Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1504/2009
Ședința publică din 28 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva încheierii civile nr. 1129 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE SA - SUCURSALA B-N, SC SA B, SC SA B, SA, SC SA - PRIN LICHIDATOR SC SRL B, SC SRL B, SC SRL B, G, SC SA B, SA B, ASOCIAȚIA PENTRU INTERNAȚIONALĂ A ARTICOLELOR - B, MUNICIPIUL B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, & CO KG, DIRECȚIA REGIONALĂ DE METROLOGIE LEGALĂ C-N, SC SA S, SC INTERNAȚIONAL SRL A, SC SRL -G, ROMANIA SA ( SA B), SA B și CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la raport final.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 cod procedură fiscală.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța apreciază procedura legal îndeplinită cu intimata Mobil SA B, fiind citată și de la noua adresa și anume Romania SA ( fost Mobil SA B ), cu sediul în B,--53, sector 1.
Se constată că la data de 27 aprilie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului, prin care solicită respingerea recursului promovat de creditoare și menținerea încheierii atacate, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prev. art. 242 al. 2 cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin încheierea civilă nr. 1.129 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N au fost respinse obiecțiunile formulate de creditorii FURNIZARE TRANSILVANIA NORD - AGENTIA B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B împotriva raportului final și situației activelor, datoriilor și capitalurilor proprii privind pe debitorul B întocmite de lichidatorul judiciar - Cabinet individual de insolvență,cu sediul în mun. B,-,județul B-
De asemenea, s-a aprobat raportul final și situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, mai puțin în privința plăților restante față de salariați și evaluator, pentru care lichidatorul judiciar va prezenta o situație concretă privitoare la activitățile desfășurate de aceștia, zilele și nr. de ore în care au desfășurat activitate, urmând ca asupra plăților restante, ce se solicită a fi achitate din fondul de lichidare (a se vedea Raportul întocmit de lichidatorul judiciar-2156), instanța să se pronunțe după prezentarea situației la care se face referire mai sus.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1.054 din 26 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N - Cabinetul judecătorului sindic în dosar nr. 4283/FA/1999,în baza art. 31 pct. 5 din Legea nr. 64/1995,republicată, s-a respins contestația formulată de debitoarea B, împotriva cererii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară și faliment formulată de creditoarea Banca Română pentru Dezvoltare - Sucursala județeană B-N și s-a dispus deschiderea procedurii față de debitoarea B,fiind numit administrator judiciar CONSULT EXPERT
Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea, însă, prin decizia civilă nr. 267 din 10 aprilie 2001,pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 906/2001, recursul a fost respins ca nefondat.
Ulterior, prin încheierea dată în ședința camerei de consiliu din 14 februarie 2002, dată de Tribunalul Bistrița -N - Cabinetul judecătorului sindic în dosar nr. 62/F/2000,în baza art. 73 alin. 1 din Legea nr. 64/1995,republicată,coroborat cu disp. art. 77 și urm. din lege, s-au admis cererile formulate de către creditoarea Banca Română pentru Dezvoltare B și administrator judiciar Consult Expert B și s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față de debitoarea, fiind desemnat lichidator judiciar Consult Expert B( urmare intrării în vigoare și aplicării nr.OUG 86/2006, atribuțiile lichidatorului judiciar Consult Expert au fost preluate, în cauza de față de către practicianul în insolvență - Cabinet Individual de Insolvență.
Administratorul judiciar Consult Expert Baî ntocmit sub nr. său de înregistrare 110/23.05.2001, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus B la încetare de plăți la care a anexat Situația evoluției indicatorilor economici financiari, raport care se arată că debitorul a intrat în incapacitate de plată,oprindu-și în totalitate producția la sfârșitul lunii octombrie 2000, cauza principală fiind lipsa surselor de finanțare pentru plata materiilor prime necesare producerii de alcool etilic,ce a dus la disponibilizarea-trecerea în șomaj a unor salariați și un alt aspect nefavorabil îl constituie faptul că principalii furnizori de utilități (energie electrică, apă, gaz și servicii telefonice)au sistat livrarea pe motiv de neplată a facturilor scadente,începând cu luna martie,iar pe lângă acestea mai este și unul de ordin legislativ și anume posibilitatea obținerii autorizației de comercializare a băuturilor alcoolice în baza prevederilor art. 34 din nr.OUG 27/31.01.2000, care se eliberează condiționat de plata obligațiilor față de bugetul statului și pe care debitorul nu a reușit să o obțină ca și condiție minimă obligatorie pentru a-și relua activitatea.
