Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1807/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1807/2008
Ședința publică din data de 16 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, cererile de revizuire formulate de, și împotriva deciziei comerciale nr. 1113/13.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr-, privind și pe intimații: - - COMUNICAȚII SRL, - SA, - ROMÂNIA SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI, - SRL, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere
La apelul nominal, la a doua strigare cauzei, se prezintă pentru revizuenții, avocat iar pentru intimatul, avocat.
Procedura de citare este îndeplinită potrivit normelor de drept comun.
Cererile de revizuire sunt legal timbrate.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-au înregistrat la dosar la data de 01.08.2008, contestații în anulare și motivele la contestații, formulate de, și întâmpinare formulată de intimatul, înregistrată la data de 16.09.2008, prin intermediul căreia se arată că este de acord cu cererea de recalificare a căii de atac formulate de revizuenți și că este de acord cu admiterea contestațiilor în anulare.
Reprezentantul revizuenților, avocat, solicită recalificarea căii de atac din cerere de revizuire în contestație în anulare, precizând că împotriva deciziei 1113/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, înțelege să formuleze contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 alin. 1Cpr. civ. raportat la considerentele hotărârii atacate, de conținutul cărora a luat la cunoștință după termenul din 24.06.2008. Arată că nu mai susține cererea de revizuire.
Declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și nemaifiind cereri de formulat sau excepții, constată că prezentele contestații în anulare se află în stare de judecată și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul contestatorilor solicită admiterea contestațiilor în anulare, și anularea deciziei civile nr. 1113/2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- pentru motivul că instanța s-a aflat într-o eroare materială la pronunțarea ei. Face referire la motivele enunțate în cuprinsul contestațiilor în anulare, precizând că eroarea se referă la invocarea de către instanță a tardivității recursului formulat de, reținerea de către instanță a faptului că s-au săvârșit fapte ilicite prin neîntocmirea facturilor și la faptul că instanța a apreciat că poate exista atât o răspundere contractuală a pârâților cât și o răspundere civilă delictuală. Deasemenea critică decizia instanței în ceea ce privește obligarea pârâților la plata întregului pasiv al societății în cuantum de cca. 184.650 lei, deși doar suma de 70.000 lei nu a fost justificată prin facturi și care ar putea reprezenta un eventual prejudiciu. Susține deasemenea că, pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă încadrată la art. 138 alin. 1 lit. d, lichidatorul trebuia să facă dovada intenției în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători la cauzarea stării de insolvență prin săvârșirea faptei pretinse, ceea ce nu s-a întâmplat, în realitate, cauza care a determinat deschiderea procedurii de insolvență față de societatea - SRL, fiind somația de plată.
Reprezentantul intimatului, pune concluzii de admitere a contestațiilor în anulare formulate de, acțiuni pe care le susține, întrucât admiterea acestora profită și pârâtului -intimat.
CURTEA,
Prin contestația în anulare formulată de contestatorii, și s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 1113 din 13 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, ca fiind rezultatul unei erori materiale așa cum este ea prevăzută la art. 318 alin (1) Cod procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată că în mod neîntemeiat s-a respins recursul declarat de deoarece instanța s-a aflat într-o gravă eroare atunci când a reținut că acest recurs este tardiv întrucât pe dovada procesului verbal de comunicare a sentinței Tribunalului Cluj nu apare semnătura recurentului ori într-o asemenea situație instanța nu poate avea certitudinea că această sentință i-a fost comunicată la data de 4 martie 2008 iar în cazul afișării acesteia pe ușa locuinței recurentului nu înseamnă că data afișării este și data la care acesta a luat cunoștință despre conținutul și existența sentinței tribunalului deoarece în acea zi acesta se afla la serviciu.
Pe de altă parte, deoarece hotărârea pronunțată de tribunal nu era supusă decât recursului aplicându-se prin analogie prev art. 293 Cod procedură civilă, recurentul avea posibilitatea să adere la recursul declarat de ceilalți trei pârâți în cauză.
Totodată instanța de recurs s-a aflat într-o gravă eroare în momentul în care a reținut faptul că pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită prin neîntocmirea facturilor al căror cuantum nu depășește suma de 70.000 lei întrucât în speță nu erau întrunite condițiile impuse de art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1113 din 13 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- s-au respins recursurile declarate de pârâții - și, împotriva sentinței civile nr. 134 din 21.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care a menținut-o în întregime.
