Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2890/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2890/2009
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva sentinței civile nr. 2639 din 25.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - SRL și SOCIETATEA - LICHIDARE Z, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la tabelul creditorilor.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr.2639 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C în calitate de reprezentant al creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare al creanței, formulată de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, în calitate de reprezentant al creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Potrivit art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creantei sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Astfel, din textul mai sus citat rezultă că o contestație întemeiată pe dispozițiile arătate, poate avea ca și obiect creanțetrecute,respectiv înscrise în tabelul definitiv al creanțelor și nu poate tinde la înscrierea unor noi creanțe, sintagma folosită de legiuitor, respectiv "contestație împotriva trecerii unei creanțe sau drept de preferință în tabelul definitiv" fiind, în opinia instanței, suficient de clară.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță formulată de C N în cadrul contestației formulate, judecătorul sindic a apreciat-o ca fiind vădit neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.103 alin.1 pr.civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Potrivit considerentelor expuse în cele ce urmează, o atare împrejurare nu a fost dovedită în cauză.
Astfel, judecătorul sindic a observat că la data de 20 octombrie 2008, în urma notificării efectuată de către administratorul judiciar, creditoarea C-N a depus la dosarul cauzei cerere de admitere a creanțelor pentru suma de 216.438 lei, iar tabelul creanțelor a fost definitivat la data de 27.11.2008.
Ca atare, creditoarea a avut cunoștință de deschiderea procedurii, precum și de toate termenele stabilite prin sentința de deschidere a procedurii.
Împrejurarea că ulterior deschiderii procedurii, respectiv la 26.01.2009, debitoarea a înregistrat decontul de TVA, nu poate determina admiterea cererii de repunere în termen, atâta timp cât pretinsa declarație de creanță a fost formulată cu trei luni și J mai târziu, deși din chiar susținerile contestatoarei rezultă că a avut cunoștință de acest decont, încă de la sfârșitul lunii ianuarie 2009.
Mai mult decât atât, împrejurarea mai sus relevată, denotă de altfel pasivitatea creditoarei și lipsa de interes în recuperarea creanțelor fiscale, de care a avut cunoștință din cursul lunii ianuarie 2009, însă a formulat o cerere de repunere în termen doar la data de 20 mai 2009.
Așadar, din cele mai sus expuse rezultă că nedepunerea declarației de creanță în termenul stabilit nu se datorează unei împrejurări mai presus de voința creditorului ci, dimpotrivă, este în totalitate imputabilă creditoarei, care a stat în pasivitate.
În fine, chiar și în ipoteza în care depunerea ulterioară a decontului de TVA, ar putea fi apreciat ca fiind o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul dispozițiilor art.103 alin.1 pr.civ. actul de procedură, respectiv depunerea declarației de creanță, trebuia îndeplinit în condițiile reglementate de disp. art.103 alin.2 pr.civ. respectiv în 15 zile de la încetarea împiedicării. Or, creditoarea PCN, a avut cunoștință încă din data de 26 ianuarie 2009 despre depunerea decontului de TVA, astfel cum rezultă din cuprinsul acestuia, a formulat cererea de repunere în termen, fără a îndeplini și actul de procedură însăși, la data de 20 mai 2009.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea Administratia Finantelor Publice a municipiului C - N prin Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei judecatorului sindic pentru rejudecare in sensul admiterii contestatiei formulate.
În motivarea recursului s-a arătat că sustinerile judecatorului sindic referitoare la faptul ca recurenta a stat in pasivitate si lipsa de interes in vederea recuperarii crentelor fiscale nu pot fi reținute, întrucât aceasta s-a conformat termenelor stabilite in sentintele comerciale, depunand la dosarul cauzei la data de 20.10.2008 cerere de admitere a creantelor in cuntum de 216.438 lei si la data de 18.12.2008 cerere de admitere a creantelor suplimentare 27.852 lei, reprezentand creante bugetare.
Ulterior deschiderii procedurii falimentului, societatea debitoare a inregistrat la creditoare Decontul privind taxa pe valoare adaugata nr. -/26.01.2009.
S-a mai invederat ca, la data la care s-a formulat declaratia de creanta, s-au avut în vedere doar creantele cu care debitoarea figura in evidentele fisei sintetice pe platitor la data deschiderii procedurii insolventei, recurenta neavand cunostință de existenta altor sume pe care debitoarea le datora la bugetul de stat. S-a apreciat ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 intrucat decontul de TVA a fost depus ulterior iar recurenta nu avea cunostinta de acesta nici la data deschiderii procedurii si nici la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de de creante pentru creantele nascute in cursul procedurii.