În cuprinsul Raportului final este menționat și raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care a condus la încetare de plăți, însă creditorul face abstracție de acest din urmă raport, susținând în mod cu totul nejustificat că pe parcursul procedurii nu a fost depus un raport amănunțit referitor la cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți.
În condițiile în care raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea de plăți a fost întocmit și în cuprinsul acestuia sunt evidențiate cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, nefiind identificate fapte de natura celor care ar atrage răspunderea materială, în condițiile art. 124 din Legea nr. 64/199 (act normativ în vigoare la data introducerii cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului și la data întocmirii raportului) și împotriva raportului nu s-au formulat obiecțiuni, cererea, formulată prin obiecțiunile la raportul final de a se dispune ca lichidatorul judiciar, în conformitate cu disp. art. 20 alin. 1 lit. b, art. 25 alin. 1 lit. a și art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți (în care să se analizeze detaliat totalitatea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă), nu are nici un suport legale, deoarece raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la încetarea de plăți a fost întocmit,acesta este în ființă (împotriva lui nefiind formulate obiecțiuni sau contestații), iar cererea de întocmire practic a unui nou raport, aceasta la peste șapte ani de la întocmirea raportului este total nejustificată.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportul final, sunt menționate o multitudine de documente întocmite pe parcursul desfășurării procedurii și hotărârile judecătorești pronunțate (ex. Raport cauze și împrejurări care au dus la încetarea de plăți, plan de reorganizare, tabele de creanță, situații valorificări bunuri, situații sume încasate,etc.), astfel că, este neîntemeiată susținerea conform căreia raportul final nu ar fi elocvent în cadrul procedurii.
Sub acest aspect, s-a menționat că creditorul a insistat pe faptul că raportul final trebuie să facă o analiză a întregii activități comerciale a debitoarei anterioară deschiderii procedurii falimentului, analiză care trebuie finalizată prin concluziile lichidatorului legate de cauzele ce au stat la baza aducerii societății în stare de insolvență și de asemenea persoanele cărora le-ar fi imputabilă, în condițiile în care Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți a fost întocmit,iar raportul final trebuie să cuprindă o sinteză a celor efectuate pe parcursul procedurii,cu referire la inexistența altor bunuri nevalorificate din averea debitorului sau posibilități de încasare a unor eventuale creanțe ale debitorului, ceea ce, în cauză, raportul cuprinde,iar nu face obiecțiuni cu privire la acestea.
De asemenea, la raportul final sunt anexate situațiile financiare și nu face nici o referire cu privire la acestea.
Prin obiecțiunile la raportul final formulate de se mai arată că în situația în care lichidatorul judiciar nu înțelege să formuleze o cerere de atragere a răspunderii materiale, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85,. solicită instanței să autorizeze Comitetul creditorilor, în temeiul art. 138 alin. 3, să formuleze o cerere pentru atragerea răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere.
Privitor la cererea de mai sus, instanța a constatat că în ședința de judecată din 15 octombrie 2005, lichidatorul judiciar a declarat că nici în trecut și nici în prezent nu consideră că ar trebui să promoveze o acțiune pentru atragerea răspunderii organelor de conducere,deoarece intrarea în procedura de insolvență a debitorului nu a fost determinată de activitatea frauduloasă a administratorilor,ci de împrejurarea că a retras debitorului autorizația de producție și comercializarea produse alcoolice.
