Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 211/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/COM
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta debitoare - SC SRL, cu sediul în T, str. 2.. 19, parter, împotrivaSentinței civile nr. 1924/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata creditoare - SC SRL cu sediul în G,- și intimatul lichidator -, cu sediul în T,-, -.A,.13, având ca obiect - procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentă, d-na în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de debitoare este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 120 lei conform chitanței nr. -/03.11.2009.
Pentru recurentă reprezentantul depune la dosar originalul recipisei de consemnare a cauțiunii nr. -/1/17.12.2009 și dovada înregistrării recursului la Tribunalul Constanța care poartă data înregistrării 03.11.2009.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea constată că cererea de suspendare a rămas fără obiect dat fiind faptul că recursul se află în stare de judecată.
Ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Pentru recurenta debitoare reprezentantul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii formulată de creditoare.
Arată că din înscrisurile depuse la dosar recurenta a făcut dovada că deține bunuri mobile și imobile în patrimoniul său și desfășoară activități comerciale. Mai arată că instanța nu a ținut cont de faptul că la data introducerii cererii a intrat în vigoare Legea nr. 227/2009 privind aprobarea OUG nr. 173/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006, lege care modifică cuantumul minim al creanței pentru care putea fi introdusă cererea creditorului la suma de 30.000 lei. În atare situație consideră cererea creditoarei ca fiind inadmisibilă, suma pentru care s-a solicitat intrarea în faliment fiind de 23.078,86 lei.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1791/88/14.07.2009 la Tribunalul Tulcea creditoarea SC SRL Gas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL T, având în vedere datoria în valoare de 23.078,86 lei pe care aceasta o deține.
În motivarea cererii, a arătat creditoarea că a vândut debitoarei diferite cantități de vin și alte băuturi în diferite forme de îmbuteliere așa cum reiese din facturile nr. - din 23.01.2009 în valoare de 6.193,06 lei, nr. - din 13.01.2009 în valoare de 16.602,26 lei și nr. - din 13.01.2009 în valoare de 6.100,42 lei din care s-au achitat doar 5.816,88 lei rămânând un rest de plată de 283,54 lei, de unde reiese și suma ce constituie debitul mai sus menționat.
Mai precizează creditoarea că a notificat societatea debitoare în mai multe rânduri dar aceasta nu a înțeles să își achite datoriile până în prezent. Debitul datorat a fost garantat de societatea debitoare cu CEC-ul având seria - nr. - care a fost introdus la plată dar a fost refuzat pentru lipsa disponibil, în acest sens anexând copii după instrumentul refuzat și după borderoul anexat de bancă.
În dovedirea cererii, s-au atașat în copii, următoarele înscrisuri: factura fiscală nr.-/13.01.2009, nr.-/23.01.2009, nr.-/13.01.2009, fila CEC - -, notificare nr. 443/27.05.2009, confirmare de primire.
In temeiul art. 33 al. 1 din Legea nr. 85/2006, cererea creditoarei a fost comunicată debitoarei la sediul social al acesteia.
Debitoarea SC SRL nu a formulat contestatie în temeiul art.33 alin.2 din Legea 85/2006.
Prin Sentința civilă nr. 1942/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă cererea formulată de creditoare și în temeiul art.3 pct.25
din Legea nr.85/2006, raportat la art.1 alin.2 din același act normativ, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată cu privire la debitoarea SC SRL. A dispus intrarea societății debitoare în procedura falimentului. A desemnat în calitate de lichidator pe T, pentru exercitarea atribuțiile prev.de art.24 și 25 din Lg.85/2006 și pe cele care îi vor fi stabilite de judecătorul sindic, precum și orice alte atribuții care îi revin.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că debitoarea SC SRL datorează creditoarei SC SRL suma 23.078,86 lei reprezentând contravaloarea facturilor nr. -/23.01.2009, nr. -/13.01.2009 și nr. -/13.01.2009, facturi neachitate de către debitoare cu fondurile bănești disponibile la data scadenței, este prezumată a fi în insolvență, conform art.3 alin.1 pct.1 lit.a din Lg.85/2006, impunându-se, în consecință, deschiderea față de aceasta a procedurii insolvenței.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs debitoarea SC SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Arată recurenta că prin cererea formulată de creditorii au solicitat intrarea în faliment a debitoarei pentru suma de 23.078,86 lei, sumă ce a fost calculată conform unor facturi depuse la dosar. Așa cum reiese și din dispozitivul hotărârii, debitoarea a achitat sume de bani ce au fost scăzute de către instanța din suma totală pretinsă și va continua să facă plăți periodice către creditori pentru stingerea datoriei efective, societatea având capacitatea să plătească integral această sumă din activitatea pe care o desfășoară în mod curent.
Menționează recurenta că această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece nu există nicio hotărâre judecătorească, care să oblige debitoarea la plata unei sume către creditori.
Mai mult, pe parcursul derulării relațiilor contractuale, SC SRL a fost doar un intermediar între SC SRL și SC Distribution SRL, societate care a vândut de fapt marfa livrată de către SC SRL prin intermediar SC SRL. Astfel, creanța trebuie recuperată de la SC Grup și nu de la debitoare. Biletele la ordin și CEC-urile au fost emise de către SC Distribution SRL și girate de către SC SRL. Consideră că societatea nu se află în stare de insolvență. Creanța nu este certă, iar societatea are fonduri bănești pentru desfășurarea obiectului de activitate.
