Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 3088/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3088/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1598 din 22.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații - LICHIDATOR AL SC FOOD SRL Z, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, SC și având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar in valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 27 octombrie 2009 s-a depus la dosar un înscris din partea recurentului, la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru pentru recursul promovat în cauză.
În data de 17 noiembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului - LICHIDATOR AL SC FOOD SRL
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 1598 din 22 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea precizată formulată de lichidatorul și a obligat fiecare pârât separat să suporte pasivul social al debitoarei SC FOOD SRL Z după cum urmează: în sumă de 24.354,75 lei iar pârâtul pentru suma de 17.453,46 lei.
Pârâții au fost obligați să suporte o parte a pasivului social în cuantum de 28.063,59 lei, în solidar.
Executarea silită s-a efectuat conform art.142 din Legea 85/2006, iar sumele s-au distribuit de executorul judecătoresc creditorilor menționați în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, pus la dispoziția sa de către lichidator.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.189 din 29.01.2007 a Tribunalului Sălajs -a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitorului SC FOOD SRL Z, iar conform tabelului definitiv consolidat de creanțe, cuantumul acesteia se ridică la suma de 69.871,8 lei.
Potrivit disp.art.138 alin.4, în caz de pluralitate răspunderea persoanelor prevăzute la alin.1 este solidară cu condiția că apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul.
Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.
Ambii asociați și au avut și calitatea de administratori statutari, deși aveau prerogative privind conducerea, administrarea și reprezentarea societății.
Practic, nu a existat nici o convenție scrisă privind conducerea alternativă, pe diferite perioade succesive de timp, a societății, de altfel nici verbală fiecare având competența conducerii dezechilibre în condițiile societății, diminuarea posibilităților de plată a societății.
Deși societatea a înregistrat pierderi, datoriile erau în creștere, administratorii statutari au folosit sumele de bani ridicate din casa societății în folosul propriu sau al altor persoane, faptă ilicită care determinat apariția stării de insolvență.
Tot astfel societatea nu a condus contabilitatea în conformitate cu legea: documentele primare nu sunt ordonate cronologic și îndosariate, nu s-au respectat prevederile Legii 82/1991 privind elementele de firmă și de fond la întocmirea actelor, monetarele nu sunt semnate sau ștampilate, nu au fost depuse cu regularitate decontul TVA, declarațiile fiscale, bilanțurile contabile,împrejurări constatate prin expertiză.
Acestea constituie faptele ilicite ce se încadrează în disp.art.138 alin.1lit.d din lege.
Această faptă ilicită se corelează cu fapta ilicită prevăzută de art.138 alin.1 lit.a " sustragerea sumelor de bani și folosirea lor în interes propriu sau a altor persoane, ambele determinând starea de insolvență și fraudarea intereselor creditorilor.
Pe de altă parte, înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate- deci, ținerea contabilității - reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că aceștia își vor putea recupera creanțele.
S-a constatat că răspunderea pârâților a fost determinată, concretizată pentru fiecare în parte, parțial adică pentru pârâta pentru suma de 24.354,75 lei și pentru pârâtul pentru suma de 17.453,46 lei.
Din expertiza contabilă efectuată a rezultat următoarele:
Administratorii statutari au ridicat în total suma de 55.448,81 lei după cum urmează: - 31.175,05 lei și 24.273,76 lei.
Pe perioada de funcționare s-au calculat de expert dividendele din profitul ridicat astfel: în anul 2004 societatea a înregistrat un profit net de 21.151,26 lei sumă ce a fost repartizată integral pentru dividende, în mod egal; în anul 2005, la sfârșitul lunii august societatea a înregistrat un profit net de 16.238,60 lei, iar dividendul net a fost de 13.640,60 lei.
În urma compensării sumelor ridicate de fiecare din casă cu sumele reprezentând dividende, rezultă un prejudiciu net de 24.354,75 lei pentru și de 17.453,46 lei pentru.
În anul 2003, societatea a realizat profit, era solvabilă,putea să-și achite datoriile. În anul 2004 și 2005, datoriile societății au crescut, iar administratorii statutari nu au luat măsuri de plată a acestora prin renunțare la dividende și optimizarea cheltuielilor și a veniturilor.
Potrivit dispozițiilor Legii 31/1990 privind societățile comerciale, administratorii statutari au obligații de administrare, conducere și reprezentare a societății, de a gestiona societatea pentru realizarea obiectului de activitate în condițiile și în limitele legii și actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale în interesul propriu sau al altei persoane constituie fapta ilicită prev. de art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006.