De asemenea, instanța a constatat că nu face nici o referire la vreun indiciu și nici măcar la vreo împrejurare în legătură cu vreuna din faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte, instanța a apreciat că o cerere de autorizare a Comitetului creditorilor de a formula acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din lege,nu poate constitui obiect al obiecțiunilor la raportul final, iar dacă s-ar formula chiar și în prezent, aceasta ar trebui formulată de Comitetul creditorilor și nu de către un creditor cum este
A mai menționat instanța de fond că pe parcursul procedurii insolvenței, Comitetul creditorilor, din care face parte printre altele și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B-N, care a fost înscrisă în Tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 96.222.379.088 lei (ROL), din totalul creanțelor tuturor creditorilor ce însumează 122.110.461.474 lei, a declarat că nu are obiecțiuni la raportul final.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că, de câteva ori, Comitetul creditorilor a luat diferite hotărâri însă, nu a luat nici o hotărâre de a solicita a fi autorizat,în baza art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, să promoveze acțiunea prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, instanța de fond a constatat că obiecțiunile formulate de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu sunt întemeiate.
În ce privește contestația (obiecțiunile) formulată de creditorul Furnizare Transilvania Nord - Agenția B, deși se menționează că este îndreptată împotriva raportului final, creditorul nu aduce critici concrete raportului, arătând doar că a furnizat energie electrică debitorului și în perioada reorganizării și în perioada lichidării, fiind obligată în acest sens prin sentința civilă nr. 1.157 din 25 aprilie 2002, iar lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit îndatoririle prevăzute de lege, neachitându-i energia electrică consumată, acumulând un debit de 9.223,56 lei, nefăcând referire la acest fapt în raportul final, astfel că este îndreptățită să solicite ca prin încheiere să se dispună distribuirea sumei datorate și modificarea raportului final.
Analizând aceste critici cu privire la raportul final, instanța le-a apreciază ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin raportul final se invocă,printre altele, tabelele de creanțe, cuantumul fondurilor obținute din lichidarea averii debitorului, menționându-se că fondurile obținute au fost distribuite conform planurilor depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care se face trimitere la acestea, nemenționarea, în mod expres, în raportul final a sumei de 9.223,56 lei, nu poate constitui motiv pentru modificarea raportului final, deoarece creanța este cea înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, iar sumele achitate acesteia sunt cele menționate în planurile de distribuire.
Se mai reține că creditorul - Agenția Baf ost înscris în tabelul definitiv al creanțelor cu o creanță de 109.770.210 lei și prin contestație (obiecțiuni) nu se afirmă că pe parcursul procedurii ar fi pretins și alte sume, inclusiv suma de 9.223,56 lei (sumă pentru care nu invocă nici o dovadă că este datorată de debitor), iar pe de altă parte, s-a menționat că în condițiile în care sumele fondurile obținute din valorificarea bunurilor debitorului a fost distribuite, conform planurilor de distribuire menționate în alineatul precedent, planuri ce nu au fost contestate, o altă distribuire nu mai este posibilă.
În consecință, instanța a apreciat ca neîntemeiate obiecțiunile formulate de creditorul Furnizare Transilvania Nord SA - Agenția
Pentru considerentele mai sus arătate, având în vedere și faptul că raportul final și situațiile financiare au fost comunicate creditorilor, s-au afișat la sediul instanței și publicate în Buletinul Procedurilor de Insolventă, în temeiul art. 129 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de creditorii și FURNIZARE TRANSILVANIA NORD - AGENȚIA B ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ, a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - S, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecința punerii în vedere lichidatorului judiciar să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, de asemenea, lichidatorul judiciar să apeleze la prerogativa conferită de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății-debitoare care au cauzat starea de insolvență, iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu apelează la prerogativele menționate, să se autorizeze creditorii debitoarei, prin intermediul Comitetului, să introducă acțiunea prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recursul a fost motivat prin invocarea faptului că raportul final al lichidării este sumar, nu face vorbire despre identificarea cauzelor care au determinat starea de încetare de plăți și a persoanelor vinovate de apariția acestei situații.
Astfel, creditoarea arată că perioada de raportare, respectiv anul 2001 și până în prezent, este destul de mare, pe parcursul acestui timp putând fi identificate de lichidator noi fapte sau acte care s-ar fi constituit premisele antrenării răspunderii organelor de conducere al falitei și sub acest aspect, implicit de a verifica cauzele concrete și persoanele care se fac vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți.
