Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 186/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 186/COM
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta - - SRL, prin administrator și asociat unic, din Cernavodă,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 3390/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata creditoare - - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-, sect.1, intimata - - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-, -.C,.4,.57 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta debitoare administrator și av., pentru intimata creditoare a răspuns, în baza procurei speciale depusă la dosar, pentru intimata debitoare prin administrator a răspuns administratorul judiciar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de debitoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. -/31.10.2008, timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimații prin reprezentanții legali arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Pentru recurenta debitoare av. depune la dosar contractul de asistență juridică nr. 104/28.05.2008 încheiat cu - SRL, contract care este încă în vigoare și în baza căruia reprezintă societate, nefiind revocat de către administratorul judiciar și act adițional din 1.10.2008 la contractul de asistență juridică.
Ca și chestiune prealabilă consideră că în cauză este vorba de un conflict de interese între societate și reprezentantul acesteia, respectiv administratorul judiciar, care are o poziție contrară intereselor societății, astfel cum rezultă din apărările formulate prin întâmpinare. În atare situație se impune numirea unui curator special în cauză.
De asemenea consideră că se impune suspendarea executării sentinței pronunțată de instanța de fond astfel cum s-a solicitat prin cererea de recurs.
Curtea apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Având cuvântul av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu solicitarea de a se amâna pronunțarea pentru concluzii scrise, cel puțin 24 ore.
Având cuvântul pentru debitoare administratorul judiciar solicită respingerea recursului declarat de societatea debitoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinare depusă la dosar. Arată că în mod corect, legal și temeinic judecătorul fondului a reținut și motivat atât în fapt cât și în drept că - România SRL este titulară a unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatată prin titluri executorii împotriva cărora debitoarea - SRL, care nu a formulat contestație conform dispozițiilor speciale în materie. În mod evident creditoarea a făcut dovada neexecutării, de către debitoare a obligației de plată în termenul de 30 de zile calculat de la data scadenței, ceea ce confirmă afirmația potrivit căreia - SRL este în insolvență potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3 pct. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Totodată, solicită să se observe faptul că deși debitoarea a tăgăduit și încearcă în continuare să tăgăduiască starea de insolvență, debitoarea nu a administrat nici în fond și nici în susținerea recursului, un minim de probatoriu cu care să facă dovada deținerii de fonduri bănești suficiente pentru plata datoriilor exigibile și nici a premiselor unei redresări financiare.
În ce privește reprezentare, arată că avocatul poate fi reprezentant al administratorului statutar și nu al societății debitoare, întrucât prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței i s-a ridicat dreptul debitoarei de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea.
Având cuvântul pentru intimata creditoare - România SRL, solicită respingerea recursului declarat de debitoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea constată dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
Avocat solicită ca instanța să precizeze care dintre cele două poziții ale societății urmează a fi luată în considerare
Înțelege să formuleze cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 1.10.2007 și înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, creditoarea - ROMÂNIA SRL a solicitat, în temeiul art.26 și 31 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL.
Prin sentința civilă nr.3390/com/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă contestația formulată de debitoarea, a fost admisă cererea formulată de creditorul ROMÂNIA și, în temeiul dispozițiilor art.33 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea
În temeiul dispozițiilor art.34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost numit administrator judiciar - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de art. 20 din lege.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că in economia dispozițiilor relative la noțiunea și condițiile creanțelor cuprinse în legea insolvenței și în Codul d e Procedură Civilă rezultă că sumele de bani ce alcătuiesc conținutul creanțelor apte a declanșa procedura insolvenței trebuie să rezulte din diferite acte juridice care să emane de la debitor, ori să fie recunoscute de acesta sau să-i fie opozabile.
În speță, creditoarea a făcut dovada, conform art.1169 din Codul Civil, susținerilor sale, respectiv că se legitimează ca și creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, fiind titulară a unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatate prin titluri executorii, respectivCEC-ulseria - nr.- în valoare de 89.928,30 lei învestit cu formulă executorie prin Încheierea nr.1790/23.08.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța, împotriva căruia debitoarea nu a formulat contestație conform dispozițiilor speciale în materia obligațiilor cambiale, devenind incidente dispozițiile art.66 din Legea 85/2006 potrivit cărora "toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii."
Susținerea debitoarei privind prescripția creanței principale, calculată în raport de scadența fiecărei facturi fiscale ce o constată, cu consecințe și asupra accesoriilor a fost înlăturată de judecătorul sindic care a reținut că - ROMÂNIA SRL a promovat cererea de față, prin care urmărește realizarea creanței, în interiorul termenului legal de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, calculat de la data obținerii titlului executoriu, respectiv Încheierea nr.1790/23.08.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța prin care CEC-ul a fost învestit cu formulă executorie.