Prin ridicarea banilor din casă ca avans trezorerie, fără a justifica folosirea sumelor de bani în folosul societății, conduce la micșorarea activului societății, creează și are caracter principal, astfel că în măsura în care s-a determinat în parte fapta ilicită și legătura cauzată dintre aceasta și apariția stării de insolvență, pârâții având în vedere faptele ilicite săvârșite, vinovăția ( sumele de bani au fost sustrase cu intenție, contabilitatea nu a fost ținută în conformitate cu legea) legătura cauzală privind apariția stării de insolvență și prejudicierea creditorilor, urmează să răspundă solidar pentru diferența pasivului social de 38.063,59 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea dosarului instanței competente în vederea rejudecării iar în subsidiar solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulate de lichidatorul având ca obiect angajarea răspunderii pârâtei în calitate de administrator statutar al SC FOOD SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, potrivit art. 304 pct 6 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Coroborând cererea lichidatorului cu hotărârea atacată se constată că judecătorul sindic s-a pronunțat pe ceva ce nu s-a cerut, astfel lichidatorul a solicitat prin cererea introductivă de antrenare a răspunderii a administratorilor să suporte în mod diferențiat pasivul neacoperit al societății pentru suma totală de 34.297 lei, din care suma de 16.599 lei în sarcina administratorului, și suma de 17.698 lei în sarcina administratorului.
Principiul disponibilității ce guvernează procesul civil reglementat de art. 129 alin 6 Cod procedură civilă, operează și în materia insolvenței astfel că instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii formulate de lichidator, neputând pronunța o soluție pe un alt aspect care nu a fost pus în discuția părților.
Lichidatorul precizează ca motivare a admiterii cererii de angajare a răspunderii faptul că "De-a lungul perioadei de funcționare a societății, pârâții au ridicat din caseria debitoarei diverse sume de bani care nu au fost justificate decât parțial, iar după compensare în contabilitate cu drepturi de încasat ca dividende de plată, pârâții figurează în debitul contului 542 avansuri din trezorerie, cu 16.599 lei, pârâta și 17.698 lei pârâtul, în total pârâții au sustras din fondurile societății suma de 34.297 lei", în mod nejustificat judecătorul sindic obliga pe reclamantă la suportarea pasivului social în sumă de 24.354,75 lei, practic cu 7.755,75 lei mai mult decât a solicitat lichidatorul judiciar.
Motivele invocate de instanța de fond care duc în final la admiterea cererii de angajare a răspunderii administratorilor sunt contradictorii, încălcându-se flagrant și prevederile art. 304 pct 7 Cod procedură civilă.
Expertiza judiciară nu putea fi realizată de expertul judiciar deoarece acest expert se afla în situație de incompatibilitate, fiind directorul adjunct al DGFP S, situație în care, cel puțin datorită faptului că unul din creditorii debitoarei este DGFP S, trebuia să-l determine să refuze motivat realizarea acestei expertize judiciare sau să solicite înlocuirea sa.
Atât pe parcursul procesului de faliment, cât și a judecării recursului pentru angajarea răspunderii precum și în prezentul dosar de rejudecare a angajării răspunderii, administratorul nu a fost interesat în a achita costurile expertizei și nici în a-și pregăti apărarea, de altfel nici nu a fost prezent la ultimele termene.
Expertul nu a precizat care dintre administratori se face vinovat pentru anumite nereguli în ținerea contabilității și nici pentru sancționarea societății cu amenzile contravenționale.
În situația în care atât expertul judiciar nu precizează care dintre administratori se face vinovat pentru anumite nereguli în ținerea contabilității și nici pentru sancționarea societății cu amenzile contravenționale, o parte din bunuri au fost vândute de către, instanța nu putea să dispună angajarea răspunderii altfel decât în sarcina administratorului sau eventual în solidar.
C ce solicită angajarea răspunderii trebuie să facă dovada concretă a faptei ilicite și a raportului cauzal între prejudiciul produs și culpa.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită de reglementările generale din art. 998 și 999 Cod civil, în contextul întrunirii cumulative a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției.
În lipsa unuia dintre elementele de mai sus, nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală, cu mențiunea că dovada existenței răspunderii revine reclamantului.
Conform de Practici în insolvență referitor la art. 138 alin 1 lit c "Prin dispunerea de a continua, în interes personal, a unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență, se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt în mod vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății, sunt continuare în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere cu scopul de a obține câștiguri personale.
Intră în această categorie fapte precum: încheierea unui contract cu unul din membrii organelor de conducere sau cu o rudă apropiată a acestuia, ori cu o societate controlată de una dintre aceste persoane în care prestația acesteia din urmă este vădit disproporționată, față de prestațiile societății la care persoana responsabilă este membru al organelor de conducere".
Potrivit practicii de judecată membrii organelor de conducere nu răspund pentru o simplă incapacitate managerială, ci pentru săvârșirea unor fapte cu caracter ilicit, urmărind de regulă deturnarea activității societății de la scopul pentru care a fost înființată și satisfacerea unui interes personal.