De asemenea, creditoarea apreciază că activitatea lichidatorului nu este elocventă în cadrul procedurii, raportul final trebuind, în primul rând, să facă o analiză a întregii activități comerciale a debitoarei anterioară deschiderii procedurii falimentului, analiză ce trebuia finalizată prin concluziile lichidatorului legate de cauzele ce au stat la baza aducerii societății în stare de insolvență și de asemenea persoanele cărora le poate fi imputată situația, iar în îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul este obligat să analizeze în primul rând, în mod amănunțit, cauzele care au condus la insolvență și persoanele care se fac vinovate de acestea, toate acestea printr-un raport detaliat, astfel cu prevăd dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Față de aceste considerente, recurenta apreciază că a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura insolvenței.
Prin ntâmpinare, intimatul, în calitate de lichidator judiciar al COMPANIY B a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat și menținerea în întregime a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1 Cpc, instanta de recurs retine urmatoarele:
Raportul reglementat prin dispozitiile art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006 (fostul articol 56 din Legea 64/1995 ) privind cauzele care au determinat starea de insolventa a debitoarei si identificarea persoanelor responsabile pentru ajungerea debitoarei in stare de insolventa se realizeaza in faza initiala a procedurii de insolventa (anterior denumita procedura reorganizarii judiciare si a falimentului). In cazul concret dedus judecatii, acest raport a fost intocmit inca din anul 2001 ( 1-3 din dosarul Tribunalului B N), fiind depus la dosarul cauzei inca din data de 23.05.2001.
Impotriva acestui raport creditoarea avea posibilitatea de a formula obiectiuni, insa nu exista nici o dovada a faptului ca a utilizat de aceasta posibilitate procedurala. Analiza raportului depus in probatiune releva faptul ca acesta corespunde minimelor exigente impuse de textele anterior enuntate. Refacerea acestui raport echivaleaza cu reluarea procedurii inca din faza initiala, dupa 8 ani de la depasirea respectivei etape, perioada in care creditoarea recurenta a ramas in totala pasivitate. In aceste conditii, solicitarea AVAS de refacere a raportului anterior enuntat este total neintemeiata, deoarece acest raport exista, a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor procedurale, insa creditoarea recurenta face abstractie in mod nejustificat de existenta lui.
Asa cum rezulta din raportul final aprobat prin sentinta recurata, in cuprinsul acestuia sunt mentionate o multitudine de documente intocmite pe parcursul derularii procedurii si hotararile judecatoresti pronuntate, astfel ca sunt neintemeiate sustinerile creditoarei recurente referitoare la lipsa de consistenta si de utilitate a raportului final.
Cu privire la cererea de angajare a raspunderii materiale a fostilor administratori statutari ai debitoarei, instanta de recurs retine faptul ca in mod repetat lichidatorul judiciar a refuzat sa promoveze o astfel de cerere, apreciind ca nu sunt indeplinite conditiile de angajare a raspunderii asa cum sunt reglementate de dispozitiile procedurale incidente, deoarece starea de insolventa a fost determinata de retragerea autorizatiei de productie de catre B Mai mult, recurenta creditoare nu face vreo referire la un indiciu sau la vreo imprejurare in legatura cu vreuna din faptele prevazute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Instanta de recurs apreciaza faptul ca, in conditiile refuzului expres si neechivoc al lichidatorului judiciar de a promova cererea de angajare a raspunderii fostului administrator statutar, comitetul creditorilor a avut la dispozitie un interval de timp mai mult decat suficient de a solicita judecatorului sindic autorizarea necesara introducerii unei cereri de angajare a raspunderii fostilor administratori statutari. Este corect argumentul retinut de catre judecatorul sindic, conform caruia o cerere de autorizare a comitetului creditorilor de a formula cererea de chemare in judecata reglementata de dispozitiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 nu poate constitui obiect al obiectiunilor la Raportul final, iar pe de alta parte, o astfel de obiectiune trebuie formulata de catrre Comitetul creditorilor, in nici un caz de catre un singur creditor.
Pentru argumentele anterior enuntate, in baza art. 312 alin. 1 Cpc, recursul va fi respins ca neintemeiat, iar sentinta recurata va fi mentinuta ca fiind pe deplin legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva încheierii comerciale nr. 1.129 din 29 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red././2 ex./3.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