De asemenea, faptul că ulterior obținerii titlului executoriu, părțile au încheiat o tranzacție privind modalitatea de stingere a obligațiilor este lipsită de relevanță atâta timp cât debitoarea nu a făcut dovada respectării clauzelor tranzacției.
În lipsa dovezilor privind executarea integrală sau parțială a obligației din titlul executoriu, creditorul este îndreptățit să ceară executarea în oricare din formele prevăzute de Codul d e Procedură Civilă, cartea V- despre executarea silită sau pe calea Legii 85/2006 care reglementează o procedură colectivă de executare silită.
Neexecutarea obligației de plată a debitului în termenul de 30 de zile calculat de la data scadenței și inexistența unui minim probatoriu privind deținerea, de către debitoare, de fonduri bănești suficiente să acopere valoarea creanței în litigiu confirmă afirmația creditoarei potrivit căreia - SRL este în insolvență potrivit definiției date în art.3 pct.1 lit a) din Legea nr.85/2006. În acest context, contestația a fost apreciată ca nefondată și respinsă ca atare.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs debitoarea - SRL, care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A arătat recurenta că din cererea creditoarei și probele administrate nu rezultă în mod neîndoielnic faptul că creditoarea ar avea asupra debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă, superioară valorii prag. Din contră, din probele administrate rezultă indubitabil două aspecte, de care judecătorul sindic nu a înțeles să țină seama, respectiv nulitatea titlului de creanță al creditoarei și existența unei tranzacții prin care s-au stins orice obligații de plată ale debitoarei.
Judecătorul sindic a pronunțat soluția fără să examineze pe fond existența și conținutul raporturilor de creanță dintre creditoare și debitoare, deși era obligat să procedeze astfel. Mai mult, așa cum s-a arătat și în concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, atâta vreme cât există dubii evidente, care nu au fost surmontate, prin probatoriul administrat, în ceea ce privește atât lichiditatea cât și însăși existența creanței, judecătorul sindic nu ar fi putut pronunța o hotărâre de deschidere a procedurii.
De asemenea, a solicitat recurenta suspendarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, hotărâre care a fost dată fără examinarea fondului raporturilor de creanță și totodată greșita aplicare a legii.
La data de 22.12.2008, recurenta a formulat precizări la motivele de recurs, prin care a susținut că judecătorul sindic a ignorat faptul că împotriva titlului executoriu a formulat contestației la titlu, cerere aflată pe rolul Judecătoriei Constanța la momentul dezbaterilor, fiind depuse dovezi în acest sens la dosar.
De asemenea, judecătorul sindic a ignorat situația de fapt a nelegalității titlului (cecului), acest aspect fiind dovedit de rezoluția procurorului depusă ca probatoriu în dosar. A ignorat efectele tranzacției valabil încheiate între debitoare și creditoare depusă în probatoriu la dosar și a cărei existență și conținut nu au fost contestate de niciuna dintre părți, efectul evident și explicit al acestei tranzacții fiind stingerea în totalitate a oricărei obligații de plată în bani a debitoarei, înlocuită cu plata în natură, care s-a efectuat la momentul tranzacției, prin remiterea către creditoare a recoltei pe care aceasta din urmă avea obligația să o valorifice.
În opinia recurentei, hotărârea pronunțată apare netemeinică și prin prisma faptului că judecătorul sindic era obligat să examineze pe fond existența și conținutul raporturilor de creanță dintre creditoare și debitoare.
A criticat hotărârea judecătorului sindic și în ceea ce privește dispozițiile acesteia privind numirea și remunerarea administratorului judiciar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.8 din legea nr.85/2006, art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.213 alin.2, 3 și 5 Cod procedură civilă - în ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea, art.300 alin.2 și 3 Cod procedură civilă.
Administratorul judiciar al debitoarei - SRL, Cabinet Individual de Insolvență -, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de societatea debitoare ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de judecătorul sindic ca fiind legală și temeinică.
S-a arătat că, deși debitoarea a tăgăduit și încearcă în continuare să tăgăduiască starea de insolvență, debitoarea nu a administrat nici în fond și nici în recurs un minim de probatoriu cu care să facă dovada deținerii fondurilor bănești suficiente pentru plata datoriilor exigibile și nici a premiselor unei redresări financiare. Nu a făcut dovada capacității de a efectua plăți către creditori. Mai mult decât atât, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, DGFP Caf ormulat declarație de creanță astfel încât la data înregistrării tabelului preliminar - 22.01.2009 - valoarea totală a obligațiilor admise împotriva debitoarei se ridică la suma de 184.642,60 lei.
