Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 201/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 201
Ședința publică de la 27 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta DGFP H împotriva Sentinței nr. 1115/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 1115/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoaraa fost respinsă cererea creditoarei DGFP H împotriva debitoarei SC SRL Orăștie pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că:
Prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Textul acestui articol stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditori asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă.
Creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, lichidă și exigibilă (asupra căreia se pot ridica pretenții) și să se încadreze în valoarea pragului stabilit la art. 3 pct. 12.
Dovada caracterului cert al creanței se face prin titlu executoriu (hotărâre judecătorească/bilet la ordin/cec/cambie investite cu formulă executorie), precum și alte înscrisuri necontestate de debitor nici în privința existenței lor, nici în ceea ce privește cuantumul acestora (facturi fiscale acceptate de debitor).
Titlul executoriu pentru creanțele bugetare este decizia de impunere, care pentru a fi opozabilă, trebuie comunicată debitorului într-una din modalitățile prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, dovada comunicării aflându-se în sarcina emitentului deciziei.
Legea nu recunoaște înscrisurilor întocmite de creditor și necomunicate debitorului calitatea de titlu executoriu, știut fiind că urmărirea silită a debitorului nu poate fi începută împotriva debitorului decât după comunicarea deciziei de impunere, dispozițiile legale sancționând cu nulitatea măsurile și operațiunile de executare silită efectuate în lipsa unui titlu executoriu.
Sub acest aspect, judecătorul sindic este ținut să verifice toate înscrisurile depuse de creditori, simpla împrejurare că aceste înscrisuri au fost intitulate titluri executorii, nu conferă înscrisurilor caracterul de titlu executoriu dacă nu au fost întocmite și comunicate în chipul și forma prevăzută de dispozițiile legale în materie, respectiv OG nr. 92/2003, cu modificările ulterioare.
În speță, s-a constatat că creditoarea și-a întemeiat cererea pe înscrisuri intitulate executorii și somații semnate de către emitent (conducătorul organului de executare), fără a face însă dovada că acele înscrisuri au fost comunicate sau însușite în altă modalitate de către debitor.
Mai mult, creditoarea nu și-a îndeplinit nici obligațiile prevăzute de Legea nr.85/2006, de Codul d e procedură civilă și de Codul d e procedură fiscală și nici nu a dovedit, conform art. 1169.civ. că a eșuat în procedura executării silite asupra bunurilor acesteia.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de APEL ALBA IULIA în mai multe decizii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP H care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat că titlurile executorii au fost comunicate debitoarei prin poștă, cu confirmare de primire. Debitoarea nu figurează cu bunuri impozabile în evidențele Primăriei Orăștie.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 242.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP H în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Cu ocazia judecării cererii creditoarei DGFP H, judecătorul sindic nu a făcut demersuri și nici nu a pus în vedere creditoarei să dovedească faptul că debitoarea are sediul la adresa indicată, deși, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că debitoarea nu mai are sediul la acea adresă (fila 58 din dosarul Tribunalului Hunedoara ). Nu s-a verificat nici dacă debitoarea mai funcționează, dacă mai există ca persoană juridică sau dacă este supusă procedurii insolvenței sau a dizolvării și lichidării în temeiul altei legi (Legea nr.31/1990 sau Legea nr. 359/2001).
Curtea de apel mai constată că judecătorul sindic a apreciat greșit declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și deconturile TVA depuse de debitori (filele 30-41). Potrivit art. 85 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003, debitul către bugetul statului se stabilește în baza acestor declarații. Potrivit art. 86 alin. 4 din aceeași OG, aceste declarații sunt asimilate cu decizia de impunere. Este evident că, din moment ce aceste declarații emană de la contribuabil, nu mai este necesară procedura comunicării reglementată de art. 44 din OG nr. 92/2003, contribuabilul având obligația de plată de la data depunerii declarației. Declarația produce efectele înștiințării de plată.
Curtea de apel nu poate însă să procedeze la rejudecarea cauzei în recurs, câtă vreme debitoarea nu a avut posibilitatea de a formula contestație, nefiind legal citată cu ocazia judecării în primă instanță.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 5.pr.civ. să admită prezentul recurs, să caseze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta DGFP H împotriva Sentinței nr. 1115/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/23.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