S-a respins ca tardiv declarat recursul formulat de pârâtul .
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere menită să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface toate creanțele debitorilor.
Dispozițiile art.138 din lege reglementează cazuri expres determinate în care membrii organelor de conducere și supraveghere ai persoanei juridice ajunse în stare de insolvență sau orice altă persoană care cauza această stare vor putea fi obligați să suporte o parte a pasivului debitorului insolvent dacă prin activitatea lor au contribuit la provocarea insuficienței fondurilor bănești disponibile ca stare patrimoniului debitorului.
răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere debitorului persoană juridică sau oricărei alte persoane care cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită membrilor organelor de conducere și supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, fapte care se încadrează în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute la art.138 alin.1 lit. c-g, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent datoriilor exigibile și culpa persoanelor căror răspundere se solicită.
Din raportul lichidatorului întocmit în cauză rezultă că neîncasarea debitelor a fost una din cauzele insolvenței.
Nefiind întocmite facturi nu au putut fi urmăriți clienții și încasate debitele de la peste 200 de clienți.
Neîntocmirea facturilor a dus la imposibilitatea urmăririi clienților, neîncasarea debitelor generând un prejudiciu creditorilor al căror creanțe nu au putut fi acoperite.
Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că acestea pot fi verificate și că aceștia își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Debitoarea nu emis facturi, astel că prin acțiunea lor pârâții au determinat starea de insolvență acesteia.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
Corecta ținere registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 91/1990, care în art.73 stabilește că administratorii societății sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.10 alin.1 din Legea nr. 82/1991 arată că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Potrivit art.301 Cod proc.civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art.8 alin.1 "Curtea de Apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic în temeiul art.11", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii".
Deci în materia insolvenței termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii.
Hotărârea a fost comunicată recurentului în data de 4.03.2008, astfel că recursul trebuia formulat până în data de 17.03.2008.
Însă recurentul a formulat recurs în 19.03.2008, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Potrivit art. 318 alin (1) Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Acesta este temeiul juridic invocat de contestatorul în contestația în anulare formulată la data de 1 august 2008.
Astfel, textul sus citat impune ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei greșeli materiale avându-se în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Deși pot fi considerate greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă respingerea unui recurs ca tardiv, în speță însă aceasta nu poate fi reținută deoarece recurentului i-a fost comunicată hotărârea judecătorului sindic la data de 4 martie 2008 iar recursul declarat de acesta trebuia formulat până la data de 17 martie 2008, înregistrarea sa la o dată ulterioară (19 martie 2008) având drept efect respingerea sa ca tardiv.
Deși s-a invocat ca și greșeală materială soluția pronunțată de instanța de recurs cu privire la tardivitatea acestuia, în speță Curtea reține că hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată acestuia în mod legal neexistând vreun viciu care să atragă nulitatea comunicării.
Împrejurarea că recurentul la data de 4 martie 2008 când s-a realizat comunicarea nu se afla în localitate nu este de natură a înlătura excepția tardivității de vreme ce pe de o parte nu s-a făcut o atare dovadă iar pe de altă parte nu există motive temeinice pentru repunerea acestuia în termenul de recurs.
În speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă privind aderarea la apel, deoarece aceste dispoziții nu sunt compatibile cu procedura insolvenței, în speță regăsindu-ne în calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri a judecătorului sindic, existând dispozițiile speciale ale art. 8 alin (1) și (2) din Legea nr. 85/2006. Pe de altă parte, în speță nu s-a pus problema unei coparticipări procesuale tuturor pârâților.
Din această perspectivă primul motiv invocat ca fiind greșeală materială în cuprinsul contestației în anulare urmează a fi respins ca nefondat.
Totodată contestatorul a mai invocat ca și greșeală materială reținerile instanței de recurs atunci când a analizat în concret hotărârea judecătorului sindic din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Textul art. 318 alin (1) Cod procedură civilă vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a verificat legalitatea hotărârii, a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție respectiv un recurs la recurs.
Față de toate considerentele mai sus expuse, Curtea reține că în speță dezlegarea dată recursului nu a fost rezultatul unei greșeli materiale așa încât aceasta nu se circumscrie condiției impuse de art. 318 Cod procedură civilă, urmând ca în baza textului legal sus citat contestația în anulare formulată să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de, împotriva deciziei civile nr. 1113 din 13.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./19.09.2008
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
