să achite debitul restant. De asemenea, precizează că tot la data 11.02.2009 debitoarei i-a mai fost trimisă o convocare la conciliere prin intermediul BEJ " și ".
Mai susține că efectul acestor eforturi depuse de recurentă în scopul realizării creanței a fost însă unul contrar firescului - demersul debitoarei de a introduce cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, pentru a se sustrage astfel tuturor acestor presiuni din partea societății noastre.
Debitoarea a înțeles să se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 85/2006 pentru a paraliza astfel toate acțiunile creditorilor pentru recuperarea creanței, și putând în același timp să-și continue activitatea economică așa cum aceasta arată prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței și de reorganizare judiciară.
Se solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii generale formulată de debitoarea SC SRL.
La termenul de judecată din 30.09.2009 lichidatorul societății debitoare P, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând această excepție și în temeiul art. 137.pr. civ. Curtea reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, rin p. încheierea de deschidere a procedurii, JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina Chirica l-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute la art. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ține, în termen de 10 zile, o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluționa deodată, printr-o sentință, toate opozițiile. Admițând opoziția, judecătorul-sindic nu va putea păstra deschisă procedura insolvenței. Judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariției stării de insolvență.
Din dispozițiile legale menționate mai sus rezultă că acei creditori care au primit notificarea deschiderii procedurii, ca și cei care nu au fost notificați, dar au luat cunoștință de hotărârea judecătorului-sindic, pot înregistra la tribunal opoziție la deschiderea procedurii. Termenul pentru înregistrarea opozițiilor este, pentru toți creditorii, de 15 zile de la primirea notificării.
Or, așa cum am arătat, calea de atac împotriva încheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului este opoziția, și nu recursul. Judecarea acestei opoziții este de competența judecătorului sindic și nu de competența curții ce apel.
Recursul creditorului contra hotărârii judecătorului-sindic, prin care s-a deschis procedura la cererea debitorului, nu poate fi admis dacă creditorul nu a făcut opoziție prealabilă.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de lichidator.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditoarea SC ROMÂNIA SRL cu sediul social în B,-, clădirea C5,.2, sector 6 și sediul ales la Av. - B, sector 3,-, -C,. 2,. 8,. 62, împotriva încheierii din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL, cu sediul în P,-, Județ P prin lichidator - P,. 4.. 5E, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Fiind plecată din instanță,
Semnează Președintele instanței.
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./ 15.10.2009
- - Tribunal P
jud.
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 434/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
