Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
C Z A nr. 963
Ședința publică din data de 4 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoareaSC PedroCom SRL, cu sediul ales în B,-. 8 A parter sector 2,prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 173 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC TextilSRL, cu sediul în P,- județul P, Ro -, J - și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20.00 lei potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-creditoare SC pedro Com SRL B, reprezentată de avocat - din cadrul Baroului B, lipsind intimata-debitoare SC Textil SRL și intimatul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-creditoare, mentionează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea, luând act că recurenta-creditoare nu are cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenta-creditoare, critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod greșit instanța de fond a reținut că societatea recurentă nu are față de societatea debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, însă creanța este certă, lichidă și exigibilă pentru suma de 10.674,91 lei pentru care debitoarea a emis bilete la ordin, precum și pentru suma de 5822,55 lei pentru care au fost emise facturi fiscale, acceptate de către debitoare.
De asemenea, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii atunci când a apreciat că debitoarea nu s-ar afla în stare de insolvență așa cum prevăd disp.art. 3 din Legea nr. 85/2006.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației ca neîntemeiate.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.173 din 15 februarie 2008 judecătorul sindic a admis contestația debitoarei SC Textil SRL P împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea SC Pedro Com SRL B, pe care a respins-o, prin aceeași sentință respingându-se și excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din art.31 alin.2 din Legea nr.85/2006 și art.3 alin.1 pct.1, 6 și 12 rezultă că orice creditor care are o creanță, lichidă și exigibilă, cu un cuantum mai mare de 10.000 RON, neachitată mai mult de 30 de zile, poate formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitorului, prezumat a fi în încetare de plăți, care însă poate face dovezi pentru a răsturna această prezumție.
În speță s-a stabilit că în baza contractului de vânzare cumpărare nr.255 din 15.11.2006, creditoarea a livrat diverse mărfuri debitoarei, aceasta din urmă achitând parțial prețul datorat, astfel încât existând raporturi comerciale între părți, s-a considerat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, excepție ridicată de debitoarea SC Textil SRL
A mai constatat judecătorul sindic că în facturile emise de către creditoare s-a menționat că produsele care fac obiectul contractului sunt proprietatea vânzătorului până în momentul achitării integrale a prețului de către cumpărător, că ulterior primirii mărfurilor debitoarea a înștiințat creditoarea furnizoare că unele dintre acestea prezintă deficiențe de calitate, propunând returnarea lor și contestând încheierea valabilă a contractului de vânzare -cumpărare de către reprezentanții legali ai celor două părți, care au formulat reciproc plângeri penale.
În aceste condiții prima instanță a apreciat că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile de către debitoare, nefiind clarificate raporturile juridice dintre părți, obligațiile reciproce ale acestora, în funcție de mențiunile făcute pe facturile de livrate de reprezentanții creditoarei furnizoare, iar biletele la ordin emise de către debitoarea cumpărătoare vizează o sumă mai mică decât cea pretinsă de creditoare, dovedindu-se și în această modalitate caracterul incert al creanței.
S-a mai reținut că din balanța de verificare din luna septembrie 2007 a rezultat că debitoarea deține conturi la bănci și sume în lei disponibile, efectuând operațiuni de plăți, conform rulajului din balanță, astfel încât nu a fost dovedită nici insolvența debitoarei și nefiind îndeplinite condițiile cumulative pentru admiterea cererii creditoarei, a fost admisă contestația debitoarei în baza art.33 alin.5 din Legea nr.85/2006, așa cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea SC Pedro Com SRL B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță apreciat că nu erau îndeplinite condițiile prev.de art.3 și 31 din Legea nr.85/2006, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC Textil SRL
Cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale, recurenta creditoare a susținut că literatura și practica judiciară au stabilit că nu este necesară existența unui titlu executoriu pentru dovedirea acestor caractere ale creanței, fiind suficientă constatarea acesteia printr-un înscris sub semnătură privată, reprezentat în cauză de facturile fiscale emise de către recurenta-creditoare, datoria fiind recunoscută de către debitoare prin emiterea mai multor bilete la ordin care au fost investite cu formulă executorie, concluzionându-se că a probat caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale.
A mai învederat recurenta că judecătorul sindic a apreciat în mod eronat că debitoarea nu - afla în starea de insolvență, așa cum această noțiune a fost definită prin art.3 din Legea nr.85/2006, ca stare a patrimoniului debitoarei caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind vădită atunci când debitorul nu a plătit datoria, după 30 de zile de la scadență, unui sau mai multor creditori.