Intimata creditoare - România SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului declarat de debitoare ca nefondat cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În ce privește invocarea de către recurentă a contestației la titlu formulate împotriva titlului executoriu, aceasta a fost respinsă de Judecătoria Constanța prin sentința pronunțată la data de 23.10.2008, rămasă definitivă prin nerecurare.
Cu privire la invocarea unei tranzacții, arată creditoarea că actul intitulat "tranzacție" încheiat la data de 18.05.2005 și pe care debitoarea falită - SRL îl reclamă în fața instanței ca fiind novație este o minută încheiată cu creditorii - SRL și - România SRL prin care recunoaște acestora - creditori vânzători - debitul datorat, obiectul minutei constituindu-l plata sumei și implicit recunoașterea sumei indicând proveniența lichidităților din care va face plata.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, creditoarea - Romania SRL a invocat, în susținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea recurentă - SRL, o creanță în valoare totală de 179.856,60 lei din care 89.928,30 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate și neachitate și suma de 89.928,30 lei reprezentând penalități de întârziere. În dovedirea creanței sale, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, contractul de vânzare-cumpărare combustibili din stație cu plata la termen nr.861/22.06.2004, facturi, cec-ul emis de debitoare în favoarea creditoarei la data de 28.06.2005 pentru suma de 899.282.965 lei, proces verbal de conciliere din 29.10.2004, tranzacția încheiată la data de 18.08.2005, proces verbal de încetare a executării încheiat la data de 25.10.2007 de Ex.Jud..
Față de înscrisurile depuse, Curtea reține că - Romania SRL a făcut dovada că are față de debitoarea - o creanță certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile, în cuantum mai mare de 10.000 lei. Starea de insolvență a debitoarei este evidentă, dat fiind faptul că, deși creditoarea a pornit procedura de executare silită, această procedură a rămas fără finalitate datorită lipsei oricăror bunuri în averea debitoarei. Mai mult, cec-ul emis de către debitoare în favoarea creditoarei a fost respins la plată de către Bank, cu mențiunea "lipsă totală de disponibil; trăgător aflat în interdicție bancară".
În ceea ce privește verificarea raporturilor contractuale existente între părți, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că, în baza disp. art.66 din Legea nr.85/2006, nu se poate proceda la verificarea unei creanțe ce este constatată prin titlu executor. Cec-ul reprezintă un titlu executor în accepțiunea dispozițiilor arătate, astfel că, atâta timp cât nu a fost supus procedurii speciale de contestare, el își produce efectele, făcând dovada creanței menționate în cuprinsul său.
Mai mult, Rezoluția din 17.05.2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în dosarul nr.312/P/2007, invocată de recurentă, nu dispune în niciun fel asupra valabilității titlului executor, astfel cum se susține, ci doar confirmă propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de administratorul - SRL - - pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.4 Cod penal și de emitere a unei file CEC fără a avea disponibil la tras, prev. de art.84 pct.2 și 3 din Legea nr.59/1934, aspect fără relevanță în prezenta cauză.
De asemenea, tranzacția încheiată la data de 18.08.2005 între părți nu dovedește stingerea creanței deoarece plata datoriei în valoare de 89.928,30 lei, datorie recunoscută astfel de debitoare, urma să se facă prin vânzarea produsului soarelui în cadrul executării silite pornite în dosarul nr- de către Ex.Jud.. Ori, recurenta nu a făcut nicio dovadă în sensul celor prevăzute în tranzacție, astfel că afirmația acesteia potrivit cu care debitul a fost achitat în natură nu poate fi reținută.
Referitor la solicitarea recurentei, prin apărător, privind numirea unui curator în temeiul disp. art.44 Cod de procedură civilă, Curtea constată că o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât procedura de insolvență este o procedură specială, reglementată de o lege specială care se aplică cu prioritate față de dreptul comun.
Potrivit disp. art.18 alin.1 din Legea nr.85/2006"După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților."
Prin urmare, dispozițiile speciale mai sus citate stabilesc în mod expres persoanele care reprezintă societatea în cadrul procedurii de insolvență, împrejurare ce exclude aplicarea normelor de drept comun cuprinse în art.44 Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta debitoare - - SRL, prin administrator și asociat unic, din Cernavodă,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 3390/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata creditoare - - ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,-, sect.1, intimata - - SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-, -.C,.4,.57 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
red.dec.jud.
3 ex./04.03.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