Intrucat, la data depunerii cererii de admitere a creantei societatea nu avea depuse toate declaratiile fiscale, in mod firesc evidenta sumelor datorate de aceasta era mai decat in realitate.
In ce privește cererea de repunere in termen fundamentata pe art. 103 din Codul d e procedura civila, s-a apreciat ca in mod gresit judecatorul sindic a respins aceasta cerere, intrucat, asa cum rezulta din cuprinsul adresei nr. 44680/07.05.2009 emisa de Administratia Finantelor Publice C-N, este evident ca o împrejurare mai presus de vointa sa a împiedicat-o sa indica cuantumul real al creantelor fiscale.
Analizând recursul declarat, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Problema litigioasă asupra căreia s-a pronunțat judecătorul sindic prin hotărârea recurată, este legată de admisibilitatea invocării prev.art.75 din Legea nr.85/2006, de către un creditor bugetar în situația în care acesta a depus declarație de creanță și s-a înscris în tabelul creditorilor cu o anumită sumă, însă ulterior expirării termenului de depunere a declarațiilor, s-au întocmit acte (deconturi TVA) din conținutul cărora rezultă că suma înscrisă anterior este mai mică decât cea real datorată.
În concret, creditoarea DGFP C, în calitate de reprezentat al C N, a solicitat înscrierea sa în tabelul creanțelor debitoarei -" "SRL C, cu suma de - lei, din care - lei, creanțe anterioare deschiderii procedurii, iar suma de 27825 lei reprezintă creanțe suplimentare, generate în perioada 11.09.2008 - 27.11.2008, dată la care s-a dispus intrarea în faliment.
La data de 26.01.2009, debitoarea a înregistrat decontul privind TVA nr.-/2009, în temeiul căreia au fost calculate obligații suplimentare în sumă de 6753 lei, în data de 27.04.2009, achitându-se suma de 2880 lei.
În susținerea contestației la tabelul de creanțe al debitoarei, creditoarea a invocat prev.art.75 din Legea nr.85/2006, respectiv descoperirea unor înscrisuri după expirarea termenelor de depunere a declarațiilor de creanță.
În subsidiar, au fost invocate prev.art.103 pr.civ.
Ambele argumente au fost apreciate ca nefondate de către judecătorul sindic, care a respins contestația, cu motivarea că prevederile art.75 nu sunt aplicabile, întrucât ele nu pot fi interpretate în sensul în care ar permite înscrierea unor noi creanțe, nefiind întrunite nici cerințele impuse de art.103 al.1 pr.civ.
Prin recursul declarat, creditoarea se mulțumește să reitereze starea de fapt din conținutul căreia rezultă că nu a avut cunoștință, nici la data expirării termenului pentru depunerea declarațiilor de creanță în vederea întocmirii tabelului preliminar și nici la data expirării termenului fixat în vederea depunerii declarațiilor pentru tabelul suplimentar, despre existența creanțelor ce rezultă din decontul privind TVA înregistrat la data de 26.01.2009.
Judecătorul sindic nu a contestat această stare de fapt, ci a respins contestația la tabel, în urma interpretării textului art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006, în sensul în care o astfel de cerere poate fi formulată numai împotriva trecerii unei creanțe, iar nu și atunci când aceasta nu a fost deloc înscrisă, cum este cazul în speța de față.
Cum aceste argumente de drept nu au fost combătute în nici un fel prin recursul declarat, Curtea va constata că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în condițiile în care sumele ce fac obiectul contestației creditoarei sunt rezultate din alte raporturi decât cele din care derivă creanțele cu care CNs -a înscris deja în tabelul definitiv consolidat.
Într-o astfel de situație, sunt aplicabile, ca atare, doar prev.art.103 alin.1 pr.civ. partea îndreptățită putând formula o cerere de repunere în termenul de depunere a declarațiilor de creanță, pentru sume neînscrise în tabel, însă judecătorul sindic a respins în mod corect și această solicitare, constatând că cererea de repunere în termen nu a fost formulată în termenul prev.de alin.2 al aceluiași text, respectiv în 15 zile de la încetarea împiedicării.
Or, încetarea împiedicării declarării sumelor ce fac obiectul contestației a avut loc la data de 26.01.2009, respectiv odată cu depunerea decontului TVA, în timp ce prezenta contestație a fost formulată abia la data de 20.05.2009, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat urmează a fi respins, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate, în conformitate cu prev.art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 2639 din 25.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
04.12.09/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