Intimatul lichidatorul judiciar al SC FOOD SRL Z prin întâmpinarea depusă la data de 17 noiembrie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (10-11).
Analizând recursul declarat de către pârâta prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al lichidatorului desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC FOOD SRL a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 lit.a și d din Legea nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită prin pronunțarea sentinței nr. 189 din data de 29 ianuarie 2007.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 alin 1lit a din Legea nr 85/2006 reținându-se că au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua din același act normativ, care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit cerința cauzării ajungerii debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
dispoziției legale potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozițiile art. 2 din Legea insolvenței care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
În aceste condiții, susținerile recurentei potrivit cărora judecătorul sindic s-a pronunțat depășind limitele investirii sale sunt nefondate. Se poate observa că lichidatorul judiciar a solicitat instanței prin cererea de chemare în judecată formulată și, ulterior, prin precizarea acțiunii ca pârâții să fie obligați la plata unor sume determinate, apreciind că solidaritatea administratorilor, prezumată, nu poate opera întrucât prin expertiza contabilă efectuată s-a putut determina contribuția fiecărui pârât la ajungerea debitoarei în insolvență și, implicit, la crearea prejudiciului creditorilor.
Nefondate sunt și apărările recurentei conform cărora concluziile raportului de expertiză contabilă nu pot fi apreciate drept probe în justificarea soluției adoptate invocând motive de incompatibilitate ale expertului întrucât părțile puteau să recuze expertul dacă cunoșteau că acesta este recuzabil, însă, nu s-au prevalat de această instituție procesuală, expertiza contabilă întocmită fiind astfel mai presus de orice îndoială.
Prin urmare, se poate conchide că în mod corect judecătorul sindic a reținut că în raport de statuările expertului contabil, sumele care pot fi imputate foștilor administratori statutari sunt: 24.354,75 lei recurentei și 17.453,46 lei pârâtului.
Fapta ilicită care determină nașterea prejudiciului trebuie să fie săvârșită anterior deschiderii procedurii întrucât cerința legii este că aceasta să fi contribuit la intrarea în starea de insolvență, fapt demonstrat prin înscrisurile prezentate în probațiune.
Dacă sunt îndeplinite toate condițiile antrenării răspunderii, atât cele generale, prevăzute de dreptul comun în materia răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a unei persoane determinate, prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă ilicită, vinovăția făptuitorului, suprapuse peste cele speciale, fapta ilicită constând în una din următoarele fapte au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori să fie săvârșită de o persoană care să aibă calitatea membru al organelor de conducere - administrator, director, cenzor și de orice altă persoană - care a contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, va putea fi angajată în sarcina membrilor organelor de conducere ale debitoarei, răspunderea patrimonială reglementată de art. 138 din Legea privind procedura insolvenței.
Legiuitorul a instituit prin dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 o prezumție în ceea ce privește faptul că săvârșirea unor abateri de la regulile de conducere a contabilității este de natură a determina starea de insolvență iar omisiunea prezentării documentelor contabile justifică declanșarea procedurii instituite de art.138 de către administratorul judiciar împotriva persoanelor considerate a fi responsabile.
În speță se poate observa că în mod corect a reținut judecătorul sindic că însușirea nejustificată a sumelor din trezorerie, și ca urmare neplata obligațiilor fiscale, au antrenat calcularea de majorări și penalități pentru întârziere care împreună cu cumulul de amenzi au mărit pasivul debitoarei la suma de 69.871,8 lei pentru care se fac vinovați cei doi administratori statutari.
Cererea depusă de lichidatorul judiciar completată cu cele două precizări a fost formulată pentru angajarea unei răspunderi personale a celor doi administratori statutari în vederea acoperirii întregului pasiv de 69.871,8 lei, însușirea nejustificată de sume de bani din societate este una din fapte dar și pentru celelalte fapte care au condus la cumularea de datorii și în final falimentul acesteia, așa cum se poate constata din cuprinsul acestora, expertiza contabilă și celelalte documente elaborate de lichidator.
Conducerea neconformă cu legea prin neonorarea obligațiilor celor doi administratori, referitoare la conducerea curentă, întocmirea și conducerea situațiilor financiare și analiza pe baza lor a obligațiilor firmei, ascunderea obligațiilor fiscale prin nedepunerea declarațiilor, însușirea în scop personal a unor sume de bani din fondurile societății, existența unui prejudiciu, a unor fapte ilicite și raportul de cauzalitate între acestea și falimentul firmei ca urmare a imposibilității onorării obligațiilor reflectate în pasiv sunt elemente de care se fac vinovați cei doi administratori statutari.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că recursul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art. 312 pr. civ, îl va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1598 din 22.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5ex.-09.12.2009
Jud.fond
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