O altă critică adusă hotărârii pronunțată de instanța de fond vizează împrejurarea că instanța nu a ținut cont de faptul că la data introducerii cererii, a intrat în vigoare Legea nr. 277/7.07.2009 privind aprobarea OUG nr. 173/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006, lege care modifică cuantumul minim al creanței pentru care va putea fi introdusă cererea creditorului la suma de 30.000 lei. În atare situație consideră recurenta că cererea creditoarei este inadmisibilă, suma pentru care s-a solicitat intrarea în faliment fiind de 23.078,86 lei.
Mai arată recurenta că hotărârea atacată este contrară legii deoarece procedura simplificată se deschide în cazurile prevăzute de art. 1 alin.2 lit. Din înscrisurile depuse rezultă că societatea deține bunuri mobile și imobile în patrimoniul său și desfășoară activitate comercială. Debitoarea nu și-a putut formula apărări la fond din cauza faptului că administratorul firmei a lipsit o perioadă lungă de timp din cauza problemelor de sănătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 și următoarele din Legea nr. 85/2006.
Intimații legali citați nu au formulat apărări în cauză.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate, precum și potrivit dispozițiilor art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Judecătorul sindic a dispus citarea debitoarei cu copia cererii introductive, acesta având posibilitatea să formuleze contestație, conform art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere că debitoarea nu a formulat contestație și nici nu s-a prezentat pentru a aduce la cunoștința judecătorului sindic faptul că a achitat o parte din datorie, acesta în mod corect a admis cererea creditoarei, dispunând deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006.
Faptul că în fața instanței de recurs debitoarea a susținut că a plătit o parte din debit nu prezintă relevanță întrucât în această fază procesuală Curtea analizează legalitatea hotărârii instanței de fond prin prisma datelor pe care aceasta le-a avut la dispoziție prin grija părților legal citate.
Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar verifică dacă judecătorul sindic a apreciat corect, în baza probelor administrate la propunerea părților, dacă erau întrunite sau nu condițiile prevăzute de lege pentru a dispune deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Or, din probele administrate, în mod corect a reținut judecătorul sindic faptul că debitoarea avea de achitat creditoarei suma de 23.078,86 lei ( mai mare decât valoarea prag de 10.000 lei) și că debitoarea se află în stare de insolvență dedusă din neexecutarea obligației de plată pe o perioadă mai mare de 30 de zile de la scadență.
Achitarea sau contestarea de către debitoare a datoriilor pe care le avea față de diverși creditori care s-au înscris la masa credală constituie un aspect ce trebuie supus analizei judecătorului sindic, acesta putând dispune, în cazul întrunirii condițiilor, închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
În ceea ce privește critica recurentei potrivit căreia nu ar fi întrunită condiția referitoare la valoarea prag, Curtea constată că este nefondată, urmând a fi respinsă.
Tribunalul Tulceaa fost învestit de creditoare la data de 14.07.2009 cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, arătând că are o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 23.078,86 lei.
Potrivit art.3 pct. 12 din Legea 85/2006, așa cum era în vigoare la data introducerii cererii, valoarea minimă a unei creanțe pentru ca un creditor să formuleze o cerere introductivă pentru deschiderea procedurii era de 10.000 lei.
Această dispoziție legală ce instituia valoarea prag necesară pentru deschiderea procedurii a fost în vigoare până la data de 17.07.2009 când, conform Legii 277/2009 privind aprobarea nr.OUG 173/2008, dispozițiile art.3 pct. 12 din Legea 85/2006 au fost modificate în sensul majorării valorii prag la suma de 30.000 lei.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare.
Principiul neretroactivității legii civile consacrat în chiar art.1 cod civil conform căruia "legea dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă", a devenit un principiu constituțional, art.15 alin.2 din Constituție, stabilind că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".
Prin urmare, până la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 277/07.07.2009, ce stabilesc valoarea prag în cuantum de 30.000 lei, cererile de deschidere a procedurii insolvenței vor fi analizate prin prisma dispozițiilor art.3 pct. 12 Legea 85/2006, în sensul că, creditorul trebuie să facă dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile în cuantum de minimum 10.000 lei.
Aceasta, întrucât ca o consecință a principiului neretroactivității faptele creatoare sau modificatoare de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioară, neputând să aducă atingere constituirii unei situații juridice chiar dacă schimbă condițiile necesare.
În speță, creditoarea a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței la data de 14.07.2009, cererea urmând să fie analizată din perspectiva îndeplinirii cerinței prevăzute de art.3 pct. 12 din Legea 85/2006, respectiv valoarea minimă a creanței în cuantum de 10.000 lei.
Noile dispoziții fiind norme de drept material și nu norme de drept procesual sunt aplicabile cererilor formulate ulterior intrării în vigoare și nu pot fi aplicate retroactiv cererilor introduse anterior.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr. civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulcomercial dclarat de recurenta debitoare - SC SRL, cu sediul în T, str. 2.. 19, parter, împotrivaSentinței civile nr. 1924/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata creditoare - SC SRL cu sediul în G,- și intimatul lichidator -, cu sediul în T,-, -.A,.13,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud.fond
tehnored.hot.jud. -
2 ex./31.03.2010
23 Februarie 2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