Recurenta a arătat că biletele la ordin emise de intimata-debitoare, au fost refuzate la plată de Banca acesteia pentru lipsă de disponibil și cum debitoarea nu a probat stingerea datoriei, prezumția încetării plăților de către aceasta a continuat să existe, prezumție instituită de legiuitor împotriva tuturor debitorilor care nu au plătit datoriile scadente, mai mult de 30 de zile, împrejurarea că debitoarea a efectuat plăți zilnice, dar nu suficiente pentru stingerea datoriilor exigibile, neputând conduce decât la respingerea contestației, motive pentru care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației debitoarei ca nefondată.
Intimata debitoare deși legal citată nu a depus întâmpinare și nu trimis reprezentant în instanță.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arătat în continuare:
După cum corect a reținut judecătorul sindic, pentru admiterea unei cereri de deschiderea a procedurii insolvenței, creditorul trebuie să dovedească existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, de cel puțin 10.000 RON, împotriva debitorului, precum și insolvența debitorului care nu dispune de fonduri bănești pentru plata datoriilor exigibile, în cazul depășirii unui termen de 30 de zile de la data scadenței acestora, prezumându-se insolvența vădită a acestuia.
Debitorul poate contesta în baza art.33 (2) din Legea 85/2006 starea de insolvență, în speță intimata debitoare promovând o asemenea contestației care a fost admisă de judecătorul sindic, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de Legea 85/2006 pentru admiterea cererii creditoarei.
Recurenta creditoare susține că a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale, recunoscută de debitoare prin emiterea unor bilete la ordin, datoria nefiind achitată nici după mai mult de 30 de zile de la data scadenței facturilor emise de recurenta creditoare.
În speță însă, creanța de 18.669, 46 RON, privește contravaloarea mărfii, de 16.497,46 RON, cât și un onorariu de avocat în valoare de 2.172 RON, contestat de debitoare și care nu are temei în raporturile contractuale stabilite între părți, în baza contractului de vânzare cumpărare nr.285/2006.
Pe de altă parte, așa cum corect a reținut judecătorul sindic, nici raporturile contractuale dintre părți nu sunt clarificate, intimata-debitoare contestând semnarea contractului de reprezentanții săi legali, părțile formulând reciproc plângeri penale în legătură cu acest aspect.
Din copia facturilor depuse de recurenta creditoare la filele 9-11 dosar fond, în dovedirea cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, reiese că în conținutul acestora există mențiunea că "produsele care fac obiectul prezentului contract sunt în proprietatea vânzătorului până la momentul achitării integrale de către cumpărător", părțile înțelegând astfel să deroge de la prevederile generale ale art.1295 Cod civil, privind transmiterea dreptului de proprietate asupra mărfurilor din momentul încheierii acordului de voință în privința lucrului vândut și al prețului.
Din probele administrate a rezultat că intimata-debitoare, a contestat calitatea pentru o parte din mărfurile primite, propunând recurentei restituirea acestora (filele 52, 93 și 94 dosar fond), considerând că recurenta-vânzătoare continuă să fie proprietara mărfurilor, potrivit clauzei instituite de aceasta prin mențiunile din conținutul facturilor, prezentate anterior, astfel încât, în aceste condiții nu mai poate fi vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă, din moment ce există neînțelegeri în privința raporturilor contractuale în baza cărora s-au emis facturile fiscale de către recurenta-creditoare.
Pe de altă parte, intimata-debitoare a răsturnat prezumția de insolvență, instituită prin art.3 pct.1 lit.a și b din Legea 85/2006, deoarece cu balanța de verificare din luna septembrie 2007 (filele 96-98 dosar fond), precum și cu extrasele de cont din perioada 14.08.-30.09.2007 a făcut dovada că are disponibil bănesc în contul curent din bancă, că efectuează plăți zilnice către creditori, astfel încât nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de legea insolvenței pentru admiterea cererii formulate de creditoare în baza art.31 din Legea 85/2006, în mod corect s-a procedat la admiterea contestației debitoarei și la respingerea cererii creditoarei.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prev.de art.304 pr.civ. în baza disp.art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul creditoarei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoareaSC PedroCom SRL, cu sediul ales în B,-. 8.A parter sector 2,prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 173 din 15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC TextilSRL, cu sediul în P,- județul P, Ro -, J - și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.. / tehnored.
3 ex./12.09.2008
Ds.f- Tribunal
Jud. sindic
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Florentina Preda
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
